Stravechiul oras Fenghuang se afla in coltul sud-vestic al provinciei Hunan din China, la poalele unui munte, pe malul raului Tuo Jiang. Locul este extrem de bine conservat, neatins de modernizare, mandrindu-se cu dialecte etnice, obiceiuri si forme de arta unice, dar si cu ramasite arhitecturale distincte, marturii ale stilurilor apartinand dinastiilor Ming si Qing.
Orasul vechi si-a pastrat amplasarea si aparenta originala din timpul dinastiiilor Ming din secolul 14 si Qing din secolul 17, pana in zilele noastre. Aici sunt conservate peste 200 de cladiri stravechi rezidentiale, un numar de 20 de strazi, 10 alei, dar si zidurile stravechi ale orasului, turnurile de la poarta de intrare, stanci, fantani, poduri, temple ale literaturii, poeziei, temple ancestrale si altele, toate pastrate in forma lor originala.
Orasul Fenghuang era o frontiera necivilizata si salbatica, iar in anul 2 al Chuigong, sub domnia imparatesei Wu (686 e.n.), a aparut cartierul Weiyang. In anul 3 al perioadei Jiatai din dinastia Song, a fost construit aici un oras din pamant. Acesta a fost inlocuit de un oras din caramida, acum mai bine de 450 de ani, iar o veche asezare a inceput sa capete contur. Pana in anul 1715, sub domnia imparatului Kangxi, toate cladirile de piatra din oras au fost terminate.
Fenghuang se afla intr-o zona muntoasa indepartata. Un oras din piatra rosie isi face loc in peisajul montan, peste creste si vai, in timp ce raurile strabat coridoarele formate de munti, inainte de a-si face intrarea in oras. Turnurile asezarii stau de straja maiestuoase langa cele 4 porti ale orasului, iar cladirile si resedintele ca niste palate, dar si cele civile, sunt distribuite de-o parte si de alta a strazilor. Zecile de alei pavate cu lespezi de piatra serpuiesc printre case, fiecare dintre ele purtand urmele pasilor generatiilor intregi care au trecut pe aici. Casele din lemn cocotate pe picioroange, sunt aliniate pe malul raului, intregind peisajul oferit de muntele Nanhua, unde isi fac veacul copacii batrani de secole.
Datorita locatiei sale geografice unice, Fenghuang nu a suferit niciodata de-a lungul sutelor de ani, din cauza distrugerilor provocate de razboaie sau de dezastrele naturale. De la invazia poporului Maio in anul 1795, pana la cea Getun din 1937, niciunul dintre zecile de razboaie purtate aici nu au afectat orasul. Chiar si in timpul razboiului de rezistenta impotriva invaziei japoneze, orasul Fenghuang nu a fost ocupat de catre japonezi si nici nu a fost afectat de bombardamente. In anul 1949, Fenghuang a fost eliberat, iar in urmatorii 50 de ani, a fost ‘crutat’ de dezvoltarea economica pe scara larga din alte zone. Intrucat locuitorii stravechiului oras au pastrat intacta aceasta mostenire de o valoare inestimabila, data de profundele daruri culturale cu care sunt inzestrate aceste locuri, guvernul local a desfasurat un control strict asupra tuturor activitatilor de constructii din zona, reusind sa pastreze autenticitatea si integritatea regiunii.
Wow , sunt cu adevarat impresionat, daca stau sa ma gandesc putin pare ca la prima impresie este vorba despre un cadru aparte, in prima instanta parca este o panorama a unui cer verde, in rest se pote numi cu adevarat cu oras ascuns printre padurile muntelui.
E interesanta imaginea de oras plutitor, parca este o combinare intre diferite zone ale lumii…