De cele mai multe ori, românii aleg pentru o vacanță în Bulgaria destinațiile clasice: vara – Litoralul bulgăresc pentru mare și soare, iarna – stațiunea Bansko pentru schi. Între anotimpuri, Veliko Târnovo sau Balcik sunt și ele pe lista preferințelor de sejururi rapide, în special pentru plimbăreții care locuiesc în sudul țării. Dar Bulgaria este o țară frumoasă care oferă multe alte destinații surprinzător de interesante, punându-le pe ”masa” turistică cu argumente puternice ce include elemente ecumenice, ape termale, vestigii arheologice, gastronomie delicioasă și vinuri de calitate.
Am avut ocazia să descopăr câteva dintre acestea, la invitația Oficiului de Turism al Bulgariei, care desfășoară implementarea proiectului de promovare a destinațiilor EDEN, proiect finanțat de Comisia Europeană, sub programul COSME 2014-2020. Mai precis, EDEN (European Destination of Excellence) este o inițiativă a Comisiei Europene care susține dezvoltarea turismului local prin promovarea unor destinații europene mai puțin cunoscute dar cu imens potențial. Bulgarii au selectat 12 asemenea destinații și au invitat TukTuk (alături de Monica, de la Povești de Călătorie) la un tur aproape privat pentru a descoperi câteva locuri minunate despre care să povestească. Ceea ce se va întâmpla mai jos.
Peugeot-ul condus de Dobri se pune la drum, ieșind din parcarea aeroportului sofiot. Irena, ”ghidul” de la Ministerul Turismului, face ”încălzirea” printr-o scurtă oprire în capitală. Sofia are un centru surprinzător de frumos, pe care-l vom cerceta cu ceva mai multă atenție la întoarcere. Faptul că bulgarii au descoperit (săpând pentru metrou) vestigii romane pe care au știut să le pună apoi în valoare, transformă capitala într-un loc interesant, pentru care ar merita, la o adică, să-ți rezervi două zile de explorare a ei. Mulți trec prin sau pe lângă Sofia, pe drumul spre Grecia, dar câți oare se opresc să o viziteze, fie și în fugă? Concluzia: parol că merită!
Așadar, cu blândul, tăcutul și pletosul Dobri la timonă, facem o escală pentru doi pași în jurul Teatrului Național Ivan Vazov, apoi pornim în goană spre prima destinație: Kyustendil.
KYUSTENDIL – BISERICI VECHI ȘI FESTIVALURI NON STOP
Kyustendil e o localitate din vestul extrem al Bulgariei, capitală a provinciei cu același nume, ”aruncată” în valea omonimă, în apropiere de granița cu Serbia și cu Macedonia, la 90 km de Sofia. 50.000 de suflete și o istorie care pornește din Epoca de Fier, când tracii fondaseră aici o așezare ce mai târziu s-a transformat într-una romană (Pautalia – ”Orașul izvoarelor termale”, secolul 1), apoi a schimbat ”stăpânirea”, trecând pe rând, de la bizantini la bulgari, la sârbi și la otomani, odată cu anexarea din 1395.
Fortăreața Hisarlaka
Direcția e clară: urcăm dealul înalt de 500 m, care se înalță lângă orașul cunoscut drept o importantă destinație pentru cei care apreciază apele termale și spa-urile în consecință. Așteptăm ghizii locali – două fete cărora le place să sporovăiască despre orașul lor și care încep traseul cu o invitație către intrarea ce se deschide între zidurile unei fortificații. Suntem, de fapt, în mijlocul unui parc amenajat pe culmea dealului ce veghează Kyustendil și pe care, ocupând o suprafață de 2000 mp, tronează fortăreața Hisarlaka.
Hisarlaka a fost ridicată inițial la sfârșitul secolului 4 și începutul secolului 5, vremuri în care orașul era știut pe numele lui slav – Velbazhd. Au urmat câteva extensii și reconstrucții, până în secolul 15, când invaziile otomane au distrus complet fortăreața. Din rămășițe și din entuziasm, bulgarii au refăcut-o și au adus-o în circuitul turistic, mizând pe tehnicile de construcție diferite, pe combinațiile de materiale de construcție și pe excavațiile arheologice care sunt expuse din loc în loc și care demonstrează că Hisarlaka a fost una dintre cele mai importante cetăți ale Bulgariei. În formă de poligon neregulat, ea a avut nu mai puțin de 14 turnuri de apărare, rotunde, triangulare sau rectangulare, două porți și cinci intrări secrete. Grosimea zidurilor varia de la 1,6 m la 3 m iar înălțimea lor era de circa 10 m.
