In urma cu ceva ani am tradus cateva carti de specialitate despre Iordania. Atunci a fost momentul in care prin ochii mintii m-am atasat de aceasta destinatie.
Mi-am propus cu eforturi si vise mari sa ajung acolo. Sa pasesc pe pamantul lor, sa inteleg mai bine acest popor dar si istoria lor plina de mister si de culoare. Se spune ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, lucrurile se indeplinesc, asa ca iata-ma dupa multe luni de sperante in Aqaba – Iordania.
Zborul chiar daca a durat ceva, a fost relaxant si m-am putut odihni, multumita companiei aeriene. Am ajuns noaptea acolo, asa ca m-am putut bucura de briza rece adusa de Marea Rosie si de linistea desertului.
Dimineata m-a intampinat cu un soare puternic pe cer, arzator, asa ca nu am ezitat si mi-am pus haine care sa-mi acopere pielea de eventuale neplaceri create de el. E bine de stiut ca, desi in Orient temperaturile sunt foarte ridicate, acestea sunt suportabile, insa sticla de apa este elementul care nu trebuie sa-ti lipseasca niciodata, oriunde ai alege sa te plimbi.
Prima zi mi-am petrecut-o pe Muntele Nebo, un important centru de pelerinaj. De pe acest munte – am inteles de la ghidul local – ca profetul Moise privea spre “ Tara Sfanta” ( Israel), locul in care ii era interzis sa paseasca. Tot pe acest munte s-a si stins din viata. Este incredibil sa stai acolo si sa privesti spre originile crestinatatii.
Nu foarte departe am intalnit Madaba – orasul mozaicurilor. Ii spune asa pentru ca in urma cu multe secole, era o importanta comunitate crestina si era foarte renumita pentru scoala de produs mozaicuri pe care o gazduia. De fapt aici am stat si am admirat cel putin o ora cel mai important mozaic – cu peste 2 milioane de piese colorate, care alcatuieste podeaua Bisericii Ortodoxe Sf. Gheorghe. Mozaicul intregeste imagini din Betleem, Cetatea Ierusalim sau Palestinia. Citind multe carti despre istoria artei, am aflat ca este cel mai vechi mozaic pavimentar geografic. Aici am avut ocazia de a-l vedea in toata maretia sa.
Seara, obosita dar si incantata, am luat masa intr-un restaurant traditional, in care am servit deja binecunoscutul couscous langa un bol mare plin cu carne de miel si legume proaspete. Nu sunt un mare fan al acestui tip de carne, insa aici a avut un gust puternic, simplu, dar plin de savoare, cu sosuri si condimente locale care iti excitau papilele gustative. Tot aici am servit si manfas, o specialitate la fel de gustoasa, din carne de oaie cu iaurt, ceapa si orez.
In urmatoarea zi am ajuns in locul la care am visat si la care ma gandesc mereu, atunci cand vorbesc despre Iordania – Petra.
In primul rand Petra este una dintre minunile lumii moderne. Si chiar este o minune, tot ceea ce vezi in jur, pare ireal si incredibil sa fi fost creat de mainile oamenilor.
S-a spus despre Petra ca este rosie precum un trandafir, la fel de veche precum timpul, sau ca este un oras care a fost tinut in viata pentru a-si onora mortii. Dupa mine, nimeni nu o sa fie capabil sa explice momentul in care ajungi acolo si ramai fara grai de admiratie, la vederea pietrelor sculptate care arata aproape la fel de bine ca atunci cand au fost cioplite pentru prima oara.
In acest loc au trait nabateenii, un popor de nomazi. Arhitectii si inginerii au reusit sa sape in piatra un oras intreg. Un oras care era de fapt, o trecatoare in acea zona, principala ruta a caravanelor cu cele mai aromate mirodenii, tamaie sau matasuri fine aduse din China, India, motiv pentru care in timp nabateenii au devenit un puternic centru comercial.
Acea trecatoare ingusta si serpuita se numeste defileul Siq. Lung de mai bine de 1 km, lat in unele locuri 3-4 metri si inalt, cat vezi cu ochii. Ca sa ajungi in oras, nu ai alta varianta decat sa treci pe aici, insa pe cat de ingust si prin unele locuri inspaimantator pare, pe atat de grandioasa si mareata este privelistea care ti se deschide in fata ochilor in capatul defileului. Aici intalnesti Trezoreria – Al Khazneh. Un munte intreg de piatra rosiatica sculptat sub forma unor diverse incaperi – se spune ca aici erau adunate comorile negustorilor. Este punctul principal si cel mai incarcat de emotie din acest sit arheologic.
Cel mai bun moment al zilei pentru a observa culoarea rosiatica a pietrei este ora 10 dimineata. Bineinteles ca nu as fi putut rata asa ceva, si mi-am gasit cea mai comoda piatra pe care m-am asezat si am asteptat ca soarele sa mangaie cu ardoare peretii monumentului.
Despre aceasta Trezorerie s-au scris de-a lungul anilor multe legende cum ca aici ar fi ascunsa o comoara, si poate nu sunt chiar de contestat, fiindca atunci cand privesti mai cu atentie coloanele inalte, prin unele locuri inca se mai zaresc urme de gloante, ramase ca dovezi ale cautatorilor de comori.
Tot acest oras este imens, te poti plimba o zi intreaga fara sa-l descoperi pe tot in cel mai mic detaliu – amfiteatru cu peste 7000 locuri, palate, temple, loc de sacrificii, case si morminte. Un oras grandios si un popor incredibil de inteligent, in mijlocul desertului, care si-a dobandit autonomia si cu stranse relatii de prietenie cu continentele vecine. Un oras in care mi-am lasat sufletul sa hoinareasca pana la urmatoarea vizita.
In ziua urmatoare am ajuns in desertul Wadi Rum, de multi fiind considerat cel mai frumos desert din lume. Asa ca am inchiriat masini si am facut un jeep safari pe cinste. Peisajul este superb, cu dune de nisip in nuante de roz, portocaliu, roscat, iar stancile apar sub diferite forme, mai mult sau mai putin ciudate. Localnicii mi-au spus foarte mandri ca aici s-au realizat filmele de succes “Lawrence al Arabiei” si “Planeta Rosie”.
Pranzul l-am servit intr-un campus organizat ca o tabara de beduini, care ne-a amplificat mie si restului de prieteni sentimentul de apropiere cu natura, linistea si bucuria din suflete de a ne afla acolo.
In ultimele zile am facut plaja si scufundari in Marea Rosie si m-am bucurat de tot ceea ce am vizitat.
Am inteles pe parcursul celor 9 zile petrecute in Iordania ca acest popor plin de respect si de curtoazie pentru turisti te face sa simti ca de fapt nu esti in Orient, ci mai degraba in locul in care visele si realitatea se imbina si se armonizeaza perfect ca firul de nisip cu vantul ce-l poarta pe culmi.
Vrei sa petreci un sejur de vis in Iordania? Rezerva-ti un loc –> http://vacante-chartere.ro/
Add Comment