Olympos, satul din insula Karpathos cu tradiții și peisaje unice

Dacă vizitezi insula Karpathos – și zău că ar merita să o faci, am scris aici argumentele – vei afla că locul cu care aceasta se mândrește cel mai mult, cu excepția plajelor, este satul Olympos. La prima vedere ai crede că acesta este doar un alt sat de multe dintr-o altă insulă grecească. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Olympos e un sat ceva mai special, și, pe undeva, aș spune că el definește în bună măsură renumele turistic al insulei Karpathos.

Pe parcursul vizitei mele în Karpathos am fost în Olympos de două ori. Satul are un magnetism incontestabil, care te face să vrei să vezi mai mult și mai mult, deși are o populație care nu depășește 4-500 de locuitori. Aflat la circa 60 km nord vest de Pigadia, capitala insulei, Olympos are o locație de excepție, casele lui fiind construite pe vârful unui munte și pe versanții acestuia, în stil amfiteatru, atât către vest cât și către est.

Din acest motiv, ca să vizitezi Olympos trebuie să lași mașina în parcarea de la intrarea în sat și să pornești pe jos pe aleile înguste care trec printre casele așezate una deasupra celeilalte. Datorită acestei locații spectaculoase, din Olympos ai parte de priveliști de senzație atât asupra mării, cât și asupra muntelui.

Cum a luat naștere satul Olympos

Încă de pe șoseaua care face legătura cu satul Olympos, cu câțiva kilometri înainte de intrarea în sat, vei fi „lovit” de spectacolul peisagistic oferit de bijuteria rurală a Karpathosului. Apoi, imaginea se „mărește” ca prin lentila unei lupe, pe măsură ce te apropii de el. În parcare, statuia unei femei îmbrăcate în straie tradiționale locale, scrutează versantul „montan”, informându-te din start despre caracterul matriarhal al acestei așezări despre ale cărei femei se spune că au fost (și sunt) adevărate wonder women care au modelat istoria și cultura așezării. Vom vedea ceva mai încolo de ce.

Apropo, însă, de șoseaua de 3 km către Olympos, care se ramifică din cea principală, e de reținut un detaliu interesant. Timp de secole, Olympos a fost izolat de partea de sud a insulei, acest drum asfaltat fiind inaugurat abia în anul 2011! Multă vreme, așadar, singura legătură cu lumea exterioară și cu celelalte sate din Karpathos a fost portul Diafani. Doar așa se putea ajunge în Olympos: cu barca până în Diafani, apoi parcurgând o distanță de 8 km până în vârful unde se află cocoțat satul.

Această semi-izolare vreme de secole a făcut ca, în zilele noastre, Olympos să rămână un sat extrem de tradițional, care îți lasă, pe alocuri, impresia că timpul s-a oprit în loc. Iar acest tradiționalism scoate la iveală lucruri extrem de interesante, pe care nu cred să le regăsești prin alte părți. Olimpienii sunt descendenți ai Imperiului Bizantin, iar tradițiile bizantine supraviețuiesc în forma lor cea mai vie.

Pentru a înțelege acest lucru trebuie să privim un pic în trecutul istoric al așezării. Olympos a fost construit între secolele 7 și 9, când locuitorii satului de coastă Vroukounta erau atacați în mod regulat de arabi și pirați (ruinele acestui sat încă se pot vedea, între Avlona și Tristomo). Ei au fost nevoiți să părăsească zona litorală pentru a se stabili în interiorul insulei, dincolo de munți, în încercarea de a se pune la adăpost de atacuri. Comunitatea s-a format în această zonă sălbatică, rămânând izolată de restul insulei, pentru că nu existau drumuri care să facă legătura cu alte sate.

Totul s-a menținut așa vreme de secole, fapt ce a dus la foarte puține schimbări în timp. S-au păstrat obiceiuri vechi, stilul arhitectonic a rămas intact, aspectul caselor, la interior și la exterior, a rămas același. Inclusiv dialectul s-a păstrat, unul propriu, pe care cunoscătorii de limbă greacă îl sesizează imediat.

Precum spuneam, olimpienii se consideră urmașii Imperiului Bizantin, acesta fiind unul dintre puținele locuri din lume (dacă nu unicul), în care vizitatorii încă pot experimenta tradițiile bizantine. De altfel, felul de a sărbători al olimpienilor, în perioada festivalurilor și sărbătorilor clasice, a fost înregistrat în cadrul Patrimoniului UNESCO.

Olympos, un sat matriarhal, cu tradiții speciale

Locuitorii din Olympos sunt foarte mândri de tradițiile lor. Femeile poartă două tipuri de costume. Unul este costumul de zi lucrătoare, care constă dintr-un șorț simplu și o eșarfă cu un singur pliu în jurul capului, celălalt fiind cel pentru ocazii festive, cu haine colorate și un rând dublu de monede de aur.

De altfel, imediat ce intri în sat, vei remarca faptul că femeile sunt îmbrăcate în straie tradiționale. Și că, în general, ele „conduc” cam orice afacere locală. Lucrurile au stat așa, în Olympos: pe vremuri, femeile erau extrem de exploatate de către bărbați. Ele făceau, practic, toate muncile – mergeau la sapă, creșteau copiii, aveau grijă de casă, etc. Bărbații… stăteau la tavernă, beau, jucau table și comentau. Lucrurile s-au desfășurat așa vreme de secole. Până când…

Până când, în 2011, s-a făcut drumul care face legătura cu sudul insulei. Olympos a început, încet-încet, să fie vizitat de turiști, iar femeile au realizat că a sosit momentul pentru altceva. Au lăsat sapa deoparte și au început să-și aranjeze casele în așa fel încât să găzduiască turiștii din ce în ce mai fascinați de acest loc. Și-au transformat unele proprietăți în taverne. Au pus la punct afaceri turistice, de pe urma cărora au început să câștige bani buni. Satul a înflorit. În vremea asta, bărbații au rămas în cârciumi, bând ouzo, jucând table și comentând.

