Georgia - călătorie în țara vinului și-a prieteniei (6): Gudauri,

Am auzit români schiori care s-au săturat de Poiana Brașov (motivele sunt lesne de înțeles). Dar am auzit de schiori care s-au plictisit și de pârtiile de schi din Europa, dorind să încerce altceva. Cum să te duci să schiezi în America e cam costisitor, una dintre cele mai bune variante ar fi să încerci să o faci în Georgia. La urma-urmei, Munții Caucaz sunt la o aruncătură de băț de două ore și jumătate. Dar partea cea mai bună în ceea ce-i privește este că georgienii au înțeles în anii recenți necesitatea de a le exploata potențialul turistic.

Schi și snowboard de top în Gudauri

Pe scurt, o excelentă alternativă de schi o reprezintă stațiunile montane georgiene, în frunte cu Gudauri, care se detașează ca fiind cireașa de pe tortul acesta de un alb imaculat pe care l-am descoperit la final de februarie. Și chiar dacă nu am mâncat o felie întreagă din el, adică nu am pus schiurile în picioare pentru a coborî pe pârtiile îmbietoare, am gustat vreme de câteva ore din deliciile unei ierni caucaziene, mergând în mijlocul schiorilor, urcând cu telecabina și cu telescaunul până la 3307 m, acolo unde se află vârful Sadzele, cel mai înalt vârf în care poți ajunge din stațiune (mai este o opțiune, ceva mai joasă – Vârful Kudebi, la 3007 m).

La Sadzele, peisajul este absolut fabulos. Crestele vârfurilor caucaziene te înconjoară cu mantiile lor albe, de jur împrejur. Într-o zi senină, cum am avut norocul să avem, contrastul cu albastrul cerului este încântător. De la Sadzele se vede și vârful Kazbegi, 5047 m, al treilea cel mai înalt munte din Georgia (după Shkara – 5201 m și Janga – 5051 m) și al doilea vârf de origine vulcanică din Caucaz, după celebrul Elbrus. Am admirat nu doar frumusețea naturii ci și exuberanța schiorilor, unii dintre ei, ceva mai înfierbântați, ajungând la bustul gol spre deliciul fetelor care nu ezitau să se pozeze cu ei pentru a rămâne cu amintiri fierbinți despre această culme muntoasă pe care, odată ajuns, te simți un fel de rege al lumii.

Zăpadă perfectă, pârtii amenajate

Fără a fi un practicant al sporturilor de iarnă, am remarcat câteva lucruri certe legate de Gudauri, stațiune aflată la o altitudine de 2200 m. În primul rând, infrastructura e bine dezvoltată și pusă la punct chiar dacă – și acesta e un update – la trei săptămâni după ce am fost acolo, a avut loc un accident neplăcut în privința unei instalații de telescaune care s-a defectat și a produs emoții câtorva schiori. Din fericire nu au existat victime ci doar multe sperieturi.

Mici emoții cu instalația de telescaune în iarna lui 2018. Fără victime însă

Am urcat cu o gondolă franțuzească și cu un telescaun austriac. Sunt 70 de km de pârtii de toate gradele de dificultate, pentru shiori și snowboarderi. Acestea sunt largi, deloc aglomerate, sunt amenajate zilnic iar zăpada e fină. Se poate închiria echipament sportiv în cel puțin două locuri: în satul Gudauri și sus, lângă gondolă. Dacă ești temerar, te poți avânta off-piste, pe pantele neamenajate ale munților. Dacă ai bani, poți face heli schi (500 euro / persoană / 3 desanturi). Dacă te gâdilă adrenalina, poți să faci paragliding. Dacă-ți place viteza, poți închiria un snowmobil. Posibilitățile de distracție sunt multe și variate. Și, probabil, apres schiul e pe măsură, fiindcă am văzut câteva baruri interesante la baza pârtiei.

Nu am stat decât o noapte în Gudauri dar a fost suficient cât să-mi fac o impresie despre virtuțile zonei în privința sporturilor de iarnă și a practicării acestora. Aș recomanda cuiva să vină la schi în Georgia? Din ce am văzut, cu siguranță, da. Nimeni nu e ipocrit să spună că totul e ca-n Austria sau ca-n Franța. Dar raportul calitate – preț e foarte bun, iar elementele colaterale (mâncare, vinuri, peisaje etc) își aduc și ele aportul în luarea deciziei de a veni în Georgia la schi. Măcar o dată.

Un hotel de top, cu vedere pe măsură

Am plecat din Gudauri, întorcându-ne pentru încă o noapte în Tbilisi, înainte de a pleca spre Kakheti, ținutul vinurilor georgiene, ultima parte a călătoriei în această frumoasă țară. Pe drum ne-am oprit la Rooms Hotel, din Kazbegi, unul dintre cele mai luxoase stabilimente ale Georgiei, pentru a bea o cafea în lobby-ul cu aspect de bibliotecă și cu ferestre largi către un peisaj fantastic ce are în prim-plan muntele vulcanic Kazbegi (cucerit întâia oară în 1868 și sursă de inspirație pentru mulți poeți și scriitori georgieni) spre care scrutează biserica Gergeti, construită în secolul 14. Din păcate nu am ajuns la Gergeti, fiindcă, se pare, erau probleme cu drumul, din pricina zăpezii, dar a fost suficient să o privim de la distanță ca să ne dăm seama că un asemenea amplasament nu poate decât să dea naștere unui important reper turistic și ecumenic.

Mânăstirea Kazbegi, mică, pe vârful culmii muntoase

În lobby-ul hotelului Rooms

Rooms Hotel

Apropo de biserica Gergeti, pe care în mod cert mi-am propus ca data viitoare când ajung în Georgia să o vizitez în ciuda oricărei intemperii, ea are o legendă interesantă. Se spune că un erou pe nume Amirani a furat focul din mâinile zeilor pentru a-l dărui muritorilor din rândul cărora făcea parte. Ca pedeapsă, acest Prometeu local a fost atârnat de pantele periculoase ale Muntelui Kazbegi iar cărturarii au estimat că acest lucru s-a întâmplat foarte aproape de locul în care se află acum biserica, lângă peștera care se numește Bethlehem. Pe simpaticul nostru ghid, care ne-a însoțit pe parcursul săptămânii georgiene, îl cheamă Amiran și am avut tendința de a-l porecli Prometeu.