Bulgaria e o țară pe care românii au învățat s-o „scotocească” pentru a descoperi bijuterii naturale spectaculoase, locuri de petrecere a unor vacanțe relaxante sau monumente și edificii culturale care glorifică istoria tărâmurilor de la sud de Dunăre, una bogată și cu strânse legături cu cea de la nordul fluviului.
Dacă unii merg în Bulgaria ca să zacă la soare pe Litoralul (mult) mai fezandat decât cel autohton sau ca să alunece pe pârtiile (mult) mai ieftine decât cele din Poiana Brașov, mie-mi place să explorez locurile interesante ale vecinilor, care nu doar că sunt numeroase, dar de multe ori au acel factor „wow” pe care, desigur, îl găsim și în România, nepus însă în valoare din cauza nepăsării autorităților noastre turistice (aceasta fiind o altă discuție).
Așadar, la invitația Ministerului Turismului din Bulgaria, am avut ocazia de a face o călătorie de trei zile în partea de nord-vest a țării, urmând un traseu ce a avut ca punct de plecare Sofia și a punctat localitățile Vratsa, Varshets și Belogradchik, cu destinația finală Vidin.
Prietenii bulgari au organizat ruta din capitala țării, însă dacă vrei să mergi pe urmele mele din această escapadă o poți face și… invers, adică ajungând (cu mașina personală) la Calafat și trecând podul până la Vidin. Cu o singură mențiune: am văzut kilometri întregi de TIR-uri care așteptau să treacă acest pod, pe o șosea cu doar o bandă pe sens, ceea ce înseamnă ori că îți asumi să aștepți ore-n șir, ori te strecori cu dibăcie pe lângă TIR-uri, lucru destul de anevoios. Pe scurt, sfatul meu este ca, până cel puțin la momentul intrării în Schengen-ul terestru, să eviți această variantă.
Vratsa – un orășel simpatic
Așadar… Bulgaria de nord-vest! De la aeroportul din Sofia am pornit către Vratsa (115 km), care avea să fie prima oprire – una scurtă, dar plăcută, marcată de o plimbare relaxantă prin cochetul centru al orașului.
Vratsa este, de altfel, cel mai mare oraș din nord-vestul Bulgariei, cu o populație de 70.000 de suflete. Ceea ce îl face atrăgător în primul rând, este cadrul natural în care se află – în vecinătatea Parcului Natural Vrachanski Balkan, adică în apropierea a numeroase peșteri, cascade și formațiuni stâncoase și în punctul în care râul Leva iese din pitorescul său defileu Vratsata.
Orașul a fost mutat în poziția sa actuală la începutul secolului al XV-lea, după ce turcii au distrus o cetate bulgară. În timpul turcilor, Vratsa a devenit un centru comercial prosper pe rutele care traversau Europa iar după eliberarea Bulgariei, în 1878, deși comerțul și meșteșugurile din Vratsa au scăzut, a rămas un cuminte centru administrativ și un oraș de garnizoană fără prea mari pretenții.
Vratsa era plin de… ouă la momentul vizitei, semn că Paștele ortodox, care abia trecuse, e sărbătorit cu mare fast și în această parte a Bulgariei. Precum spuneam, centrul orașului e foarte drăguț, sunt câteva artere pietonale care îndeamnă la plimbare.
Clasicul semn cu I love Vratsa, deja clasicele umbrele multicolorate transformate în „tavan” ad-hoc pe artera pietonală, un impunător monument ce-l reprezintă pe marele poet și revoluționar Hristo Botev, fântâni arteziene (funcționale), briz-brizuri peisagistice și câteva obiective turistice pe care nu le-am văzut, din lipsă de timp, dar pe care oamenii locului le recomandă: Biserica Înălțării Domnului, Complexul etnografic-revizionist Sfântul Sofronie Vrachanski, turnul Meshchiite, turnul Kurtpashova, monumentul Mesagerului Libertății.
