Odată cu instaurarea creștinismului pe meleagurile georgiene (în jurul anului 327), orașul Mtskheta a devenit centrul spiritual al țării, ba mai mult, a fost capitala Georgiei până în secolul 5, când regele Vakhtang Gorgasali a mutat-o la Tbilisi. Mtskheta se află la 20 km de Tbilisi și are cel puțin un punct major de interes pentru care merită vizitată: senzaționala catedrală Svetitskhoveli.
Catedrala Svetitskhoveli, frumusețe și grandoare
Din primul moment în care am ajuns lângă această impunătoare construcție, aflată în Patrimoniul UNESCO, despre care unii spun că e cea mai cunoscută catedrală a Georgiei, m-a copleșit nu doar grandoarea ei ci și frumusețea care răzbate din fiecare piatră care-o compune. Svetitskhoveli a fost ridicată în secolul 10 și vreme de secole a fost centrul religios al creștinătății. Ba chiar există și o legendă care spune că roba pe care a purtat-o Isus înainte de a fi crucificat este îngropată undeva în dedesubturile bisericii. Elias, un evreu care se afla în Ierusalem în momentul crucificării, ar fi cumpărat roba de la o soldat roman și s-ar fi întors cu ea în Mtskheta, acolo unde Sidonia, sora lui, a atins-o și a murit imediat, din cauza emoției puternice care a cuprins-o. Roba a fost îngropată împreună cu ea dar odată cu trecerea timpului, oamenii au uitat unde este locul exact în care s-a petrecut acest lucru, chiar dacă, tot legenda spune, din mormântul ei a crescut un cedru imens. Pe care Sfânta Nino a ordonat să fie tăiat și din lemnul său să se construiască o biserică – varianta inițială a catedralei, ridicată în timpul regelui Mirian (sec. 4).
Se spune că din acel copac au fost făcute șapte coloane, care au stat la baza fundației bisericii iar aceste coloane au proprietăți magice. Dar în momentul construcției, stâlpul care trebuia să stea în centrul bisericii nu putea fi ridicat de la pământ. Sfânta Nino s-a rugat o noapte întreagă, apoi miracolul s-a produs.
În limba georgiană, sveti înseamnă stâlp iar tskhoveli se traduce prin dătătoare de viață. De aici se poate lesne deduce de unde provine numele catedralei Svetitskhoveli. În secolul 5, regele Gorgasali a înlocuit biserica din lemn cu una de piatră, iar varianta actuală a catedralei datează din perioada 1010 – 1029, fiind realizată sub supravegherea patriarhului Melqisedek.
O altă legendă vorbește despre faptul că regele Giorgi a ordonat amputarea mâinii arhitectului care a creat catedrala Svetitskhoveli, pentru ca acesta să nu mai poată construi niciodată o asemenea minunăție. De altfel, pe fațada nordică a bisericii există o mână (v. foto) care poate fi un indiciu către adevărul acestei legende.
Interiorul catedralei este, la rândul lui, fascinant. Picturi ce datează din secolul 11 îți propun imagini ale vieții georgienilor din acea perioadă dar poate cel mai impresionant artefact este o icoană a lui Isus, ce-i drept, ușor înfricoșătoare, pe care dacă o privești cu atenție ai impresia că Mântuitorul are ochii închiși, pentru ca în următoarea secundă să ți se pară că aceștia s-au deschis brusc.
În interiorul catedralei sunt mormintele câtorva monarhi georgieni, precum Erekle al II-lea și Vakhtang Gorgasali. Pereții au fost inițial pictați dar în anul 1830, când țarul Nicolae I și-a anunțat vizita în Mtskheta, ei au fost spălați. Țarul nu a ajuns niciodată în catedrală, anulându-și vizita iar în urma unor restaurări minuțios făcute, astăzi se pot vedea fragmente de picturi din secolul 13.
La ieșirea din Svetitskhoveli, după ce am înconjurat-o, admirându-i o dată în plus frumusețea, m-am plimbat un pic pe străduțele liniștite din Mtskheta. Tarabe cu suveniruri, cu vinuri, cu dulciuri tradiționale – o atmosferă calmă și caldă, pe care am desăvârșit-o la Café Tatin, o delicioasă cafenea, aranjată în stil franțuzesc, în care m-am delectat cu o prăjitură și un shot de vodcă cu miere.
Sfânta sfintelor: Mânăstirea Jvari
La 11 km de Mtskheta, pe un deal semeț, la capătul unui drum sinuos, am ajuns la un alt loc magic. Mânăstirea Jvari, vizibilă de jos, din vale, patronează vechea capitală a Georgiei, fiind considerată de mulți dintre locuitorii ei drept cea mai sfântă dintre cele sfinte. Jvari a fost ridicată pe locul în care regele Mirian a înfipt o cruce de lemn, imediat după ce a fost creștinat de către Sfânta Nino, în secolul 4 (Mirian a fost cel care a declarat oficial creștinismul drept religie oficială în Georgia, în anul 327). Între anii 585 și 604, Stepanoz Întâiul, duce de Kartli, a ridicat mânăstirea, în jurul acestei cruci. De aceea, Jvari se traduce prin „Mânăstirea crucii” și, mai mult, are forma unei cruci.