Olympos e un sat matriarhal. Femeile conduc, ele dețin banii și puterea. Și, încă un lucru foarte important, caracteristic acestui sat unic: în Olympos, proprietățile tatălui sunt transmise în întregime primului fiu născut al familiei. În mod similar, bunurile moștenite de la mamă sunt lăsate celei dintâi fiice născute. Copiii născuți ulterior nu au niciun drept asupra bunurilor părinților. În mod tradițional, primii născuți constituiau clasa socială conducătoare, care se deosebea de celelalte clase sociale prin vestimentație și prin faptul că locuiau într-o anumită zonă a satului.

Motivele acestui obicei aveau ca argument faptul că, fiind foarte săraci, părinții nu puteau să împartă moștenirea tuturor copiilor, deoarece aceștia nu s-ar fi ales cu mare lucru din ea. Așa că preferau să o treacă în mâinile primului născut, cu obligația ca acesta să aibă grijă de frații și surorile lui. Decizii care, deși aveau o logică, au dus de multe ori la consecințe devastatoare, concretizate în conflicte de proporții.

Ce să vezi în Olympos

Practic, poți vedea în linii mari satul Olympos, în decurs de o oră. Tot ceea ce faci este să te plimbi pe principala alee pietonală a satului, trecând pe lângă magazinele de suveniruri, cu haine, dantele, sacoșe, obiecte artizanale din lemn, dulciuri etc, care alternează cu taverne și cafenele. Pentru diversitate, merită să te abați de la drum și să o iei în derivă pe alte străduțe înguste ale satului, urcând sau coborând scări care uneori duc pur și simplu pe acoperișul vreunei case.

Sunt multe puncte de belvedere în sat, de unde vei surprinde fotografii spectaculoase, fie pe partea dinspre mare, fie pe cealaltă, spre munți. Contrastele coloristice sunt fascinante. În plus, caută să prinzi apusul de soare în Olympos, despre care se spune că este fabulos (eu nu l-am apucat, din păcate, de fiecare dată am ajuns în zona prânzului).

Ca orice sat grecesc (și ca toate cele 12 sate din Karpathos), Olympos e împânzit de bisericuțe. Cea mai importantă, al cărei turn se remarcă din depărtare străjuind întrega așezare, este biserica Adormirea Maicii Domnului, cu hramul Sfintei Maria, construită în stil bizantin. Interiorul acesteia este tapetat cu fresce datate din anii dominației turcești (deși turcii nu au avut niciodată o prezență fizică în Karpathos). Tot la interior sunt multe icoane de valoare și alte obiecte sacre placate cu aur. Pe lângă această biserică, vei întâlni la tot pasul capele și alte lăcașuri de cult, fiecare cu propriul său șarm.

Un alt aspect ce definește peisajul satului Olympos îl reprezintă morile de vânt. Nefuncționale, în cea mai mare parte, dar care transmit mesajul că Olympos a fost unul dintre cei mai mari producători de făină din insulele grecești, în urmă cu câteva decenii. Majoritatea acestor mori de vânt se află în ruine sau sunt transformate în depozite, dar am văzut că se fac eforturi (destul de modeste momentan) pentru recondiționarea unora dintre ele.

Unde să mănânci în Olympos

Parcurgând la pas aleile din Olympos, vei trece pe lângă mai multe taverne care probabil te vor îmbia cu preparatele expuse sau cu meniurile de la intrare. Cu toate acestea, restaurantul pe care nu ar trebui să-l ratezi, și care și-a căpătat un adevărat renume, este taverna Milos (Moara), aflat în capătul opus intrării.

Acesta este un loc special din mai multe motive. Unul ar fi priveliștea. Din păcate, am mâncat acolo la prânz, și nu seara, când, se pare, ai parte de un apus de vis. Chiar și-așa însă, a lua masa având sub ochi albastrul fabulos al mării, este o încântare absolută.

Al doilea motiv este, desigur, mâncarea. Foarte gustoasă. Un meniu scurt, dar care te va face în mod cert să nu regreți alegerea. Aici am testat celebrele makarounes, renumitele paste din Karpathos, peste care se pune brânză rasă și ceapă caramelizată. Poți încerca fără ezitare și chifteluțele de zucchini, tzatziki-ul, musacaua sau vinetele imam.

În fine, dar nu în cele din urmă, faptul că mănânci într-o veche moară de vânt (funcțională!) reprezintă un motiv în sine pentru a decide că Milos merită toate șansele din lume atunci când ți se face foame în Olympos.

Concluzie

În concluzie, satul Olympos din insula Karpathos e unul dintre acele locuri divine, care te vor face să descoperi, o dată în plus, cât poate fi de frumoasă lumea în care trăim (și cât de tâmpiți suntem că o distrugem în fiecare zi). Mergi în Karpathos pentru o vacanță inedită și vizitează neapărat această încântătoare așezare pentru a te bucura de tradițiile, oamenii și peisajele ei!

Video – TukTuk in Olympos

---

Pin it!

Citește și: Obiective turistice din Evia. Ce să faci și ce să vezi în a doua cea mai mare insulă a Greciei