Centrul Vechi al Bucureștiului este inima fermecătoare a Capitalei, o bijuterie istorică, mărturie a trecutului bogat al orașului și o adevărată comoară de elemente culturale, arhitectonice și gastronomice. Un amestec irezistibil de istorie, vibrație modernă și, pe alocuri, un aer nostalgic care știe cum să-ți capteze simțurile, cu măiestrie.
Pentru cei care vizitează Bucureștiul, români și străini, pentru bucureștenii care doresc să-l descopere și pentru cei care-l știu de-o viață, dar încă au de învățat despre el, am selectat 12 obiective turistice în Centrul Vechi din București, care se pot vizita într-un tur de 2-3 ore, deloc obositor, dar foarte reconfortant. Am aranjat obiectivele nu în ordinea importanței (ar fi subiectivă, oricum), ci în cea a unui eventual tur pe care să-l faci, pornind de la intrarea Străzii Franceze, dinspre Piața Unirii.
Harta cu cele 12 obiective turistice din Centrul Vechi București
Aici găsești cele mai bune hoteluri în Centrul Vechi din București
1 Hanul lui Manuc
Dacă ai copilărit în București, în anii 70-80, e aproape imposibil să nu fi mâncat măcar o dată la Hanul lui Manuc, care este cea mai veche clădire de hotel în funcțiune din București și care se află la intrarea în Centrul vechi, dinspre Piața Unirii, mai exact pe Strada Franceză nr. 9.
Hanul a apărut în București în anul 1806, fiind construit de armeanul Manuc Marzaian, cunoscut sub numele Manuc Bei, care era un negustor vestit, diplomat, hangiu și, totodată, unul dintre cei mai bogați moșieri din Balcani. Abil și diplomat, Manuc a devenit dragoman și consilier al turcilor, în 1808 fiind numit Bei al Moldovei, de către sultan. Momentul lui de glorie s-a consumat pe 16 mai 1812, când Manuc a intermediat negocierile de pace dintre ruși și turci, tratatul fiind semnat chiar în hanul lui. Cinci ani mai târziu, Manuc înceta din viață.
După ce soția lui a deținut o perioadă controlul asupra hanului, acesta își schimbă proprietarul în 1842, fiind deținut de trei negustori ai epocii care l-au cumpărat de la fiul lui Manuc. Acesta nu avea bani să repare zidurile grav afectate de cutremurul din 1838, așa că a preferat să înstrăineze moștenirea.
Au urmat mai mulți proprietari ai hanului, precum și o schimbare de nume, în 1862, după renovarea care l-a transformat în Marele Hotel Dacia care avea să devină gazda multor evenimente mondene și a unor spectacole de prim rang. Restaurări importante ale Hanului lui Manuc au avut loc apoi în perioada comunistă (1966-70), dar și în 1991 și 2009.
În 2007, Hanul lui Manuc a fost restituit familiei Cantacuzino, care a investit circa 8,5 milioane de euro în renovarea lui. În 2015, operarea restaurantului a fost preluată de antreprenorul Dragoș Petrescu, care a semnat un acord cu proprietarii din familia Cantacuzino. Hotelul cu 32 de camere a rămas însă în administrarea proprietarilor.
Astăzi, pe lângă hotel și restaurant, interiorul Hanului lui Manuc găzduiește mai multe magazine, baruri, o cafenea, mai multe magazine, fiind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Centrul Vechi al Bucureștiului.
Adresa: Str. Franceză 62
2 Biserica Sfântul Anton
Pe strada Franceză, față în față cu intrarea în Hanul lui Manuc, se află Biserica Sfântul Anton, poate cel mai frumos dintre obiectivele turistice ecumenice din Centrul Vechi. I se spune și Biserica Curtea Veche și, conform documentelor, este cea mai veche biserică din București, fiind ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul, între 1545-1554, în a doua lui domnie, sub hramul „Buna vestire”. Amplasarea ei, în imediata apropiere a Curții Vechi, indică faptul că această biserică – inițial o simplă capelă – a servit, vreme de două decenii, drept loc de încoronare a domnitorilor Țării Românești.
