7 locuri neobișnuite pe care să le vizitezi în România

Dacă ai bătut România în lung și-n lat, probabil ai auzit, ai văzut sau ai dat din întâmplare peste locurile de mai jos. Ele nu se regăsesc neapărat pe cele mai cunoscute trasee turistice, însă călătorii dornici să viziteze „altceva” le vor lua cu siguranță în calcul. Iar dacă îți petreci o vacanță în zonele în care se află aceste locuri neobișnuite din România, alocă-ți timp pentru a le vedea. Poveștile lor au un farmec aparte și te vor cuceri pe loc.

Mânăstirea rupestră de la Șinca Veche

Această misterioasă peșteră din comuna Șinca Veche poartă mai multe nume neoficiale: Templul din peșteră, Mânăstirea, Templul destinului, Templul ursitelor etc. Dar, indiferent de nume, originile și scopul acestei capele din adâncuri rămân învăluite în mister.

Cu alte cuvinte, nu se știe cine a construit această antică mânăstire din Șinca Veche, aflată sub un deal, la poalele Munților Făgăraș (între Brașov și Făgăraș, lângă satul Perșani). Se presupune că situl are o vechime de circa 7000 de ani, dar istoricii sunt de părere că mânăstirea a fost săpată undeva în secolul 18, într-o vreme în care creștinii ortodocși din Transilvania erau persecutați. Refuzând să-și schimbe religia, ordinul împărătesei Maria Tereza fiind să treacă la catolicism, oamenii și-au făcut propria „biserică”, ascunsă în peșteră.

Pe pereții peșterii sunt desenate simboluri religioase disparate. Printre acestea, o Stea a lui David, un simbol chinezesc yin-yang dar, în mod absolut ciudat, nicio cruce creștină, în ciuda faptului că există dovezi ale prezenței creștinilor.

Mânăstirea e compusă din nouă camere diferite, două dintre acestea fiind considerate altare, existând și un turn cu o înălțime de 10 m, prin deschiderea căruia se poate vedea cerul. Lumina pătrunde în peșteră prin câteva „ferestre” înguste, a căror prezență a fost asociată cu pătrunderea energiei sfinte în spațiul subteran. Există speculații cum că ar exista un tunel ascuns care comunică în mod secret cu fortăreața din apropiere – Cetatea Râșnovului.

O altă teorie spune că acesta este un vechi lăcaș dacic, iar faptul că biserica are două altare sugerează că originile ei sunt pre-creștine. O a treia teorie vorbește despre existența a două biserici, surparea peretelui despărților și unirea lor în mod natural, odată cu mărirea numărului de monahi.

Locul este cunoscut pentru generarea a tot felul de elemente paranormale la propagarea cărora au contribuit, evident, și legendele „umflate” de-a lungul timpului. Dincolo de asta, peștera e cu adevărat neobișnuită și, în același timp, de o frumusețe stranie.

Pădurea Hoia-Baciu

Un clujean a fotografiat în 1968 în Poiana Rotundă din această pădure un OZN, iar fotografia a fost considerată autentică. În aceiași ani ’60, profesorul de biologie Alexandru Sift a început să studieze fenomenele paranormale petrecute în această pădure, adunând o sumedenie de fotografii care au fost furate la scurt timp după moartea lui.

Copacii încovoiați din această pădure, cu trunchiuri și ramuri crescute în spirală, de parcă ar face parte dintr-un scenariu al unui film de groază, liniștea stranie și poveștile de tot felul care o bântuie au făcut ca pădurea Hoia-Baciu, aflată în partea de vest a orașului Cluj Napoca, să fie supranumită „triunghiul Bermudelor din România”.

Legendele spun că fantome și spirite ale pădurii se pitesc pe după copacii bizari. O fată a dispărut în această pădure, pentru a reapărea cinci ani mai târziu fără a-și putea aminti unde a fost. La fel, un cioban s-a „dizolvat” în umbrele pădurii împreună cu oile lui. În plus, se pare că pădurea Hoia-Baciu e iubită de extratereștri.

Dincolo de asta, pădurea este, însă, unul dintre locurile în care clujenii se recreează. Există poteci și drumuri pentru plimbări și bicicliști, iar locul nu este lipsit de prezența animalelor sălbatice. În Cluj există tururi ghidate, pe timp de zi sau de noapte, organizate de Asociația Horia-Baciu Project.

