Ep.4: SCLIPIRI ASIATICE ȘI UN PIC DE AGREMENT
[dropcap size=small]P[/dropcap]limbarea cu vaporul a fost o încântare pentru picioarele noastre obosite, şi o bucurie pentru ochi şi suflet. Chao Phraya River, lat, impresionant, foarte navigabil, o autostradă de apă cu multe benzi pe fiecare sens. Arhitectura modernă, dezvoltată mai mult pe înălţime, surprinzând în detalii multe elemente tradiţionale interpretate, nu se sfieşte să țâşnească la propriu din spatele construcţiilor pitice, unele bine întreţinute, altele jalnice, şi care sfidează limita malurilor avansând în apă pe picioroange de lemn cenuşiu. Cele noi sunt mai ales hoteluri cu balcoane la fiecare cameră, cele mai multe rotunde, expuse priveliştii extrem de animate ce curge odată cu râul. Jos, vaporaşe în regim de autobuz, bărci împodobite cu copertină şi ciucuri coloraţi, bărci cu acoperiş pagodă, vase de transport marfă, şi orice altă formă de plutire cu un scop bine definit, asigură împlinirea vieţii trepidante a unui oraş cu interesantă notă lacustră. Schimb de barcă după puţină aşteptare şi încă o îngheţată, în staţia BTS Saphat Taksin (iar taksin!) unde am văzut un mod original de pescuit adhoc, la sticlă, adică de sticlă era legat şi înfăşurat un fir foarte lung de nylon, care avea la capătul opus momeala şi cârligul; capătul acesta se arunca în apă, oricat de departe, sticla rămânând culcată jos, lângă balustrada pontonului pe sub care nu putea să cadă. Pescarul nu trebuia să păzească undiţa improvizată, doar o verifica din când în când, când vedea sticla rotindu-se în jurul axului ei, semn că “a muşcat”. Foarte tare!10 minute după noua îmbarcare, marele Asiatique, dominat de roata din parcul de distracţii alăturat, este la picioarele noastre. Centrul comercial nu m-a impresionat în sine nicicum, dar perspectiva pe care o ai asupra râului din care se ridică panoramic zona de city a Bangkokului, filtrată de smogul omniprezent, înviorată totuşi de steaguri colorate şi agitate de vânt, merită toţi banii. Bănuiesc că există şi zile cu vizibilitate bună, şi atunci în mod cert, efectul este maxim.
Asiatique este aşa cum te aştepţi, o înşiruire de spaţii comerciale în pavilioane pe parter, mai dichisite sau mai comune ca marfă, că deh, e asiatic, câteva restaurante, un părculeţ îngrădit cu un gard metalic de care sunt prinse sute de lăcățele cărora sigur li s-a aruncat cheia, pentru ca inscripţia “foarte originală” de altfel, LOVE, urmată de nişte nume greu de citit, să rămână sigilată pe vecie – probabil fusese vreu Sf. Valentin local, în ultima vreme, şaluri luxoase de mătase bordate cu blăniţă naturală (în caz că se face frig la Bangkok!), statuete de lemn pictat, aproape de mărimea naturală -a lor, că sunt mai scunzi-, împodobite cu binecunoscutele ghirlande din flori porocalii, de toate, şi printre ele, mici locante cu vitrina complet deschisă spre pietonal, ce înşirau ordonat câteva bazine de sticlă transparentă pline cu apă şi nişte peştişori mici, negara le zice, tare pofticioşi la pielea moartă de pe picioarele bipezilor. Dai 50 de bahti şi în 15 minute, ăştia micii îţi ciugulesc picioarele umplându-şi burtica. Când au “golit totul de pe masă”, se retrag într-un colţ al bazinului, lăsându-ţi picioarele proaspăt masate delicat, uşoare şi gata de mers cu spor, mai departe. Senzaţia e trăsnet, totul este să rezişti la gâdilatul acela. Punctată şi această experienţă, am refăcut drumul cu vaporaşul, în sens opus spre un punct cât mai apropiat de China Town. Acum lumina era alta; soarele în apus reuşise să străpungă pâcla marca Bangkok, şi se laudă cu performanţa lui în faţadele de sticlă ale blocurilor de pe mal. Apa râului îi prelua bucuria de lumină, legănând-o săltat şi mărunt în valurile rămase în urma elicei. În inimă, se legăna o senzaţie plăcută, de bine. (va urma)
Add Comment