În perioada în care Instagramul a „explodat” cu fotografii peste care se așterneau filtre după filtre, dând naștere pionierilor „influenceri” ai turismului, făceau ravagii imagini cu o localitate din Maroc despre care nu se cunoșteau, la acea vreme, prea multe lucruri: Chefchaouen.
Ceea ce uimea în fotografiile din Chefchaouen era decorul albastru, pigmentat de elemente marocane, poate mai puțin importante în context, dar care conturau o imagine de oraș de pe altă planetă. Lumea nu știa unde se află această localitate cu nume ieșit, parcă, dintr-o clefăială de magreb marseillez, însă, încet-încet, a aflat. Iar Chefchaouen a fost luat cu asalt de către frumoșii (sau, după caz, urâții) nebuni ai Instagramului, dornici să-și umple pereții digitali de albastrul aprins al minunii marocane.
Chefchaouen nu face neapărat parte din itinerariul clasicelor excursii în Maroc. Am avut norocul ca, la finalul circuitului în care mă aflam, ghida să aibă inspirația de a propune șoferului de autocar un mic ocol în penultima zi, permițându-ne astfel să petrecem vreo două ceasuri în micuța localitate din nordul țării, adulată ca o vedetă locală la care te duci pregătit să-ți bagi degetele în gură ca să fluieri cerând un „bis”.
Venind dinspre Fes, Chefchaouen te întâmpină din depărtare cu un peisaj urban de locuințe aglomerate și albastre, ca un sat de ștrumfi – la scară redusă mai văzusem ceva asemănător când mă apropiam de Juzcar, până nu demult chiar satul „oficial” al ștrumfilor, aflat în Andaluzia. Localitatea se întinde pe coasta unui munte din lanțul Rif și, deîndată ce parchezi la intrarea în medina și pătrunzi la pas în orașul vechi, realizezi de ce a devenit celebră. Un șarm de netăgăduit te învăluie cu un albastru magic, care ți se întinde în suflet ca magiunul de prune pe pâinea proaspăt scoasă din cuptor.
De ce este Chechaouen un oraș albastru
Dacă se întâmplă să ajungi în Chefchaoeun, n-ar fi rău să cunoști, în prealabil câte ceva despre acest oraș. Iar prima întrebare pe care, în mod evident, ți-o pui, este de ce casele lui sunt vopsite în albastru? Ei bine, nu există un răspuns categoric la această întrebare, ci doar variante de răspuns, pe care le crezi sau nu le crezi, după propriul plac și după propria imaginație.
Ca să-l înțelegem pe primul dintre acestea (și cel mai interesant) trebuie să aflăm un pic despre istoria locului. Chefchaoeun a fost întemeiat în 1471 de către Moulay Ali Ben Moussa Ben Rached El Alami, un descendent al profetului Mahomed. Așezarea inițială consta dintr-o mică cetate, care în prezent este cunoscută drept kasbah-ul din Chefchaouen, și care fusese ridicată pentru a apăra zona de eventualele atacuri ale invadatorilor portughezi, deoarece în acea perioadă portughezii obișnuiau să deranjeze liniștea orașelor din nordul Marocului.
Încetul cu încetul, din cetatea inițială s-a dezvoltat o localitate, înconjurată de ziduri de apărare, cu case de locuit și alte clădiri. Pe perioada Evului Mediu ea a fost populată de triburile locale, de mauri veniți din Spania și de evrei. Mult mai târziu, adică în 1920, spaniolii au pus stăpânire pe Chefchaouen, ca parte a teritoriului spaniol din Maroc. Zona a fost apoi împânzită de evreii care fugeau din Europa de teama lui Hitler și care, la sfârșitul anilor ‘40, și începutul anilor ‚50, au plecat masiv în Israel. Orașul a redevenit independent în 1956, odată cu independența generală a Marocului.
Și acum vine prima variantă de răspuns la întrebarea „de ce sunt casele din Chefchaouen albastre?”. În credința ebraică, albastrul reprezintă cerul, care amintește oamenilor de Dumnezeu și de paradis. De aceea, în comunitățile de evrei există o puternică tradiție privind vopsitul lucrurilor în albastru. Se spune că primii evrei care au populat Chefchaouen, în secolul 15, au adus cu ei obiceiul vopsirii zidurilor caselor în albastru, pentru a-și păstra practicile și obiceiurile culturale și religioase. Localnicii afirmă că zidurile albastre se găseau până nu demult, doar în mellah, cartierul evreiesc al localității și că majoritatea clădirilor din medina erau albe, emigranții evrei din anii ‚30 ai secolului trecut fiind „vinovați” pentru albăstrirea mai intensă a orașului.
Celelalte variante ale motivului pentru care Chefchaouen e un oraș albastru, sunt mult mai… practice. Una spune că, deoarece orașul se află în munții Rif, climatul e rece și ploios, iar locuitorii își vopsesc casele în albastru pentru a ține la distanță țânțarii, care urăsc apa. Un motiv stupid, fiindcă, se știe, țânțarii, dimpotrivă, iubesc zonele cu multă apă.
Unii localnici îți vor spune că albastrul asigură un plus de răcoare în zilele călduroase de vară, în vreme ce alții sunt gata să ofere explicații desprinse din asocieri: fie că albastrul e o culoare atractivă și are un efect calmant, fie că în cultura islamică albastrul e culoarea fericirii și optimismului, fie că reprezintă culoarea Mediteranei sau că este culoarea cascadei Ras el-Maa, aflată chiar în interiorul medinei, valoroasă sursă de apă potabilă pentru rezidenți.
Până la urmă, indiferent de motiv, albastrul Chefchaouenului e acolo și, sunt convins, instagrammerii se bucură de el fără să le pese prea tare de explicațiile din spatele lui.
„Albăstrește-te” în Chefchaouen
Nu am făcut prea multe lucruri în Chefchaouen – nici nu aș fi avut timp – în afară de o plimbare destul de alertă pe străduțele și aleile medinei, altfel nu foarte mare. Contactul cu localnicii, negocierile infinite – în caz că vrei să cumperi un suvenir – , fotografiile făcute la orice pas (e greu să reziști tentației), micile bijuterii ornamentale peste care dai după câte un colț – nici nu cred că ți-ai dori prea multe odată ce te trezești „înotând” printre valurile acestei mări ce-și schimbă subit nuanțele, din turcoaz în albastru celest sau electric, regal sau pastel, azuriu sau cerulen.
Dacă aș fi dispus de mai mult timp, mi-ar fi plăcut să vizitez kasbah-ul (cetatea), să savurez o tajină de miel într-un local fără pretenții sau să mă relaxez în fața unui ceai de mentă, privind localnicii îmbrăcați în djellaba cum își fac treburile cotidiene. Dar, cum programele turistice de la noi sunt făcute parcă pentru a grăbi inutil vizitatorul în goana după cât mai multe bife pe retină, a trebuit să mă reîntorc la autocar, având, totuși, un plus de albastru în suflet și o recomandare pe care o fac tuturor celor care se duc în Maroc: nu uitați să vizitați încântătorul Chefchaouen!
Citește și: 10 lucruri de făcut și văzut în Marrakech, orașul roșu al Marocului
Add Comment