Satul Geamăna

Localitatea Geamăna era, cândva, un mândru sat, aflat în comuna Lupșa, din județul Alba. Era, fiindcă el se află acum pe fundul unui lac de decantare format în urma unui dezastru ecologic. În anii ’70, aici locuiau circa 400 de familii, care s-au trezit evacuate în urma unui ordin dat de Ceaușescu, pentru a face loc depozitării deșeurilor toxice rezultate din excavările de la Roșia Montana, operațiune completată de inundarea văii. Localnicilor li s-a promis inițial că vor primi locuințe în apropierea satului, dar în cele din urmă au fost mutați la peste 100 km distanță. Unii nu au vrut, însă, să părăsească zona, urmașii lor trăind și astăzi la marginea lacului, fără infrastructură și alte necesități publice.

Accesul la acest lac, pe fundul căruia se află case, biserica satului, cimitirul și alte monumente, se face pe drumuri forestiere. Nivelul apei crește cu circa 100 cm pe an, iar culoarea acesteia e ireală, deși, dacă ne gândim la motivele pentru care a ajuns așa, numai despre frumusețe nu poate fi vorba. Turla bisericii care se ițește din mijlocul apelor atrage însă un anumit gen de turiști, în special fotografi și producători de film, care vin aici să documenteze dezastrul natural format pe soclul suferințelor a circa o mie de oameni.

Mânăstirea dintr-un lemn de la Frâncești

Mânăstirea dintr-un lemn pare o biserică în miniatură. La prima vedere nu e deloc impresionantă, însă în momentul în care realizezi că e construită dintr-un singur trunchi de stejar, interesul crește exponențial. Iar povestea ei e la fel de interesantă.

La jumătatea secolului 17, un diacon arab creștin care străbătea zona în care astăzi se află satul Frâncești (județul Vâlcea, la 25 km sud de Rm. Vâlcea), a susținut că un călugăr găsise într-o scorbură a unui stejar secular o icoană a Maicii Domnului și că acesta a auzit o voce care l-a îndemnat să construiască din acel stejar o biserică.

Desigur, legenda e controversată și nu are o bază istorică reală. Există și o altă variantă, conform căreia un cioban din secolul 16, pe nume Radu, a visat icoana și a acționat apoi în consecință, tăind stejarul în care aceasta fusese găsită și construind din lemnul lui o mică biserică.

Una peste alta, biserica a fost ridicată cu adevărat la jumătatea secolului 16, iar în interiorul ei se află icoana Maicii Domnului care stă în mijlocul poveștilor. Originea acesteia este, însă, la fel de controversată: unii spun că ea a fost pictată în secolul 4, la mânăstirea Theothokos, din Grecia, în vreme ce alții sunt de părere că icoana a fost pictată la Muntele Athos sau în Bizanț, folosindu-se un model de la jumătatea secolului 14.

Trovanții de la Costești

În comuna vâlceană Costești există câțiva bolovani care s-au dovedit suficient de bizari cât autoritățile să înființeze, în 2005, Rezervația Naturală Muzeul Trovanților, o rezervație geologică protejată, întinsă pe o suprafață de 1,1 hectare.

Dar, ce sunt trovanții? Trovanții sunt niște formațiuni geologice ciudate, de forme și dimensiuni diverse, care se pot întâlni în mai multe zone din România (Munții Buzăului, Dealul Feleacului etc), dar care la Costești se află grupați într-un număr mai mare, făcând din peisajul locului unul cu adevărat spectaculos. Trovanții pot atinge dimensiuni de până la 10 metri, ei fiind roci sedimentare rezultate din granule de nisip cimentate formate în urmă cu 6-15 milioane de ani. Însă ceea ce transformă acești bolovani în fenomene reale este că ei sunt „vii”. Cu alte cuvinte, cresc în mod spontan, cu o viteză de depunere de 5 cm la fiecare 1200 de ani. De aceea, mai sunt numiți de către localnici „pietrele vii”, „dorobanți” sau „balatruci”.

Există, desigur, legende din popor conform cărora aceste pietre uriașe ar avea origini extraterestre sau supranaturale. Oamenii de știință încă studiază în laboratoare fenomenul trovanților, însă până la rezolvarea completă a misterului, bolovanii de diverse dimensiuni încântă privirile turiștilor, fiind surse de inspirație inclusiv pentru artiști precum pictori sau sculptori.