Dacă petreci măcar o noapte în Vratsa (eu am stat o oră) le poți vizita lejer, fiindcă orașul nu are nevoie de foarte mult timp pentru a fi parcurs. Iar dacă vrei un pont legat de mâncare, la Piazza Italia, aflat chiar în centru, se mănâncă foarte bine – de la clasicele salate bulgărești la o focaccia absolut genială.
Peștera Ledenika – culori în subteran
Dacă tot eram în mijlocul unui parc natural, era păcat să nu vizităm măcar una dintre „bijuteriile” lui. Iar când vine vorba de Vrachanski Balkan, una dintre cele mai apreciate astfel de comori se află în subteran. Și se numește peștera Ledenika, nume ce provine de la stalactitele, stalagmitele și coloanele de gheață care se formează pe timp de iarnă la intrarea în ea.
Ledenika e foarte frumos amenajată, așa cum ar trebui să fie un complex speologic în secolul 21, de la clădirea de „preambul” la traseele din interior, inspirat luminate în diverse culori, făcând experiența vizitatorului una agreabilă, nu banală (mă scuzați, domnilor care administrați peștera Scărișoara…).
Peștera Ledenika a fost deschisă pentru vizite în anul 1961 și reamenajată complet în 2005. Turul durează circa 45 de minute, traseele acoperind 350 de galerii ale peșterii, care trec prin săli precum Anteroom (cea mai de jos), Plaznyata, Sala de Concerte (în care anual chiar se desfășoară un concert, în perioada zilelor dedicate lui Hristo Botev), Sala Albă.
La un moment dat, dai peste un mic lac, care, conform credinței populare, îndeplinește dorințele tuturor celor care îi ating apa (evident, am văzut și câteva monede). În peșteră trăiesc și 53 de specii de insecte și animale – lilieci, gândaci de peșteră, păduchi de lemn, păianjeni mici – dar cea mai „celebră” este insecta poreclită „detestatoarea de lumină”, din cauza faptului că s-a adaptat atât de bine la întuneric, încât, dacă iese la lumină, moare instant. Nu m-am întâlnit cu ea, dar dacă o vezi când ajungi în peșteră, să-i transmiți salutări.
După ce ieși din adâncuri (peștera face parte din lista cu 100 de situri naționale de vizitat în Bulgaria) te poți relaxa la mica terasă de la intrare sau poți face o plimbare prin parcul complexului care include o expoziție de sculpturi, pe cât de simpatice, pe atât de bizare.
Varshets – cel mai vechi spa din Bulgaria
Fiind un parc natural, zona Vrachanski Balkan este, evident, una foarte „verde”, și aș spune că vegetația este un mare atu al Bulgariei de nord-vest, contribuind decisiv la frumusețea peisajelor. Într-un asemenea cadru se află și următorul oraș în care am poposit: Varshets.
Varshets (sau Vîrșeț, pe bulgărește și… românește) e un orășel dominat de muntele Stara Planina care se laudă cu un titlu de glorie: este cea mai veche stațiune balneară din Bulgaria. Practic, această localitate s-a ridicat în jurul unui izvor mineral, cea mai veche dovadă scrisă despre existența ei provenind dintr-un document al cronicilor bizantine, ce datează din secolul 6 d.Hr., și unde este menționată sub numele de Medeca (de la Medicus – medicinal).
1910 a fost însă anul în care și-a deschis porțile în Varshets prima baie minerală din Bulgaria, care azi se numește Baia Minerală Veche și al cărui design amintește de cel al băilor din Baden Baden. Noua Baie Minerală, inaugurată în 1930, se află lângă cea veche, iar pe drumul dintre ele dai de o fântână în care apa are o temperatură de 37 de grade.