Biserica Sfântul Anton este o copie a Mânăstirii Cozia, având o lungime de 25 de metri și o lățime de 8 metri, cu influențe arhitectonice din Moldova, aduse de Doamna Chiajna, fiica domnitorului moldovean Petru Rareș și soția lui Mircea Ciobanul. Cei care vizitează biserica vor remarca faptul că în interior se află mormântul domnitorului, care a trecut în lumea celor veșnici în 1599. Biserica a trecut prin mai multe forme de-a lungul secolelor, domnitorul Ștefan Cantacuzino fiind cel care a realizat-o pe cea mai importantă, în 1715, când a adăugat Portalul de la intrare și perețele care despărțea „femeile de bărbați”. [sursa]
Lăcașul de cult este un adevărat „supraviețuitor” al vicisitudinilor vremii: a rezistat urgiei generate de șapte incendii și câteva cutremure din secolul 18, apoi a „oprit” marele incendiu din Bucureștiul anului 1847, care s-a potolit fix la zidurile ei, după ce a distrus tot centrul orașului.
Biserica a fost restaurată și reamenajată între anii 2007 și 2009, sub coordonarea preotului paroh Zaharia Gheorghe, când picturile din interior au fost și ele refăcute, de către pictorul Romeo Andronic.
Adresa: Str. Franceză 33
3 Palatul Voievodal Curtea Veche
Dacă există un „kilometru zero” de unde putem vorbi despre istoria Bucureștiului, atunci acesta este Palatul Voievodal Curtea Veche, aflat pe Strada Franceză din Centrul Vechi. Aici – mai precis în Muzeul Palatului Voievodal – avem cele mai vechi mărturii istorice legate de București, cu proveniențe din secolul 13.
Cel care a construit inițial o cetate pe acest loc – cu ziduri de cărămidă și șanț de apărare – a fost, se pare, domnitorul Mircea cel Bătrân, între anii 1386-1418. În secolul 15, Vlad Țepeș consolidează această cetate și îi dă un rang nou, acela de reședință domnească, ca alternativă a celei de la Târgoviște, deja existentă. Documente certe despre Curtea Veche avem însă din timpul domnitorului trădător Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, care a mutat scaunul domnesc la București: hrisovul lui, din 14 octombrie 1465, reprezintă, practic, prima atestare documentară a Bucureștiului.
Cea mai înfloritoare perioadă a Curții Vechi a fost în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), când aceasta se întindea pe o suprafață de peste 25.000 mp. După incendiul din 1718 și cutremurul din 1738, calamități care au distrus Bucureștiul, Curtea Veche a devenit nefuncțională. A fost construită alta, denumită Curtea Nouă, care nu a avut același impact.
În 1972, a fost amenajat Muzeul Palatului Voievodal, dar în prezent complexul este închis, intrând într-un amplu proces de restaurare (care sperăm să fie gata cât mai repede), în ideea de a devenit unul dintre cele mai importante obiective turistice din Centrul Vechi și din întreg Bucureștiul.
Adresa: Str. Franceză 25
4 Muzeul „Undeva în comunism”
Mulți turiști străini, și nu numai, sunt interesați de istoria comunismului în România. Bucureștiul nu are încă, din păcate, un muzeul care să trateze cum se cuvine acest subiect. Cu toate acestea, în urma unei entuziaste inițiative a luat naștere pe Strada Covaci muzeul „Undeva în comunism”, o nostalgică incursiune într-o perioadă de tristă amintire, care a avut însă, dincolo de situația politică, bucuriile și razele ei de soare.
Organizat ca un apartament din perioada anilor 70-80, în fiecare cameră regăsindu-se obiecte care erau celebre, de la peștele de sticlă de pe televizor la sifonul de pe dulapul din bucătărie, muzeul este cât se poate de interactiv. Poți atinge, citi, testa, te poți juca, poți gusta din preparate la „modă” odinioară și mai ales te poți informa despre o epocă pe care unii nu au trăit-o, dar despre care au auzit multe lucruri de la părinții lor.
Inaugurat în 2023, Muzeul „Undeva în comunism” are toate șansele să se transforme într-o „vedetă” a celor mai frumoase obiective turistice din Centrul Vechi al Bucureștiului, mai ales că echipa care se ocupă de destinele lui e una entuziastă și tânără.
Adresa: Strada Covaci 6
5 Hanul cu Tei
În 1833, Atanasie Hagi Polizu și Ștefan Popovici, doi prieteni negustori (bulgari care fugiseră de războiul ruso-turc în urma cărora le fusese incendiat orașul natal), iau decizia să dărâme prăvăliile deținute pe strada Lipscani și să construiască în locul acestora un han care să le aducă un plus de venituri. Locația era perfectă – fix în centrul inimii comerciale a Bucureștiului. Lucrările s-au încheiat în 1835, cei doi prieteni își împart drepturile și obligațiile, dar în 1837 Ștefan Popovici, greu încercat financiar, își vinde partea lui Ioan Lambru Polizu. Începând cu 1853 proprietarii hanului încep să se succeadă, dar farmecul hanului rămâne intact.