Muzeul Kitsch-ului din București

Deschis în mai 2017, în Centrul Vechi al Capitalei (Strada Covaci nr. 6), la inițiativa lui Cristian Lica, un pasionat călător, Muzeul Kitsch-ului este un loc dedicat celor mai urâte obiecte ce au legătură, într-un fel sau altul, cu diverse perioade din România. Mai mult de 200 de exponate sunt prezente în sala care găzduiește o expoziție permanentă, acestea fiind grupate în mai multe categorii, de la Dracula kitsch la kitsch-uri comuniste, țigănești sau moderne. (Later edit: Între timp, Muzeul Kitsch-ului a trecut la formatul de expoziție, așa că îl puteți vizita în diverse spații, conform programului de pe site)

Pe lângă fascinația ororii artistice care cuprinde orice vizitator în momentul în care pătrunde în lumea kitsch-ului românesc, muzeul își îndeamnă oaspeții să treacă de partea creatorilor, în spațiul Make your own kitsch, unde fiecare își poate pune mintea la contribuție pentru a produce propriul kitsch. Iar dacă ești de părere că posezi un obiect care s-ar încadra în contextul muzeului, îl poți aduce pentru a-l face de râs și a-l expune la etajul 2.

Cei care au prins anii comunismului, își amintesc, desigur, de celebrii pești de sticlă, așezați pe mileuri pe televizoarele alb-negru sau de carpetele cu Răpirea din Serai, adevărate monstruozități care decorau în special pereții caselor de la țară. În 2019, Muzeul Kitsch-ului ajunsese numărul 1 pe TripAdvisor în privința obiectivelor turistice din București.

Castelul Iuliei Hașdeu, din Câmpina

Castelul Iulia Hașdeu a fost construit între 1893 și 1896, în Câmpina, de către scriitorul și filologul român Bogdan Petriceicu Hașdeu în memoria fiicei sale răpusă de tuberculoză cu câteva luni înainte de a împlini 19 ani.

Iulia Hașdeu fusese o tânără eminentă, prima studentă din România care a absolvit cursurile celebrei facultăți pariziene Sorbona. O fetiță precoce, care scria povești și versuri înainte de a împlini șapte ani, care cunoștea trei limbi străine și care, în adolescență, a scris inclusiv piese de teatru.

Distrus după dispariția fiicei sale, Bogdan Petriceicu a luat decizia construcției acestui așa-numit castel, în fapt un templu spiritist în care tatăl spera să poată stabili o comunicare într-un univers paralel cu fiica lui. De altfel, din 1890 până în 1903, Hașdeu a descris, într-un jurnal, convorbirile avute cu Iulia în timpul celor 101 ședințe de spiritism pe care le-a inițiat. În interiorul castelului există o cameră, așa-numita cameră obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, într-unul dintre pereți fiind o gaură ce făcea legătura cu biroul lui Hașdeu, prin care se spune că venea spiritul fiicei sale.

Astăzi, Castelul Iulia Hașdeu e transformat în muzeu. Se spune că planurile arhitectonice ale clădirii fuseseră sugerate lui B.P. Hașdeu chiar de spiritul Iuliei, după care acesta le-a transmis arhitectului Toma Dobrescu, care, la rândul lui, a făcut planul adus la viață de constructorul N. Angelescu. Dobrescu a modificat în bună măsură schițele lui Hașdeu, inițial clădirea având mai degrabă o formă de catedrală. A ieșit un fel de castel, micuț, cu câteva încăperi bine definite (salonul de primire, sufrageria, biroul savantului, camera de zi etc), care nu impresionează prin frumusețe ci în special prin simbolistică.

În legătură cu castelul din Câmpina au avut loc de-a lungul timpului mai multe evenimente paranormale și misteroase (de pildă, sinuciderea directoarei muzeului, Jenica Tabacu) existând chiar ideea că locul ar fi bântuit de spiritul Iuliei Hașdeu. Că este așa sau nu, dacă treci prin Câmpina, oprește-te să vizitezi acest bizar monument izvorât din durerea imensă a unui tată dezolat de dispariția prematură a talentatei sale fiice.

Citește și: 20 dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în România