Malta, insula cavalerilor (2): ce să vezi în Valletta lui La Vallette

Nu vei găsi nicăieri în lume un oraș cu 320 de monumente concentrate în numai 55 de hectare. Valletta, capitala Maltei, e un oraș unic, surprinzător și extraordinar de frumos. Ce să vezi în Valletta, ce obiective turistice din Valletta să cauți? Oho!

Valletta lui La Vallette

Nu poți încadra Valletta în vreun tipic iar istoria ce-o poartă pe umeri e colosală și a lăsat atâtea urme încât odată ajuns aici vei dori să începi deîndată un traseu în orașul ce te îmbie cu atâtea clădiri, vestigii, parcuri și priveliști, care mai de care mai atrăgătoare. Iar dacă te gândești că, de la 1798, anul în care Cavalerii Ioaniți au părăsit Malta, lăsând-o în mâinile lui Napoleon, Valletta nu a suferit prea multe transformări, cu atât mai mult vei dori să-i ”simți” impresionantele construcții ce datează din secolele 16, 17 și 18.

Există o unitate arhitectonică de invidiat în Valletta, o estetică peisagistică urbană pe care nu o regăsești în multe orașe europene. Clădirile ridicate de Cavaleri se integrează perfect alături de monumentele religioase sau de casele construite din eterna piatră de calcar gălbuie, ”asezonată” deseori cu balcoane exterioare de lemn, pastel colorate, în stil maur.

Pe strada pietonală din centrul orașului, o singură clădire face notă distinctă, contrastând în mod puternic cu vecinele sale. Este noua clădire a Parlamentului maltez, a cărei fațadă crestată de sute de tăieturi de laser nu a fost deloc privită cu ochi buni de către locuitorii orașului, care au considerat că un asemenea proiect modern, făcut (parțial) pe banii municipalității, nu cadrează cu o urbe ”atât” de istorică.

Recent inaugurat este și teatrul în aer liber de vizavi de Parlament (pe locul ruinelor fostei Opere), ambele clădiri făcând parte din marea acțiune de restaurare a porții orașului (cu tot cu podul ce datează din 1633), care a căpătat astfel un aer poetic pe de o parte și modernist pe de alta. Dar modernismul se evapora rapid pe măsură ce înaintezi către inima capitalei, în acea mică peninsulă pe care se întinde orașul fortificat și care ascunde o mulțime de nestemate.

Palatul și armurile din Valletta

Prima dintre ele, Palatul Marelui Maestru – Grandmaster’s Palace. Din punct de vedere administrativ, acest palat este centrul universului maltez de trei secole și jumătate încoace. Originalul, construit în 1571 (una dintre primele construcții ale orașului), a fost reședința Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor Ioaniți iar mai târziu, pe perioada dominației britanice, a servit drept reședință a Guvernatorului.

Astăzi, palatul găzduiește biroul președintelui Republicii Malta. Dar dincolo de aceste aspecte de ordin organizatoric, construcția în sine, cu tot ce adăpostește în interior e fascinantă, frumusețea ei rivalizând cu cea a marilor palate europene.

Sunt multe lucruri care-ți atrag privirile în acest palat. Camera Consiliului, decorată cu tapiserii de o valoare inestimabilă ce prezintă scene tropicale din America de Sud, Caraibe, India și Africa, realizate în Franța acum 300 de ani și extrem de bine conservate. Două curți interioare, într-una dintre acestea aflându-se statuia lui Neptun, operă a sculptorului flamand renascentist Giambologna.

O galerie cu portrete ale conducătorilor insulelor malteze, începând cu perioada Cavalerilor Ioaniți până în zilele noastre. Tavane pictate în stilul baroc al secolului 18. Picturi aparținând celebrului Caravaggio, care a ajuns în Malta în 1607 și a dăruit insulei această capodoperă numită Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul, ce poate fi admirată în Grandmaster’s Palace.

Dacă vizitezi Palatul, nu uita de… armuri. Așteaptă mai întâi să vezi interesantul (și amuzantul) schimb de gardă, după care îndreaptă-te spre The Palace Armoury pentru a vedea o colecție de armuri și arme ce au aparținut Cavalerilor. În anul 1604, Marele Maestru Wignacourt a luat importanta decizie de a transfera principalul arsenal al Ordinului la Palat, pentru a-l proteja.