Acesta se afla, de fapt, pe o stradă cu două intrări (din strada Lipscani și din strada Blănari), pavată cu piatră de râu (până în 1916), care avea de-o parte și cealaltă prăvălii cu pivnițe cu boltă la subsol, construcția fiind asemănătoare cu cea a învecinatului han Gabroveni. În Hanul cu Tei din actualul Centru Vechi al Bucureștiului au locuit o mulțime de negustori vestiți ai secolului 19, printre aceștia numărându-se și Constantin Atanasiu, proprietarul celebrului magazin La vulturul de mare cu peștele în ghiare, de lângă actualul magazin Cocor. O revistă din perioada interbelică (1935) descrie atmosfera hanului ca fiind similară cu cea dintr-un bazar turcesc, una prietenească și relaxată, deși mărfurile erau aduse mai degrabă din Transilvania și din Occident decât de la Istanbul.
Hanul cu Tei a avut parte de lucrări de restaurare în anul 1973, când a fost consolidat și arhitectura i-a fost reevaluată, după care a intrat în administrarea Fondului Plastic. În zilele noastre, poarta dinspre Blănari păstrează autenticitatea vremurilor de glorie ale hanului, din urmă cu o sută de ani. Aici au funcționat (în prezent dezafectate), la etajul hanului, o galerie de artă și antichități, precum și un local, ambele aparținând fostului internațional de fotbal Ilie Dumitrescu. Pasajul hanului cu Tei este acum o zonă liniștită, marcată de magazine și buticuri cu obiecte de artă sau pentru artiști.
Adresa: Str. Hanul cu Tei, București 030167
6 Librăria Cărturești Carusel
Șase niveluri de cultură pe 1000 mp, într-o clădire istorică de pe strada Lipscani a cărei amenajare a „înghițit” 400.000 euro. După cum se precizează pe site-ul librăriei, „Cărturești Carusel este un experiment de locuire culturală a Centrului Vechi”. Un spațiu pentru lectură și socializare organizat într-una dintre cele mai frumoase librării europene, fotografiată de orice turist care are inspirația să-i treacă pragul.
Clădirea ce adăpostește astăzi Cărturești Carusel a fost ridicată în anul 1860. La începutul secolului 20 a fost achiziționată de familia de bancheri Chrissoveloni, găzduind banca Chrissoveloni (care a funcționat vreme de 100 de ani, între 1848 și 1948, an în care a fost dizolvată de comuniști). După ce banca și-a mutat sediul, în clădire a funcționat un magazin de haine pentru bărbați, iar în perioada comunistă a fost sediul magazinului general Familia.
Biroul de arhitectură Square One a fost autorul spectaculoasei amenajări inovatoare a clădirii Cărturești Carusel, în care nu poți doar să cumperi cărți, ci și să citești, să te relaxezi, să savurezi produse eco la bistroul de la ultimul nivel, totul într-un spațiu luminos și elegant, ce îmbie la cunoaștere și socializare.
Adresa: str. Lipscani 55
7 Biserica Stavropoleos
Fie că ai sau nu o relație cu Dumnezeu, vizitarea Bisericii Stavropoleos e aproape obligatorie, deoarece acest lăcaș de cult e o mică operă de artă. Construită în anul 1724, în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat, Stavropoleos este creația arhimandritului Ioanichie Stratonikeas, care era originar din Epir și care a ridicat biserica (laolaltă cu o mânăstire, care azi nu mai există în formă fizică ) din fonduri proprii, în curtea hanului său, după practica vremii.
Doi ani mai târziu, el a fost ales mitropolit al Stavropolei și exarh al Cariei, astfel că mânăstirea a luat numele Stavropoleos. La sfârșitul secolului 19, hanul și anexele mânăstirii au fost demolate, iar cutremurele au afectat biserica și în special turla acesteia, care s-a prăbușit.
Biserica adăpostește o colecție de artă, ce conține diverse obiecte de cult, icoane, decorațiuni și fragmente de frescă ce au fost recuperate în urma demolărilor bisericilor din jur, executate în regimul lui Ceaușescu. Unele dintre aceste obiecte sunt extrem de vechi, precum o candelă de la 1788 sau o Evanghelie cu o inscripție din 1735.
