Calatoria spre Paradis: Tahiti, pe urmele lui Paul Gauguin

Cat de frumos se pot imbina calatoriile cu arta, literatura, dansul, toate lucrurile frumoase din viata unui om! Te invitam sa descoperi Paradisul. Cel terestru. Acea lume cu peisaje bulversante prin exuberanţa culorilor, prin calmul lor melancolic şi senzual, spre strania linişte a unor nopţi tropicale, fără strigăt de pasăre şi unde zgomotul unei frunze uscate ce ia drumul pamântului seamănă doar cu o tresărire de gând. Te invitam în Tahiti.

Doi mari scriitori au avut această idee cu mult înainte. Şi cu rezultate de neuitat. Unul este englezul William Somerset Maugham, în anul 1919, iar celălalt este laureatul Nobelului pentru literatură – Mario Vargas Llosa, în anul 2003.

Ambii ne invitau, în doua cărţi excepţionale, să lăsăm lumea, să fugim poate din Amsterdam sau, cu vaporul, din portul Marsilia, trecând prin Canalul de Suez, ajungând în Oceanul Indian, apoi în Pacificul de sud… spre Tahiti. Însoţindu-l, în fuga sa din lume pe genialul „blestemat” cu uriaş talent… pictorul Paul Gauguin (1848-1903). Pe cel care ”va pleca departe, apropiindu-se de sine”, cum spunea la vremea aceea (1891) poetul Mallarme.

Şi dacă tot iei avionul din Amsterdam spre aeroportul Papeete – capitala insulei Tahiti din Arhipelagul Polinezian Francez, oprește-te între cele două curse, o oră, la Muzeul Van Gogh din capitala olandeză. Se ajunge repede într-un spaţiu de vis: lumea altui geniu al culorilor şi al nefericirilor – Van Gogh. Prieten cu Gauguin.

Alături de celebra pictură a lui Van Gogh – „Floarea soarelui” – îl vei vedea în muzeu pe Gauguin într-un „Autoportret”(1888), dăruit prietenului său, la Arles, în sudul Franţei, locul unde au pictat câteva veri. Pictura supranumită ”Mizerabilii” a avut din partea lui Gauguin următoarea explicaţie, autocaracterizându-se: ”Masca de bandit îmbrăcat în zdrenţe, precum Jean Valjean, are nobleţe şi căldură interioară. Sângele strălucitor care inundă figura şi nuanţa sa de foc, ca la forjă, care umbreşte ochii, indică lava fierbinte care pulsează în inima mea de pictor. Florile înconjurătoare, ca pe un covor persan, vorbesc despre abstract şi simbolic. Aceste flori, asemeni celor ale unei fetiţe pure, amintesc despre virginitatea noastră artistică.

Şi acest Jean Valjean pe care societatea oprimantă l-a aruncat în afara legii cu dragostea, cu forţa sa cu tot, nu este imaginea unui pictor impresionist, a noastră a tuturor, sărmane victime ale societăţii, dar care ştiu şi pot să se răzbune aducând binele în lume?”

Da, acesta era Gauguin – un Jean Valjean pe care o socitetate mizeră îl alungă prin nepăsare, convenţionalism, lipsă de criterii. Îl alungă, însă, în Paradis..

Să urmăm paşii acestei călătorii însoţiţi de forţa talentului de povestitor a lui Somerset Maugham…

Mai multe aici: http://wondersofstravel.blogspot.ro/