Ceea ce te cucerește de la bun început când ajungi la Jvari este, în primul rând, peisajul care ți se așterne la picioare. Confluența râurilor Mtkhvari și Aragvi, împreună cu casele din Mtskheta și dealurile ce le înconjoară, pot fi sursă de inspirație pentru orice pictor peisagist. Cât despre mânăstirea în sine, care a fost redeschisă în 1996, aceasta e un exemplu de frumusețe ascetică, exprimată în proporții ideale, cu linii ferme și ziduri externe fără decorațiuni inutile. Interiorul e la fel de armonios, fiind decorat cu un mozaic care a supraviețuit doar fragmentar trecerii timpului. Elementul principal din interior este, evident, Crucea Sfântă care a stat la baza construcției mânăstirii.
Castelul Ananuri de pe Autostrada Militară
După bucuria dscoperirii unei capitale superbe, precum Tbilisi, și după spectaculoasele vizite în vechea capitală Mtskheta și la Uplistsikhe, orașul săpat în stâncă, ne-am îndreptat către Munții Caucaz, pentru a vedea de ce Georgia este o destinație de schi din ce în ce mai apreciată.
Pentru Gudauri, cea mai cunoscută și mai șarmantă stațiune montană a țării, am luat drumul faimoasei Autotrăzi Militare Georgiene, care se întinde de la Tbilisi la Vladikavkaz, pe o distanță de circa 212 km. Care nu este nicidecum o autostradă în adevăratul sens al cuvântului, ci un drum folosit de secole de invadatori și comercianți, fiind menționat încă din antichitate de Strabo și Plinius, apoi folosit mult mai târziu de către ruși pentru a-și impune suveranitatea în zonă dar și cu un rol decisiv în dezvoltarea economică a regiunii Transcaucaze.
Până la Gudauri, ne-am oprit însă, la o oră și ceva distanță de Tbilisi, pentru a vizita castelul Ananuri, aflat pe marginea drumului sau, mai bine zis, pe malul drept al râului Aragvi, în vecinătatea lacului de acumulare Zhinvali. Ananuri este, de fapt, un complex multifuncțional, ridicat în secolele 16-17, care include două castele, două biserici, un turn cu clopot și o fortificație interesantă. Castelul a aparținut ducilor de Aragvi care au domnit în Valea Tergi, între secolele 13 -18. Din cauza poziției deloc strategice pe care o ocupă, Ananuri a fost subiect al numeroaselor bătălii istorice. De pildă, în 1739 a fost atacat de forțele militare ale unui duce rival, fiind incendiat iar clanul Aragvi – masacrat. Patru ani mai târziu, țăranii locali s-au revoltat împotriva domnitorului Shamshe, au ucis uzurpatorii și l-au invitat pe regele Teimuraz al II-lea să îi conducă. Numai că în 1746 țăranii s-au revoltat și împotriva lui Teimuraz, care a rezistat însă, cu ajutorul regelui Erekle al II-lea.
În cetate intri coborând o potecă și trecând pe lângă niște comercianți de suveniruri care te îmbie de la tarabe cu tot felul de obiecte tradiționale. Te poți poza cu o cușmă mițoasă sau cu o cămașă de zale, în chip de cavaler georgian, apoi intri pe poarta care te conduce spre curtea interioară. Sunt, practic, două castele, unite printr-un zid de piatră. Cel aflat mai sus, numit Sheupovari, e conservat mai bine, fiind locul în care s-a apărat Aragvi împotriva lui Shamse. Cel inferior e mai degrabă o ruină.
Precum spuneam, în interior se află și două biserici. Una este Biserica Fecioarei, care datează din secolul 17, construită din cărămizi, cealaltă e Biserica Adormirii Maicii Domnului, ridicată în 1689 pentru fiul Ducelui Bardzem.
O poveste interesantă e legată de anii 80, în plină perioadă de dominație sovietică, atunci când guvernul a decis să construiască centrala hidroelectrică Zhinvali și lacul de acumulare aferent, care trebuia să asigure necesarul de apă orașului Tbilisi. Conform planului inițial, Castelul Ananuri trebuia scufundat. Dar protestele publice ale georgienilor au făcut ca înălțimea barajului să fie redusă și fortăreața să fie salvată, rămânând în continuare falnică, pe marginea lacului.
Deplasarea în Georgia a fost realizată cu sprijinul Level Tour.
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (1): Tbilisi, capitala magiei eclectice
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (2): Mâncarea georgiană
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (3): Muzeul lui Stalin din Gori
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (4): Uplistsikhe, orașul din peșteri
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (6): Gudauri, perla iernilor georgiene
Add Comment