Cel puțin 2000 de soldați puteau fi echipați cu aceste arme, pentru a asigura un răspuns militar rapid la eventualele atacuri ale otomanilor. Totodată, prin relocarea armamentului, Marele Maestru spera să limiteze accidentele frecvente ce aveau loc în insulă, cauzate de mânuirea în exces a armelor de către cavalerii tineri.

În Palace Armoury te trezești în mijlocul a sute de săbii, arme, tunuri, arbalete, ghiulele, armuri și alte asemenea obiecte, majoritatea dintre acestea folosite în războaiele dintre Cavaleri și otomani. Ca întotdeauna, la vederea unei armuri, întrebarea a fost cum reușeau soldații să poarte atâtea kilograme în timpul luptei? Răspunsul rămâne, tot ca de obicei, suspendat. Cavalerismul cerea sacrificii. Mari.

Grădinile Barrakka din Valletta

Impactul cu Palatul Marelui Maestru te amețește (la figurat) așa încât după ce-l părăsești pentru a reveni în soarele puternic, ai nevoie de o bere Cisk (berea locală) la una din terasele de lângă Piața St. George, savurată pe notele pianistului ambulant care cântă cu fața la perete întru deliciul trecătorilor.

După care plimbarea prin Valletta, (pe strada Republicii sau pe străduțele paralele), va continua să uimească, fie că e vorba de Catedrala St. John (1573), bisericile Our Lady of Victory (1566), St. Catherine (1576) sau Il Gesu (1595). Să nu uităm: 320 de monumente istorice. Câte dintre ele ai putea să vezi (și să reții) într-o zi. Noroc că pașii se îndreaptă către un loc în care piatra e doar un prag către o serie de priveliști ce-ți taie răsuflarea: Grădinile Barrakka.

The Upper Barrakka Gardens au fost amenajate în secolul 17, ca parc privat pentru Cavalerii Ioaniți care veneau aici să se relaxeze și să-și încarce bateriile din armuri privind panorama asupra portului, asupra vechilor orașe Birgu și Senglea și asupra Fortului Ricasoli, construit în secolul 17 de către aceiași cavaleri, cu scopul de a proteja portul.

Parcul în sine adăpostește, printre altele, o statuie a lui Winston Churchill și o sculptură din bronz – Les Gavroches – aparținând unui cunoscut artist maltez, Antonio Sciortino. Este cel mai înalt punct al orașului iar în anul 2012 edilii au avut inspirația să construiască un lift care să transporte vizitatorii în (sau, mai ales, din) Grand Harbour (Marele Port), care se află cu 58 de metri mai jos.

Ce să vezi în Valetta? Ce obiective turistice din Valetta să cauți? Întrebări cu sute de răspunsuri. Valetta e un oraș fantastic, ce te cucerește prin farmecul istoric și prin ieșirea din tipare. Nu sunt suficiente doar câteva ore pentru a-i aprofunda frumusețea nobilă, cu arhitectura baroc, cu cele peste 25 de biserici catolice și, în general, cu o pace profundă, asemănătoare unui personaj istoric care a dus o mulțime de bătălii iar acum încearcă să se odihnească deplin sub soarele strălucitor, lângă ”piscina” albastră a Mediteranei.

Gozo, sora mijlocie

Precum spuneam, Malta e un arhipelag format din trei insule principale: cea care-i dă numele, Gozo și Comino. Dacă despre Comino sunt prea puține lucruri de spus, având în vedere cei patru locuitori ai săi, despre Gozo situația stă cu totul altfel. Pentru că Gozo e un fel de soră rebelă a Maltei, ce-și pornește povestea din Odiseea lui Homer, în care e menționată drept Ogygia, reședința nimfei Calypso, posesoara atâtor puteri supranaturale, care l-a ținut captiv pe Ulise vreme de câțiva ani, înainte de a-l elibera și a-l lăsa să-și continue drumul spre Penelopa lui de acasă.

Gozitanii formează o populație de zece ori mai mică decât cea a maltezilor (sunt circa 37.000) dar, din ce-am observat, spiritul lor aduce cu cel al rubedeniilor orgolioase care vor să demonstreze că nu sunt cu nimic mai prejos. Ghida noastră, nativă din Gozo, pare o femeie mândră, care nu scapă niciun prilej să scoată în evidență calitățile gozitanilor.

Gozo e o insulă în mod evident mai puțin dezvoltată economic ca sora ei sudică, poate ceva mai rurală dar nu lipsită de atracții turistice, naturale sau istorice. Între acestea, Fereastra Albastră (Azure Window – later edit: din păcate, aceasta s-a prăbușit și nu mai există), biserica Santwarju tal-Madonna ta’ Pinu, Citadela de pe dealul capitalei Victoria și templele megalitice de la Ggantija.

