“Buna, numele meu este… Am probleme de temperament. Sau sunt doar nervos?” In America totul tine de conditia medicala, de la cancer pana la matreata sau pana la a fi un ticalos. Furia este o problema foarte serioasa pentru americani; ea provoaca boli de inima, faca ca fetele sa fie rosii si neatractive, duce uneori la spargerea de obiecte si la impuscarea altora oameni. Brrr! Furia elibereaza tensiuni, faciliteaza certuri si face copiii sa planga.
“Va rog, ma simt oribil. Saptamana trecuta, mi-am muscat limba in timp ce tipam la cineva. Nu mai vreau sa fiu nervos. Pot sa va tin de mana? Numar pana la 10. Va multumesc ca sunteti aici cu mine. Ma simt iubit. Ma simt special. Dar tot sunt nervos. Poate daca identific sursa nervozitatii mele, pot invata sa o suprim si sa devin normal din nou. Va rog lasati-ma sa fiu normal din nou.” Astfel de monologuri nu sunt ceva neobisnuit in America. Mai ales in clinicile de boli nervoase. Anger management? Ceva de genul…
[highlights color=”red”]Transforma-i in victime[/highlights]
Ei baiete, ai facut raul si ai plecat. Nu mi-ai dat banii inapoi. Mi-ai luat cainele! Mi-ai zgariat masina! Ai scos capacul canii de cafea! Mi-ai pus gresit implanturile! Nu mi-ai spus ca drumul e in reparatii si m-am lovit la deget! Cred ca e rupt. SUNT O VICTIMA! SUNT FOARTE SUPARAT SI VREAU SA ITI CERI SCUZE! Cash sau cecuri, e bine oricum.
Intrebare: Cum poti stii ca un american e suparat pe tine?
Raspuns: Isi cheama avocatul.
Americanii sunt un popor sensibil. Ei sunt destul de isteti insa si au invatat ca daca fac zarva, cineva ii va despagubi. Ca sa intelegi deosebirea dintre ei si japonezi, ei bine, iata un exemplu semnificativ: un accident de munca la o fabrica de otel, soldat cu decesul unui muncitor. In America, primul lucru ar fi intentarea unui proces. In Japonia, parintii decedatului multumesc patronului pentru organizarea decenta a funeraliilor.
“Fara proces?” “Fara”. “De ce ar fi nevoie de proces? A fost un accident.” E socant. Poate ca bietii parinti nu-si dau seama ca milioane de yeni despagubire ar face dreptate. Cineva ar trebui sa le spuna.
[highlights color=”blue”]Ataca-le optiunile de mancare[/highlights]
Unul dintre cele mai frumoase lucruri despre cultura capitalista americana este acela legat de multimea si preponderenta alegerii. Chiar si in mijlocul celei mai negre crize economice, americanii au mai multa mancare decat e necesar.
Vrei salata romana in loc de spanac? Dressing fara gluten, lactoza, alune si produse de origine animala? 5 felii de paine in loc de doua pentru sandvis? Spaghete din grau integral in loc de spaghete cu gust? Ei bine, America este locul ideal pentru a gasi toate astea! Restaurantele de aici sunt bine antrenate sa te consilieze in fata tuturor anxietatilor pe care le ai, legate de mancare, sa iti faca rost de preparatul potrivit si sa ti-l serveasca cu multa promptitudine.
Pentru un american, problemele incep in clipa cand nu mai au posibilitatea de a alege. Poate resturantul nu mai are lapte care de fapt nu e lapte. Poate te afli intr-o tara in care meniu vegetarian inseamna salata de pui. Poate ca esti alergic la apa. Poate nu-ti plac mancarurile colorate in albastru. Cum adica nu au “Super Size”? Ce naiba o sa fac acum? In aceste clipe, americanul este cuprins de panica.
[highlights color=”red”]Foloseste epitete rasiste[/highlights]
Sa nu fim gresit intelesi: americanii pot fi la fel de rasisti ca alte popoare…doar ca stiu sa ascunda mai bine asta. Corectitudinea politica a invadat constiinta colectiva a acestie natii pana in punctul in care, in multe cazuri, eufemisme amabile legate de rasa, conditie medicala si religie, au devenit insulte (cu exceptia celor in care se face misto de albi; in cazul asta poti spune tot ce vrei si totul e cool).
