Poate l-ai vazut in filmul Eurotrip sau ai intalnit pe cineva care pretinde ca a avut grija de piticii Keebler Elves in timpul unei nopti lungi inecate in aceasta bautura. Poate ai fost prin Cehia si ai vazut magazinele pline cu sticle verzi (si nu numai). Pana la urma… ce naiba e absintul asta, bautura preferata a artistilor secolului 19? Antigelul de culoare verde, in multe cazuri si tari – pus la zid de lege, este o licoare nebuna care te poarta pe drumul aventurii, asteptand sa-si imparta magia celor fara teama. Ia-ti o zi libera de la serviciu si afla tot ce poti afla despre aceasta regina underground a betiilor verzi. Iata, asadar, totul despre absint:
Originea absintului
Creat in Elvetia, in anul 1700, absintul a fost initial destinat medicinei. In secolul 19 s-a stabilit ca nu trateaza nimic in afara de sanatatea psihica. Artistii si scriitorii au inceput sa se rasfete din ce in ce mai mult cu aceasta substanta halucinogena, numita mai tarziu “zana verde”.
Nume grele din randul boemilor, printre care Pablo Picasso, Oscar Wilde si Vincent Van Gogh consumau in public absint, sustinand ca acesta deschide noi orizonturi in mintile lor stranii. Wilde se intreba retoric “care este diferenta intre un pahar de absint si un apus de soare,” avand convingerea sincera ca ambele elibereaza procesul creational al mintii. Van Gogh, cel mai notoriu bautor de absint din toate timpurile, incorpora adesea culoarea bauturii sau barul sau favorit unde savura aceasta licoare, in tablourile sale.
Sclipitor cum il stim, sa nu uitam ca el si-a taiat singur o ureche si in timp ce absintul nu poate fi in totalitate tras la raspundere pentru acest act, e sigur faptul ca aceasta licoare l-a indreptat in directia inlaturarii propriului organ auditiv. In afara de Van Gogh, in anul 1860 francezii sorbeau atat de mult absint, incat ora 5 pm a devenit “ora verde” la nivel national. Abia in clipa in care toata lumea a devenit mai buna, dar suferind de psihoza, a fost pus piciorul in prag. In anul 1915, absintul a fost socotit periculos si clasificat drept un drog psihoactiv care creeaza dependenta. Aproape un secol mai tarziu, “zana verde” este din nou legala, dar cu anumite restrictii.
Sfanta Treime a ingredientelor care aseaza absintul intr-o categorie aparte de bauturi este alcatuita din anason, chimen si, cel mai important, pelin. Inecate intr-un procent urias de alcool (de obicei in jur de 70%), aceste ierburi sunt cruciale pentru caracteristicile bauturii. Anasonul si chimenul sunt responsabile pentru culoarea unica (in mod obisnuit verde, uneori alb sau albastru) si aroma grea de lemn dulce care iti va schimonosi fata à la Renée Zellweger.
Dar ceea ce da numele si notorietatea absintului este pelinul (stiintific numit artemisia absinthium). Pelinul contine tujon, care iti zdruncina receptorii din creier, creand acele efecte psihedelice care fac ca absintul sa fie inclus in aceeasi categorie cu peyote (mescalina) si ciupercile halucinogene. Diferitele tipuri de absint contin diferite soiuri de pelin, cu niveluri de tujon care variaza de la unul la altul. Pelinul forte va face ca amneziile candva cool, provocate de bautura energizanta Four Loko sa semene cu o zi obisnuita la birou.
Cum se bea absintul
Absintul nu e facut sa fie vanat de Gatorade sau diluat intr-o sticla de Coca Cola (fara nicio suparare pentru Jack Daniel’s). A-l bea ca atare e un lucru realizabil, dar lipsit de finete. Ritualul clasic francez este modalitatea corecta. Iata cum: pune o cantitate mica de absint intr-un pahar si aseaza deasupra lui o lingurita gaurita in care ai pus un cub de zahar.
Toarna incet apa de la gheata peste cubul de zahar, pana ce acesta se dizolva complet in absint, intr-un proces numit louching (bautura capata un aspect neclar). Prepararea in acest fel a absintului transforma bautura dintr-una transparenta intr-o ceata verde. Pentru a face totul si mai cool, stropeste cubul de zahar cu niste absint si da-i foc inainte de a turna pe el apa inghetata. Procesul de pregatire a bauturii ramane acelasi, cu exceptia faptului ca ai acum niste flacari in fata.
Este absintul legal?
Slava Domnului, absintul este in prezent legal in majoritatea tarilor. Ramanand fixate pe stilul original, multe tari aplica regulamente cu privire la continutul de tujon. In SUA, agentia FDA care reglementeaza printre altele tot ce tine de droguri, solicita ca orice absint vandut pe cai legale, sa nu contina tujon (ceea ce inseamna de fapt ca pot fi 10 ppm (parti la milion) de tujon in substanta).
La nivel international, exista multe feluri diferite de absint, imbuteliat in sticle ascunse din perioada dinaintea prohibitiei (in care tujonul e in cantitati suficient de mari), care inca se zbate in negura vremurilor. Pe allthingsabsinthe.com afli cum reglementeaza diferite tari productia si vanzarea de absint.
Atunci cand achizitionezi aceasta bautura, mai intai fii sigur ca ea e distilata si nu in amestec. In al doilea rand, indiferent unde te-ai afla – magazine de bauturi, strada laturalnica sau bar – informeaza-te cu privire la ingrediente. Fii foarte atent la tipul de pelin si la nivelul de tujon.
Proba alcoolului este ultimul element in cadrul procesului de achizitionare a absintului si un domeniu cu care trebuie sa fii familiarizat. Continutul ridicat de alcool iti va imbogati experienta, lasandu-te beat si fericit dupa euforia lasata in urma de tujon. Asa ca mergi si fa rost de bautura, e timpul sa lasi rusinea deoparte. In Romania nu o gasesti in supermarketuri dar in unele baruri vei fi servit cu absint fara nicio problema.
Absintul este un spirit istoric care a inspirat fluxul creativ al multor artisti si genii literare. Indiferent ca petreci in oras cu prietenii sau il prepari acasa, elibereaza-ti mintea si las-o sa imbratiseze in totalitate aceasta forma straveche de psiho-terapie. Nu te atinge de urechi: ele trebuie sa ramana atasate de cap.
Citeste si: Totul despre tequila
Add Comment