În Gozo se ajunge cu feribotul, din Malta (Cirkewwa), traversând canalul Gozo, până în Mgarr. O călătorie de circa 20 de minute, desfășurată pe un vas imens. Un bilet simplu costă 4,65 euro (1,15 euro pentru copii), autoturismele fiind taxate cu 15,70 euro (pe timp de noapte, tarifele sunt ceva mai mici). Pe timp de zi, cursele pleacă din 45 în 45 de minute.

Minunile de la Ta’Pinu

Autocarul care ne așteaptă în Mgarr pornește vijelios pe drumurile aride ale micii insule. Peisajele nu diferă cu mult de cele ale Maltei. Aceleași clădiri gălbui, aceeași senzație de plimbare printre vestigii. Aici, viața la țară pare să fie și mai liniștită, netulburată măcar de vreo adiere de vânt. Multe biserici și, aveam să aflu mai târziu, fiecare dintre cele 14 orașe gozitane are propria-i biserică, unică în felul ei și, totodată, posesoare ale unor colecții de artă.

Noi ne îndreptăm spre cea mai cunoscută, Templul Național al Binecuvântatei Fecioare din ta’Pinu, din satul Gharb, o bazilică romano-catolică devenită celebră datorită puterilor binefăcătoare ale Doamnei Noastre. Dar ca să înțelegeți cine e Doamna, trebuie să citiți o scurtă poveste a bisericii Ta’Pinu, denumire care, în traducere, înseamnă ”a lui Filip”.

Originile bisericii nu sunt cunoscute însă se știe că, în 1575, când apostolul Pietro Duzina a fost delegat de către Papa Grigore al 12-lea să viziteze insulele malteze, acesta a ajuns la biserica aflată pe un deal, la 700 metri deasupra nivelului mării, remarcându-i starea de degradare. Duzina a dat ordin să fie închisă și demolată numai că în momentul în care a început acțiunea de demolare, muncitorul care a dat prima lovitură de ciocan, și-a rupt brațul.

Un semn că demolarea trebuia oprită? Desigur! Așa se face că această capelă a fost singura de pe insulă care a scăpat de ordinele distructive ale lui Pietro Duzina. Mai mult, în 1598, ea a intrat sub jurisdicția lui Pinu Gauci, care i-a schimbat numele în Ta’Pinu, și care a restaurat-o complet, în anul 1611.

În 1883, o țărancă în vârstă de 45 de ani, pe nume Karmni Grima, se plimba pe lângă rămășitele frumoasei capele de odinioară, când a auzit o voce care i-a cerut să recite Ave Maria de trei ori, în memoria celor trei zile în care trupul Maicii Domnului a stat în mormânt. La început speriată, țăranca a intrat în capelă și a făcut ceea ce i s-a cerut.

Apoi s-a confesat unui prieten, care, la rândul său, i-a spus că și el auzise o voce care-l implora să se roage. A făcut-o și, la scurt timp, mama lui a fost vindecată miraculos. Vestea s-a răspândit rapid și Ta’Pinu a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru mulți locuitori din Gozo dar și din Malta.

În 1922 au început lucrările la construcția unei noi biserici, care a fost gata 12 ani mai târziu și care avea să fie binecuvântată de Papa Pius al IX-lea. Biserica se înalță astăzi maiestuos, într-un spectaculos stil arhitectonic romanesc, prezentând cu mândrie, în interior, cele cinci stele de aur primite după slujba ținută de Papa Benedict al 16-lea, în 2010.

Nu există taxă de vizitare la Ta’Pinu dar nu ai voie să porți pantaloni scurți iar femeile trebuie să aibă umerii acoperiți. Șase mozaicuri, sculpturi, câteva vitralii colorate, un turn înalt de 61 m precum și multe obiecte donate de pelerinii care au trecut pe la Ta’Pinu și care au beneficiat de miracolele locului. Biserica nu e pictată la interior, fapt care îi conferă un aspect relativ ciudat.

Așa cum, probabil ușor bizară ți se va părea atmosfera ce înconjoară biserica, în care tăcute statui scrutează zările, în vreme ce șopârlele aleargă speriate în căutare de umbră, pe solul arid.

Vrei să vizitezi Malta? Cele mai bune oferte de sejururi, transport, cazare și excursii le găsești la Malta Travel!

Citește și: Lumea lui Eddie: Malta, insula cavalerilor (1)