Pe parcursul celor două săptămâni ale călătoriei mele în Grecia de nord, am avut ocazia să iau contact cu gastronomia unor regiuni elene cu care turistul „estival” român nu se întâlnește în mod curent. Este cert faptul că ne place mâncarea grecească. Însă, de cele mai multe ori, ajungem în zona litorală a Greciei, fie că e vorba de partea continentală sau de insule, și ne îmbuibăm cu preparatele provenite din caracterul mediteraneean al bucătăriei din această țară, începând cu celebrele horiatiki (salata grecească), souflaki, tzatziki și saganaki și până la delicioasele fructe de mare pregătite simplu și pe gustul oricui.
Nordul și centrul Greciei, însă, mai exact regiunile Tracia, Macedonia, Tesalia și Epir, propun o gastronomie diferită, iar dacă vei face, de pildă, o călătorie prin satele de vlahi din zonele de munte Tzoumerka și Zagori, prin regiunile lacurilor Prespa, de la granița cu Albania și Macedonia de Nord sau chiar prin regiunea Pieria, unde tronează maiestuosul sălaj al zeilor – Muntele Olimp – vei descoperi preparate grecești complet diferite care, în bună măsură, seamănă cu unele preparate românești.
Această „revelație”, nu este, însă, un motiv de mirare. Grație istoriei sale bogate și a diversității culturale, nordul Greciei a fost dintotdeauna locul în care s-au împletit bucătăria europeană și cea asiatică, urmare a amalgamului de culturi izvorât din realitățile istorice. Dacă iei nordul Greciei de la est la vest, vei găsi arome turcești în Tracia, influențe armenești în Macedonia Centrală și rețete tradiționale occidentale în Macedonia de Vest – un adevărat festival de arome și gusturi care trebuie explorat și savurat la adevărata lui valoare.
De fapt, bucătăria Macedoniei și a Traciei a fost influențată în mare măsură de cei aproximativ un milion de refugiați greci care au emigrat în masă aici după catastrofa din Asia Mică din urma războiului greco-turc, în 1922. Aceștia au adus cu ei aromele Orientului și estetica unui stil de gătit mai urban și mai sofisticat, presărat cu multe influențe franceze. Preparatele pe care astăzi le luăm ca atare, de la musaca la saganaki și multe altele, au sosit odată cu grecii din Asia Mică.
Iar orașul care domină nordul din punct de vedere gastronomic, și pe care mulți îl consideră „capitala culinară” a Greciei (inclusiv de către UNESCO, care i-a dat această titulatură în 2021) este Salonic.
Nordul Greciei – o imensă grădină
Regiunea Macedoniei, din nordul Greciei, este o grădină imensă. Livezi întinse cu pomi încărcați de cireșe, piersici, caise și mere în Edessa; câmpuri purpurii cu șofran în Kozani; dealuri acoperite cu viță de vie în jurul localităților Naoussa și Drama, care produc vinuri divine, atât albe cât și roșii. Ciupercile magice din Grevena, ardeii roșii și dulci din Florina, legumele delicioase din Kastoria și Prespes, unde câmpurile de fasole se întind de-a lungul celor două magnifice lacuri.
În nord, vei găsi vânat crescut în ferme speciale, cârnați excelenți și conserve de carne, cum ar fi pastourma (pastramă), supe și tocănițe consistente, completate perfect de vinul roșu local – xinomavro. Vara, pe țărmurile stâncoase din Halkidiki, unde pădurile de pini ajung până în apropierea țărmului, nu ai cum să nu cedezi în fața bogățiilor irezistibile ale mării, pește și crustacee proaspăt pescuite și pregătite la perfecție, fie la hotelul cu multe stele, fie la umila tavernă de pe plajă.
Cultura gastronomică din Macedonia Greciei a fost influențată de toate populațiile care s-au perindat prin această regiune: vlahi, bulgari, traci și, desigur, pontici (grecii de la Marea Neagră). Aceștia din urmă au făcut bucătăria macedoneană și mai interesantă, aducând cu ei, ca parte a culturii lor culinare, mâncăruri rusești, precum borșul, diverse tipuri de plăcinte, produse de patiserie, paste și murături. Prazul, vinetele și ardeii roșii joacă un rol important în multe rețete macedonene.