Acest spa și-a trăit vremurile de faimă în perioada interbelică, atunci când elita artistică și politică a Bulgariei l-a transformat în loc de petrecere a vacanțelor. Așa a apărut și un cazinou, construit în apropierea băilor și boom!, Varshets a devenit vedetă. Mai ales că acel cazinou a fost botezat neoficial Cazinoul Regal, deoarece Prințul Kyril obișnuia să-și joace averea la mesele lui. Dar și pentru că apele minerale din Varshets au o mulțime de proprietăți curative, fiind bune pentru afecțiuni neurologice, cardiovasculare, musculare etc.
Astăzi, băile se pot vizita doar pe dinafară, într-o plimbare printr-un foarte frumos parc. Așteaptă și ele renovarea, cum așteaptă Herculanele nostru. Parcul Varshetsului însă, al doilea parc artificial ca mărime din Bulgaria (după Grădina lui Boris, din Sofia), în combinație cu Parcul Însorit (numit așa de la aleile în formă de raze de soare realizate dintr-o piatră ce reflectă umina solară), cu care se unește, formează o zonă de verdeață în care numai cine nu vrea nu se poate relaxa.
Practic, dacă ai parte de o zi frumoasă, o poți petrece fără probleme în aceste parcuri. Ca bonus, ai și un altul: Paleoparcul din Varsets, un fel de grădină zoologică în care „sălășluiesc” replici ale animalelor ce trăiau pe pământ în urmă cu milioane de ani. În mod cert, copiii se vor bucura de prezența acestora – eu m-am limitat să le fotografiez și să dau o raită și prin micuțul centru informativ din incinta parcului care, se pare, e primul de acest fel din Balcani.
Altfel, Varshets – în scurtul timp petrecut aici – mi s-a părut locul perfect pentru cineva care vrea să-și limpezească mințile. Ce-i drept, era după Paște și turiștii lipseau aproape cu desăvârșire. Chiar și-așa însă, frumosul bulevard pietonal cu sicomori din centru (copaci cu vârste de peste o sută de ani), de-a lungul căruia se întind vile frumoase, ridicate la începutul secolului 20, te îndeamnă la visare.
În apropierea acestui bulevard e situat și Spa Hotel ATA (4 stele), la care am dormit o noapte, și care este, practic, cel mai bun hotel din oraș, oferind o gamă completă de servicii spa, care combină designul rafinat cu standarde turistice ridicate. Fotografia de mai jos e făcută din balconul camerei mele, deci îți poți face o idee despre cadrul în care este plasat acest hotel.
Mânăstirea Klisurski
Ce nu am văzut în Varshets, dar am înțeles că merită vizitat, este templul ortodox Sf. Gheorghe, o construcție începută în 1902 și finalizată în 1906. Ce am văzut, în drumul de a doua zi spre Vidin, este Mânăstirea Klisurski, care se află la o distanță de 12 km de oraș și pe care o recomand, măcar pentru faptul că este a patra mânăstire ca mărime din Bulgaria.
Desigur, însă, motivele sunt mai multe. Mânăstirea Klisurski (sau Klisura) a fost construită în secolul 13 (anul 1240) și este dedicată sfinților Chiril și Metodiu. Ea a fost distrusă în mai multe rânduri în perioada dominației otomane, dar a fost reconstruită din temelii în secolul 19, de către călugărul Antim, din Berkovica.
Am făcut un tur rapid al mânăstirii, care era scufundată într-o pace adâncă, netulburată decât de prezența vizitatorilor români. O măicuță ne-a deschis biserica în care am admirat frescele frumoase și iconostasele realizate în perioada 1936-37 de meșteri artizani din Samokov. În curtea complexului monahal se află un izvor sfânt, despre a cărui apă se crede că are puteri vindecătoare. Iar dacă ești ceva mai pătruns de turismul ecumenic și vrei să petreci o noapte, la mănăstire este disponibilă cazare. Amin!
Călătoria în nord-vestul Bulgariei a continuat cu alte câteva obiective spectaculoase, despre care poți citi în a doua parte a acestui articol.
Acest articol a fost scris de pe un laptop ASUS ZenBook Pro 14 Duo.
Add Comment