Chiar daca sunt suficient de glaciali incat sa se poata amuza cu privire la diferentele dintre membrii unui grup multi-rasial, unul dintre cele mai rapide mijloace prin care poti provoca vanzoleala este aruncarea unui epitet cultural demodat sau folosirea unor glume de moda veche care nu mai amuza pe nimeni. Exemple: Fratele meu sa intalneste cu o asiatica. Exista in zona toaleta pentru handicapati? Hei papusa, esti amabila sa imi dai si mie capsatorul, daca nu e prea greu pentru tine? N-as vrea sa iti strici manichiura. Chestiile astea nu mai sunt la moda. Deloc.
[highlights color=”blue”]Spune-le ca nu pot avea ceva[/highlights]
Exista o problema perfida care bantuie noua generatie: faptul ca li se cuvine totul. Copiii americani sunt invatati in prezent ca in viata nu exista castigatori sau invinsi, ca este minunat faptul ca s-au nascut asa, si ca fiecare american merita tot ce este mai bun. Acestea, privite individual, sunt sentimente foarte frumoase, dar aplicate neatent, ce rezultat pot avea? O generatie de oameni care nu va intelege ce inseamna sa muncesti pentru ceea ce vrei sa ai. Oameni care vor dori intodeauna un tratament special. Oameni care se vor indatora pentru o plasma TV pentru simplu fapt ca televiziunea HD nu este pentru ei. Spune-i unui american ca nu a obtinut o slujba, ca nu exista prime de vacanta in anul in curs, ca nu pot avea un iPad3 inainte de Paste si risti sa declansezi o criza de nervi.
[highlights color=”red”]Interzice bacsisul[/highlights]
Americanii urasc sa li se ia dreptul de a lasa bacsis. Chiar daca ei inteleg logica prin care bacsisul este ceva ce se cuvine unei persoane care le face un serviciu, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca patronii din America isi platesc foarte prost angajatii. Oamenii astia trebuie ajutati. Multi americani au fost poate ospatari sau picoli in tinerete si isi amintesc prea bine ce greu este sa iti pastrezi zambetul atunci cand esti platit cu 2 dolari pe ora. Americanii sunt plini de compasiune si bine instruiti. Fara a mai pune la socoteala ca vor sa respecte oamenii care fac eforturi pentru a se descurca in viata.
[highlights color=”blue”]Pentru un american, cineva care nu lasa bacsis este un ticalos[/highlights]
Cultura americana a bacsisului este ceva inspaimantator pentru multi alti oameni din lume. Dai bacsis, chiar daca ai fost servit cam in sila? 25% Asta e curata nebunie. Soferilor de taxi? Ospatarilor? De ce trebuie sa dai bacsis la frizer? Au deja un salariu. Sistemul asta e total abuziv. Gandeste-te la toti acei angajati de la Starbucks care pun o cutie din aluminiu in care sa colecteze bacsisul. Pentru ce? Ca dau restul cum trebuie? S-ar putea ca ei sa-ti dea o replica de genul, “Cum indraznesti? Munca noastra este grea!” Ei bine, care munca nu e grea?
Pentru americani, cineva care nu lasa bacsis este un ticalos. In situatiile in care nu ai suficienti bani cash pentru a lasa un bacsis bun, te simti ultimul om.
[highlights color=”red”]Cere-le americanilor sa vorbeasca alta limba decat engleza[/highlights]
Acesti imigranti afurisiti – vin in America, iau slujbele americanilor si le mai si invadeaza cultura. Ce-i prostia asta “Pentru limba engleza apasa 1, iar pentru spaniola 2”? Daca esti in America, la naiba, vorbeste engleza!
Nu conteaza ca imediat ce americanii pun piciorul in alta tara, au pretentia ca toti ceilalti sa vorbeasca engleza. Care e scopul de a invata alte limbi straine? Toata lumea vorbeste engleza. In timp ce majoritatea oamenilor din intreaga lume invata engleza in scoala, iar cei care lucreaza in industria turismului vorbesc engleza foarte bine, presupunerea ca toata lumea vorbeste engleza este falsa.