În incinta bisericii e amenajată și o bibliotecă în care se află numeroase volume, extrem de valoroase. Aici sunt, de asemenea, peste 80 de manuscrise și 400 de tipărituri, cărți de cult, manuscrise muzicale vechi etc. [sursa]
Adresa: Str. Stavropoleos 4
8 Caru cu Bere
Ion Căbășanu era un ardelean care venise în București, în secolul 19, din satul Cața, aflat între Sighișoara și Brașov. Fost voluntar în armata română, Căbășanu s-a dovedit a fi un comerciant priceput, care a înființat mai multe berării, în diverse locații, una dintre acestea fiind hanul Zlătari, precursorul clădirii despre care vorbim. Căbășanu a înregistrat totodată numele „La carul cu bere” (1879) și i-a implicat în afacerile sale pe cei trei nepoți – Ion, Nicolae și Gheorghe.
Douăzeci de ani mai târziu (1899), după ce Ion a dispărut prematur, din cauza unor probleme de sănătate, Nicolae Mircea lua un credit, împreună cu fratele Gheorghe, și inaugura o clădire nou-nouță, proiectată de un arhitect austriac, cu exterior în stil gotic și interior în stil art-nouveau, în care deschidea berăria Caru cu bere. Și în care se vindea băutură produsă de fabrica Bragadiru, pe care o promova, în presa vremii, cu sintagma „poate rivaliza cu cea mai bună bere de la Munchen”. [sursa]
Afacerea s-a dovedit a fi de mare succes, în special datorită spiritului de antreprenor al lui Nicolae Mircea, care avea să fie apreciat și recunoscut inclusiv de Casa Regală a României. Numeroase personalități au trecut pragul Carului cu Bere de-a lungul vremii, printre acestea numărându-se George Coșbuc, Octavian Goga, Ionel Brătianu, Alexandru Vlahuță, dar și mari personalități și vedete mondiale (în anii recenți) – componenții trupei Rolling Stones, Nicholas Cage, Demi Moore, Jon Voight etc.
Strănepotul lui Nicolae Mircea este astăzi proprietarul clădirii în care restaurantul Caru cu bere este deținut și operat de grupul City Grill (condus de același Dragoș Petrescu). Se poate spune că este restaurantul-emblemă al Bucureștiului, fiind un punct major de interes din Centrul Vechi, peste 2500 de clienți trecându-i pragul în fiecare zi (peste 40% străini). Interiorul restaurantului este superb renovat (suprafața este de 1300 mp, în cele șapte săli), zilnic au loc reprezentații live, meniul este tradițional românesc (de pildă, lunar se prepară mici din 2000 de tone de carne și circa 3000 de porții de varză cu carne) iar atmosfera din local este una în aceeași măsură prietenoasă și elegantă. De reținut că berea este preparată după rețeta originală, de la 1879.
Adresa: Str. Stavropoleos 5
9 Muzeul Național de Istorie a României
Există turiști și iubitori de istorie care cu siguranță vor căuta obiective turistice din Centrul Vechi care să le îmbogățească nu doar cultura ci și cunoștințele istorice legate de România. Pentru aceștia există Muzeul Național de Istorie, ce funcționează într-o clădire impresionantă, ridicată între anii 1884 – 1900, după planurile arhitectului român Alexandru Săvulescu.
Inițial, clădirea a avut o altă destinație, anume de a găzdui birourile Oficiului Poștal Central, dorindu-se ca Palatul Poștelor să fie o clădire emblematică pentru București. Locul pe care s-a construit era un teren ce găzduise inițial Hanul Constantin Vodă, construit de domnitorul Constantin Brâncoveanu, foarte afectat de marele incendiu din 1847. Acesta a fost demolat pentru a lăsa locul clădirii inspirate de edificiul poștei din Geneva, în stil neoclasic, a cărei fațadă avea trepte pe toată lungimea.
Pe perioada Primului Război Mondial, în această clădire a funcționat centrul de comunicații german, după care Palatul Poștelor a avut rol administrativ, până în 1990 [sursa]. An în care, în urma unei hotărâri a Consiliului de Miniștri, s-a înființat Muzeul de Istorie al României, inaugurat în această clădire, în 1972. Colecția muzeului cuprinde peste 600.000 de obiecte, de la cele de arheologie și diverse artefacte la cărți și monede, documente, arme și bijuterii. Multe dintre obiectele vechi au provenit de la Muzeul Național de Istorie Naturală și Antichități, care fusese înființat în cadrul Colegiului Sf. Sava, în 1834, în urma unei impresionante donații de antichități a vornicului Mihail Ghica.