În plus, multe dintre condimentele folosite în mâncărurile acestor grupuri demonstrează puternica influență a Orientului Apropiat. Bucătăria macedoneană are tendința de a fi una „grea”, asemănătoare cu cea românească din zonele de munte, tocmai din cauza climatului mai rece din munții aflați în nordul Greciei. E dominată de carnea de porc, de legumele de iarnă – varză, ciuperci -, de plăcinte și condimente, toate acestea aplicându-se în special localităților și satelor din zonele aflate la înălțime, precum Kastoria sau Florina. Asta în vreme ce în zonele litorale, în Halkidiki sau Kavala, dominante sunt, în mod evident, preparatele din pește și fructe de mare.
Există și legume devenite adevărate simboluri ale zonelor în care cresc. Ardeii roșii cultivați în zona Florina sunt dulci și parfumați. Fasolea din zona lacurilor Prespes (în apropiere de Florina) se bucură de statutul de denumire de origine protejată (DOP) – se fierbe ușor și este delicioasă. Multe tipuri de ciuperci sălbatice care cresc în munții din zona Grevena sunt servite cu mult succes în tavernele locale.
Câmpurile vaste de șofran de Kozani, de un violet palid, se fac imediat remarcate de către cei care vizitează regiunea în luna octombrie. Serres e o localitate renumită atât pentru carnea de bivol de apă cât și pentru orezul de Carolina, extrem de gustos. Măslinele verzi și mai ales mierea de Sithonia, produsă în Halkidiki, sunt alte exemple de produse aflate la mare căutare.
Mergând către est, în Kavala găsim ferme de midii, pește proaspăt și alte fructe de mare. În Drama, mezelurile sunt dumnezeiești, în vreme ce în Xanthi, produsele de patiserie cu sirop reprezintă o specialitate a zonei, iar Komotini e renumită pentru kavourmas (carnea gătită lent, cu sare și mirodenii), savurată ca atare sau prăjită cu ouă. (sursa).
Ce să mănânci neapărat când mergi în nordul Greciei
O călătorie în nordul Greciei trebuie acompaniată de o incursiune culinară printre preparatele specifice regiunilor Tracia, Macedonia, Epir sau Pieria. Caută taverne pe care localnicii le apreciază și comandă apoi preparate tradiționale sau locale, care-ți vor aduce curcubeul pe cerul gurii. Iată câteva sugestii:
Plăcintă pispilita
Dacă există un tip de mâncare care nu lipsește niciodată de la o masă tipic grecească, acela este plăcinta. Fiecare regiune din Grecia are numeroase rețete proprii, utilizând o varietate de carne și legume pentru a da o aromă unică ce însoțește o masă. Pispilita este o plăcintă rustică macedoneană care, spre deosebire de majoritatea plăcintelor grecești, nu este pe bază de foi, ci are o crustă din făină de porumb, fiind umplută cu diverse tipuri de verdețuri de sezon. Acest lucru îi conferă un element-surpriză suplimentar, deoarece, în funcție de perioada anului în care o încerci, ar putea fi mult diferită.
Agioritikos Bakaliaros
O rețetă venită direct de la Agion Oros – Muntele Sfânt din peninsula Athos, care găzduiește 20 de mănăstiri și este ocupat exclusiv de călugări. Deoarece aceștia nu consumă carne, atunci când călugării nu țin post, una dintre mesele lor preferate se referă la această mâncare de cod sărat. Servită cu o cantitate însemnată de prune uscate și un sos pe bază de lămâie, Agioritikos Bakaliaros este o opțiune sănătoasă și ușoară pentru masa de prânz.
Kokoretsi
Kokoretsi este un preparat tradițional grecesc, ce constă din măruntaie de miel sau de capră tăiate în bucăți mici, asezonate cu suc de lămâie, ulei de măsline, sare și piper. Acestea sunt apoi înfipte în țepușe, acoperite cu grăsime de cașcaval pentru a menține bucățile la locul lor și gătite pe cărbuni.
Se consumă în mod tradițional ca aperitiv sau meze în Duminica Paștelui, dar deși este asociat cu Paștele, poate fi găsit de obicei pe tot parcursul anului în întreaga țară, însă mai ales în nord. Eu am mâncat un delicios kokoretsi în Metsovo, din regiunea Epir.