Plimbarea de-a lungul zidurilor e plăcută. În special priveliștea care se arată la un moment dat: cu orașul Kyustendil în toată splendoarea. ”Seara e superb, se vede totul luminat”, spun ghidele și le credem pe cuvânt. Un loc romantic în care probabil multe fete din Kyustendil au fost cerute în căsătorie de flăcăii din zonă. Un mic ”teatru” amenajat pentru diverse reprezentații și, ceva mai jos, pe deal, o grădină zoologică, întregesc farmecul unui obiectiv turistic în care scopul principal pare mai degrabă să-ți găsești liniștea și să te bucuri de ea.
Aflăm că în Kyustendil există o apetență deosebită pentru a organiza festivaluri, oamenii de aici aflându-se într-o petrecere aproape continuă. Primăvara are loc un festival al frumuseții ”Primăvara în Kyustendil”, care are deja o vechime de aproape jumătate de secol (1966) și care se ”laudă” cu faptul că a fost primul concurs de frumusețe organizat pe teritoriul bulgăresc. Pe marginea lui, a apărut expresia ”Chestita prolet!”, o urare de ”primăvară bogată”.
În iunie are loc Festivalul Cireșelor, Kyustendil purtând titlul onorific de ”Mamă a cultivării fructelor bulgărești” (în 1896 a avut loc aici prima expoziție națională de fructe).
Două luni mai târziu, în august, orașul se îmbracă din nou în straie de sărbătoare cu o cazia ”Festivalului Panagia, a Coacerii Pâinii”, un forum tradițional, de artă și cultură ortodoxă, organizat sub egida bisericii, în care principala idee este păstrarea tradiției coacerii pâinii din mamă în fiică.
În fine, în luna septembrie, ”Festivalul Fertilității” e despre cum se pregătește regiunea de sosirea iernii, marcând sfârșitul vacanței prin punerea în valoare a recoltei, în special a celei de mere.
Dacă vrei să participi la vreunul dintre aceste festivaluri, nu uita că în Kyustendil poți combina orice activitate cu una legată de izvoarele de apă termală, pentru care orașul e renumit. Acestea au un bogat conținut mineral, sunt pure, incolore, au un gust plăcut și miros a hidrogen sulfurat, fiind perfecte pentru tratarea a numeroase afecțiuni: ginecologice, cele legate de disfuncționalități sexuale la bărbați, cele ce țin de sistemul locomotor, de neurologie, dermatologie, intoxicări cu metale grele ș.a.m.d.
Sf. Gheorghe și Sf. Nicolae
Dar Kyustendil nu e numai despre fortăreața de pe deal. O mică biserică, de o frumusețe aproape rară, răpește cu lăcomie ochii și atenția vizitatorului care-i trece pragul curții. E vorba de biserica Sf. Gheorghe, cea mai veche biserică medievală din Kyustendil. Conform frescelor recent descoperite, această mică operă de artă (restaurată între timp) datează din secolele 10-11. Din păcate, în secolul 19, aceiași răvășitori otomani au ras-o de pe fața pământului. Din fericire, între 1878 și 1880 a fost reconstruită. Apoi, restaurarea a venit în mod natural, mai întâi în anii 70, apoi în 1985, eforturile continuând după 1990 și în special în 2004, când biserica și-a recăpătat forma originală medievală.
În interior, fresce prețioase, cu sorginte de artă bizantină, îi decorează pereții. În curte, magnoliile înfloriseră, timide, îndemnând la fotografii grațioase. În micul muzeu din clădirea aflată în apropierea bisericii, o interesantă expoziție de icoane exultă simțurile estetice prin culoare și bun gust. Facem cât de multe fotografii ne lasă bunul Dumnezeu și mergem mai departe, cu gânduri curate și cu informația potrivit căreia se presupune că biserica ar adăposti inclusiv mormântul țarului Mihail al III-lea Shishman, ucis în bătălia de la Velbazhd, în 1330.