Printre cele mai reprezentative obiecte istorice aflate în Muzeul Național de Istorie a României se numără podoabele de aur din secolul 11, descoperite la Dinogetia-Garvăn, în județul Tulcea, obiectele de podoabă din necropola voievodală de la Curtea de Argeș, tezaurul de la Suceava, ce datează din secolul 15, din vremea lui Ștefan cel Mare, obiecte personale ale lui Alexandru Ioan Cuza și ale Regelui Carol I, buzduganul Regelui Carol al II-lea, monumente grecești, romane și medievale, etc. La primul nivel al muzeului se află o copie a Columnei lui Traian, în scară 1:1, făcută după originalul aflat la Roma, operă a unor meșteri de la Vatican. [sursa].
Muzeul Național de Istorie a României este deschis de miercuri până duminică (închis luni și marți), între orele 10-18.
Adresa: Calea Victoriei 12
10 Palatul CEC
Mulți sunt de acord că Palatul CEC este una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureștiului, dacă nu cumva chiar cea mai frumoasă. Situată cumva la „granița” Centrului Vechi (trebuie să traversezi Calea Victoriei ca să-i intri în incintă), această operă de artă arhitectonică stă pe locul în care odinioară s-a aflat biserica Mânăstirii Sfântul Ioan cel Mare, ridicată în perioada domnitorului Mihai Viteazul (secolul 16). Aceasta a ajuns însă în paragină, fiind dărâmată în 1875, pentru ca în 1897 să se înceapă construcția clădirii ce avea să fie ocupată de Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, instituție înființată în 1864.
Cel care a făcut planurile clădirii a fost arhitectul francez Paul Gottereau iar lucrările s-au executat sub îndrumarea arhitectului român Ion Socolescu – unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai școlii românești de arhitectură modernă. A rezultat o construcție eclectică, în stil academistic francez de secol 19, cu cupole renascentiste (sunt nu mai puțin de 5 cupole – patru simetrice și una în mijloc), din sticlă și metal, cu o fațadă dominată de o intrare spectaculoasă, de o rezistență incredibilă (nu a fost afectată major de niciun cutremur) și de o frumusețe indubitabilă.
Inaugurarea a avut loc în anul 1900. Holul clădirii poate adăposti până la 400 de persoane, iar Sala de consiliu este cea mai spectaculoasă încăpere a Palatului CEC, ea având același rol și în zilele noastre. E o sală cu o înălțime de 8 metri, cu decorațiuni din lemn de cireș și nuc, cu panouri de mătase verde. De reținut că ghișeele Palatului CEC au fost deschise de la inaugurare până în anul 1999.
Astăzi, nu se mai poate intra în Palatul CEC, ca odinioară. În clădire se află sediul CEC Bank și un muzeu care adăpostește obiecte de seamă din istoria Casei de Economii și Consemnațiuni – produse bancare, pușculițe, seifuri interbelice, etc [sursa]. Prin urmare, doar Muzeul CEC se poate vizita, acesta aflându-se în holul principal al Palatului.
Adresa: Calea Victoriei 15
11 Pasajul Macca-Villacrosse
Dacă te afli în preajma Băncii Naționale a României (strada Eugeniu Carada) și vrei să ajungi pe Calea Victoriei, cea mai frumoasă modalitate este traversarea Pasajului Macca-Villacrosse, un crâmpei din istoria bucureșteană și o mică bijuterie arhitectonică.
La sfârșitul secolului 19, Primăria Bucureștiului a decis să creeze un culoar de legătură între Calea Victoriei și Strada Lipscani, una foarte aglomerată și la acea vreme. Pentru acest lucru, însă, Primăria trebuia să cumpere mai multe case aparținând arhitectului catalan Xavier Villacrosse și ale lui Alexandru Macca, aristocrat aparținând unei familii cu adânci rădăcini istorice. Aceștia au fost de acord cu vânzarea, dar mai exista o problemă: proprietarul hotelului Stadt Pesh, aflat la mijloc, a refuzat categoric. [sursa]
De aceea, cel care a fost desemnat să realizeze pasajul – arhitectul Felix Xenopol (și nu Villacrosse, cum greșit se crede, care, culmea, chiar fusese arhitect-șef al Capitalei, între 1840-1850), l-a făcut sub forma unei potcoave, fiind obligat să se adapteze spațiului.