Fa o vizita in oricare tara din lumea asta si du-te la periferie sa vezi cati oameni vorbesc cu adevarat bine limba engleza. Gandeste-te la ce ai facut tu in scoala – ai invatat franceza, dar cu cat ai ramas din ea odata ce ai absolvit? Ti-e familiar poate conceptul “foloseste-o sau o vei pierde”. Regula se aplica si in cazul celorlalti. In tari precum Italia sau Japonia, foarte putina lume vorbeste engleza. Americanii nu vor insa sa inteleaga acest lucru. Filmele de la Hollywood i-au invatat ca alte tari sunt precum parcul de distractii Epcot – pline de oameni costumati care vorbesc la perfectie engleza. “Draga, dar de ce imi vorbesc oamenii astia in franceza? Eu nu vorbesc franceza. De ce nu vorbesc engleza? Toata lumea trebuie sa vorbeasca engleza. Francezii sunt atat de nepoliticosi! Urasc locul asta”. Iar apoi te duci cu gandul la americanii care emigreaza in alte tari si refuza sa le invete limba. “E prea greu. Se asteapta de la mine sa invat o limba cu totul noua. De ce nu sunt mai multe indicatoare in engleza? Ar trebui sa fie mai multe.”
[highlights color=”blue”]Spune-le ca nimic din ce face America nu e bine[/highlights]
Se prea poate sa fie asa. Guvernele americane au facut cateva manevre antipopulare si americanii sunt cu adevarat galagiosi si neplacuti. In America nu exista cladiri vechi de mii de ani. Americanii nu au un limbaj secret pe care numai ei sa stie sa il vorbeasca. Ciocolata lor are gust de cauciuc, chiar si americanii get beget nu stiu exact din ce e alcatuita bucataria traditionala americana, iar “obiect de artizanat” nu este chiar primul cuvant care iti vine in minte atunci cand te gandesti la exporturile din aceasta tara.
Unul dintre lucrurile care irita cel mai mult alte natii atunci cand vine vorba despre americani este legat de faptul ca acestia au tendinta de a avea o viziune ingusta asupra evenimentelor mondiale. Stereotipul acesta nu este tocmai incorect: multi americani sunt destul de surprinsi sa afle ca dincolo de granitele tarii, nu sunt tocmai favoriti. ”Cum adica nu ne place lumea? Nu inteleg. Doar suntem draguti. Am dat lumii pe Nike, Hollywood-ul, pe Elvis, Michael Jackson, si iPad-ul. Le plac toate astea dar nu ne plac pe noi? Atunci, la naiba cu ei! Si americanii au sentimente.”
[highlights color=”red”]Spune-le ca sunt doar americani[/highlights]
Timp de secole, imigrantii care au venit in America au simtit presiunea legata de asimilare si de stergere a radacinilor. Si-au schimbat numele, copiii lor nu au invatat limba parintilor, iar retetele traditionale au fost “barbarizate” pentru a satisface gusturile americanilor si pentru a folosi ingredientele locale. Dar dupa cateva generatii, acest lucru devine acceptabil, chiar de dorit, acela de a avea legaturi cu alte culturi; si mai bine daca ai si ceva exotic in sange.
In acest amestec de natiuni, o intrebare foarte populara este “Ce esti tu?” Intrebarea este menita sa descopere originile etnice ale unei persoane, dar cele mai noi generatii au tendinta sa puna semnul egal intre etnie si cultura. Americanilor le place sa se intoarca la origini si sa se identifice direct cu stramosi stravechi pe care nu i-au intalnit poate niciodata. Locul unde te-ai nascut si unde ai crescut – si nu ADN-ul – iti defineste cultura. Chiar si cel mai inversunat american iti va spune probabil “Sunt britanic/irlandez dupa mama si olandez dupa tata.” Ce este atat de terifiant in a pastra realitatea si a te numi american? Canadienii, australienii si neo-zeelandezii nu par sa aiba aceasta problema. Exista un sentiment foarte raspandit in aceasta tara, potrivit caruia nu exista o cultura unificata si ca totul este furat de la stramosi. Daca este asa, de ce sunt americanii una dintre natiunile cel mai usor de recunoscut de pe planeta?
In timp ce majoritatea locuitorilor din America au radacini etnice pe alte continente, un lucru e sigur – cei nascuti si crescuti in America impart o limba si un accent unic, cred in puterea individuala, se tem de ucigasii in serie si de microbi, masoara lucrurile in grade Fahrenheit, inch si pound, iubesc aparentele si convingerea ca pot face tot ce le trece prin minte.
Add Comment