Și totuși, Sf. Gheorghe nu e unicul așezământ bisericesc vizitat în provincia Kyustendil. Bulgarii par cel puțin la fel de preocupați ca românii de partea ecumenică, așa că Dobri nu a ezitat să ne conducă, inițial, către un alt așezământ monahal. Aflată în satul Slokoștița (la 4 km de Kyustendil), biserica Sf. Nicolae Făcătorul de Miracole pare, la prima vedere, o simplă casă cu pridvor lateral, așezată într-o curte, pe marginea drumului. Am aflat curând că lucrurile stau un pic mai complicat cu construcția pentru care acoperișul pare o pălărie cam mare.
Bisericuța datează din secolul 16, fiind reconstruită și restaurată în 1886. Sfântul Nicolae, cel care o patronează, e pictat deasupra intrării, sub această pictură fiind o inscripție cu anul 1886. De o parte și de cealaltă a sfântului, imaginile cu arhanghelii Mihail și Garvrilă par o garanție a faptului că trebuie să te abați din drum pentru a vizita acest loc. Interiorul strâmt te întâmpină și el cu picturi din Evul Mediu târziu, de secolele 16-17.
Legendarul pod Kadin
Nu poți pleca din Kyustendil (ca să fiu mai precis, din satul vecin Nevestino) fără să traversezi Podul Kadin. Probabil că, dincolo de frumusețea lui, acest pod ți-ar atrage în mod deosebit atenția dacă i-ai cunoaște legenda. Și, odată ce i-o afli, descoperi că, bulgari sau români, ne-am împărțit cu generozitate miturile balcanice, masiv ”girate” de ocupația otomană care a durat prea mult, încât uneori, acestea s-au amestecat și nu se mai știe care și unde a fost consemnată prima.
Podul Kadin e un adevărat monument arhitectonic medieval, cu o lungime de 100 m, construit peste râul Struma în cinci bolte, cea mai înaltă dintre ele fiind, evident, cea din mijloc. Arhitectura podului e un amestec de elemente antice, medievale și renascentiste, reproduse în stil local. Podul e decorat cu ornamente stalactitice și cu rozete. La unul dintre capete există o placă de granit cu o inscipție în limba turcă, în care se vorbește despre faptul că podul a fost construit din ordinul lui Isaac Pașa din Egira, în anul 1470.
Numele podului, Kadin, se traduce în turcă prin ”mireasă”. Iar el este legat de una din legendele despre care vorbeam mai sus, care o să ți se pară imediat cunoscută. Se spune că podul era construit de trei frați din sat, care nu-și găseau liniștea deoarece ceea ce construiau ziua era luat de ape noaptea. Frații au decis să pună capăt acestei situații de tip ”Sisif” și într-o zi au luat decizia de a o sacrifica pe nevasta celui care avea să aducă prima micul dejun soțului ei. Prima soție care a apărut în acea dimineață a fost cea a fratelui Manol (sic!). Femeia a apărut la orizont ducând într-o mână bebelușul nou-născut și în cealaltă mâncarea pentru bărbatul său. Când frații au prins-o și au zidit-o, a avut o unică rugăminte, și anume să-i lase în afara zidului un sân și să nu-i acopere ochii, pentru a-și putea hrăni și vedea bebelușul.
Podul Kadin e considerat unul dintre cele mai frumoase monumente construite în Bulgaria acelei perioade, în 1968 fiind declarat monument arhitectonic de importanță națională. De pe el se poate vedea muntele Rila iar în apropiere se află un parc cu locuri de relaxare. Pe marginea râului, pescarii își încercau norocul, în vreme ce, de-a lungul lui, câteva mașini parcate în stil muncitoresc, demonstrau utilitatea relaxativă, de tip picnic, a zonei. Noi am traversat podul, nu înainte de a ne lua la revedere de la ghidușele ghide de Kyustendil, și ne-am îndreptat către următoarea destinație: Melnik.
Citește și:
Destinații EDEN în Bulgaria (2): Melnik
Destinații EDEN în Bulgaria (3): Rupite, Belitsa si Sapareva Banya
[…] Tone8 Min Read […]