Soutzoukakia
Precum spuneam mai sus, mulți refugiați greci din Asia Mică au ajuns în nordul Greciei în urmă cu un secol, contribuția lor la istoria gastronomică a zonei fiind de netăgăduit. Printre cele mai durabile preparate în acest sens se numără soutzoukakia, care sunt chiftele de carne de vită, de formă alungită, într-o rețetă adusă din orașul Smirna (vechea denumire a Izmirului). Condimentate cu chimen, usturoi și un pic de scorțișoară, aceste chiftele se servesc adesea alături de fulgi de piper boukovo.
Grivadi cu spanac
Crapul este la mare căutare în Golful Salonic. Făcut la grătar, prăjit sau la cuptor, el ajunge întotdeauna pe mesele familiilor din regiune. Această variantă, denumită grivadi printre localnici, presupune ca peștele să fie preparat împreună cu spanacul, o verdeață foarte iubită de către greci. Găsești grivadi în majoritatea tavernelor de pește de pe coasta din nordul Greciei, recomandarea fiind să îl încerci cu multă lămâie și piper proaspăt măcinat.
Tzigerosarmades
Aceste chifteluțe aromate de orez cu miel, nuci de pin și stafide trebuie să ajungă în farfuria ta dacă te afli într-un voiaj prin Tracia. Combinația surprinzător de delicioasă de ingrediente extrem de diferite a fost inventată, potrivit legendei, de către ciobanii din regiune pentru a utiliza resursele limitate de care dispuneau. Tzigerosarmadele sunt învelite cu prapure de miel sau de capră și acoperite cu mărar.
Bougatsa
Poate fi cam ciudat să începi masa cu ceva dulce, dar bougatsa nu este un desert tradițional. În esență macedonean, nimic nu exprimă mai mult din gastronomia Salonicului decât această variantă de plăcintă cu cremă. Consumată de obicei la micul dejun, bougatsa a devenit extrem de populară în nordul Greciei, infiltrându-se rapid în preferințele grecilor de pretutindeni. Astăzi, poate fi găsită în majoritatea brutăriilor din țară, asta dacă, desigur, ajungi suficient de devreme înainte de a se epuiza.
Vinurile din nordul Greciei
În egală măsură cu mâncarea, nordul Greciei se poate mândri cu excelentele sale vinuri. Dacă în urmă cu 20-30 de ani, când vorbeai despre vinurile grecești aminteai doar despre retsina (și nu neapărat întotdeauna cu bucurie), de la o vreme se poate spune că Bachus e extrem de activ, propulsând Grecia pe harta mondială a vinurilor de calitate. Am trecut prin câteva crame în regiunile despre care vorbeam mai sus și pot spune cu mâna pe inimă că am degustat vinuri care pot fi oricând medaliate la concursurile internaționale de renume.
Vinurile din nordul Greciei oferă, așadar, aceeași diversitate și calitate cu preparatele gastronomice, potrivindu-se perfect cu caracterul dulce și condimentat al bucătăriei locale. Macedonia este renumită pentru vinurile albe elegante și pentru cele roșii corpolente, produse în regiuni precum Naoussa, pionierat de familia Boutari și apreciat pentru vinul său autohton Xinomavro, cunoscut pentru structura sa și pentru aromele de tutun, condimente și fructe de pădure.
În regiune se cultivă, de asemenea, soiurile Merlot și Cabernet, combinate cu succes cu soiurile locale. În regiunea muntoasă Epir, vinurile spumante, obținute din Debina indigenă, sunt răcoritoare și versatile. Pe de altă parte, rosé-urile, Chardonnay-urile și Sémillons-urile din regiunea Drama sunt luxuriante și stratificate, oferind băutorului senzații complexe.
În concluzie, gastronomia din nordul Greciei este delicioasă, iar asemănările dintre preparatele macedonene și cele românești sunt evidente, pe alocuri. Vei regăsi în regiunile nordice gusturi cunoscute, de acasă, dar vei experimenta și senzații culinare noi, în care se împletesc tradițiile culturale ale bucătăriilor ce s-au perindat în diverse perioade istorice prin aceste zone. Acestea fiind spuse, călătorie plăcută și… Kali orexi! Poftă bună!
Citește și: Peninsula Halkidiki, nu doar o destinație de plajă
Add Comment