Așadar, lucrările la pasaj au început în 1861, fiind terminate 30 de ani mai târziu, adică în 1891, când Pasajul Macca-Villacrosse a fost inaugurat, având un acoperiș de sticlă galbenă și două intrări, una dinspre Calea Victoriei (prima ramură poartă numele lui Macca), cealaltă dinspre Eugeniu Carada (care poartă numele lui Villacrosse). În interiorul pasajului se aflau o mulțime de magazine, multe dintre ele fiind unele de renume pentru acea perioadă.
De asemenea, în pasaj erau cafenele, sediul Bursei de Valori, ba chiar la etaj funcționa un templu masonic, care a primit, în 1886, vizita Regelui Oskar al II-lea al Suediei, Marele Maestru al Marii Loji din această țară.
Pasajul a avut mai mulți proprietari de-a lungul anilor – Maican, Bolintineanu, Bursa de Valori. În epoca comunistă, numele i-a fost schimbat în Pasajul Bijuteria, dar după 1989 s-a revenit la numele inițial, intrând în proprietatea urmașilor celor care l-au deținut ultima oară. Astăzi, pasajul e cunoscut pentru că găzduiește mai multe cafenele cu narghilea, un restaurant chinezesc și câteva magazine de bijuterii, într-o atmosferă „orientală” elegantă, ce invită la socializare și relaxare.
Adresa: Pasajul Macca, București 030167
12 Palatul Băncii Marmorosch Blank (Hotelul Marmorosch)
În anii 20 ai secolului trecut, Banca Marmorosch Blank, deținută de Iacob Marmoroch și Mauriciu Blank, era una dintre cele mai importante instituții bancare ale României. Această bancă, fondată inițial în 1848, pe fondul revoluționar al vremii, a crescut pas cu pas în secolul 19, la sfârșitul acestuia devenind o adevărată forță financiară și unul dintre puternicele institute de credit ale epocii.
Ascensiunea a continuat, astfel că anii 20 o așează pe primul loc în topul băncilor comerciale românești, cu 25 de sucursale în Regat și patru în afara țării. [sursa] În aceste condiții, nu e de mirare că proprietarii băncii și-au dorit un sediu nou și impunător, care a început să se construiască în 1915, urmând să fie finalizat în 1923. Arhitectul responsabil a fost Petre Antonescu (discipol al lui Ion Mincu), care a realizat un edificiu în stil neoromânesc, cu influențe diverse – gotice, bizantine, moldovenești – interiorul în stil art nouveau și art deco fiind opera Ceciliei Cuțescu-Storck, pictoriță cu o puternică influență în viața culturală interbelică a Bucureștiului.
Odată cu criza mondială din anii 30, Banca Marmorosch Blank a intrat în faliment, fiind salvată în ultimul moment de Banca Națională, care i-a preluat creditele. A continuat să funcționeze până în 1948, când a fost naționalizată de statul român, odată cu noul regim comunist. În clădire a funcționat apoi Banca de Investiții, iar după 1989, a fost sediul BRD. Intrată într-un amplu proces de restaurare, clădirea a revenit la strălucirea de odinioară odată cu anul 2021, de când în interiorul ei funcționează hotelul de lux Marmorosch Blank, care încet-încet devine un important obiectiv turistic din Centrul Vechi al Bucureștiului.
Adresa: Str. Doamnei 4
: 12 obiective turistice din Centrul vechi al Bucureștiului:
Concluzie
Deși Centrul Vechi al Bucureștiului a cunoscut numeroase transformări, farmecul său rămâne atemporal. Eforturile de conservare și restaurare a clădirilor și reperelor istorice din zonă sunt în curs de desfășurare în multe puncte „fierbinți”, astfel că generațiile viitoare vor putea să experimenteze în continuare farmecului Bucureștiului de altădată.
Vizitarea celor mai frumoase obiective turistice din Centrul Vechi al Bucureștiului este mai mult decât un simplu tur pietonal. Este o experiență imersivă care-ți permite să mergi pe urmele istoriei, să te răsfăți cu delicii culinare și să te conectezi la pulsul culturii românești moderne. Este un loc în care prezentul și trecutul dansează în armonie, invitându-te să devii parte din poveste. De aceea, fie că ești străin aflat în vizită în București, fie că vii din Provincie sau fie că ești născut și crescut în Capitală, Centrul Vechi al Bucureștiului e un loc pe care trebuie să-l explorezi și căruia să-i înveți secretele.
Citește și: Top 10 activități de făcut cu copiii în București
Acest articol a fost scris de pe un laptop ASUS ZenBook Pro 14 Duo.
Add Comment