Georgia - călătorie în țara vinului și-a prieteniei (2): Mâncarea

Te poți plimba o zi întreagă pe străzile din Tbilisi și chiar dacă vei obosi, nu te vei sătura de frumusețea liniștită a orașului. Capitala e plină de restaurante și localuri, așa că îți e oricând la îndemână să te oprești și să mănânci. Vei mânca bine, fără ca asta să însemne neapărat fine dining sau preparate de stele Michelin. Pur și simplu, mâncarea georgiană e excelentă, așa cum sunt și vinurile locale.

Mesele noastre georgiene au fost îmbelșugate

Khachapuri, regina meselor georgiene!

În primul rând, vei face cunoștință cu khachapuri, celebra plăcintă cu brânză pe care o vei întâlni în diverse variante, în funcție de regiunea în care te afli. Khachapuri se vinde peste tot – ca merdenelele românești – dar oriunde ai vedea-o, nu ezita s-o testezi, fiindcă nu vei regreta. Fie că e Imeruli, Megruli, Penovani, Achma sau Adjaruli (varianta „bărcuță”, cu un ou spart în mijloc, care se amestecă în brânză – și care e caracteristică părții de vest a țării), o khachapuri te umple de energie și de… calorii. Nu a fost masă în Georgia fără khachapuri, și nici nu ar fi avut cum să fie: plăcinta asta e un fel de bun național.

Khachapuri

Khachapuri Adjaruli

Khachapuri

Altfel, trebuie să știi că georgienii mănâncă împărțind la comun preparatele. Nu te aștepta să primești un fel de mâncare în propria farfurie. Tot ceea ce comanzi se pune pe mijlocul mesei iar mesenii împart, la comun. Un alt preparat tradițional este khinkali. Acestea sunt niște găluște care au o formă simpatică, despre care se spune că dacă mănânci mai puțin de 20 o dată ești amator. Khinkali sunt umplute cu carne picantă, condimentată cu tot felul de ierburi (există și variante cu brânză sau cu ciuperci dar, sincer, nu se compară cu cele „carnivore”) și trebuie să deprinzi rapid tehnica de a le mânca: le prinzi de moț, faci o gaură în partea opusă moțului, sorbi conținutul lichid – o de zeamă delicioasă, apoi devorezi gălușca, neuitând să o „asortezi” cu vinul roșu, de preferință saperavi. Amir, simpaticul nostru ghid, ne-a spus că găluștile khinkali au fost aduse, se pare, de tartarii care au domnit în regiunea Munților Caucaz, în secolul 13.

Kinghali

Cum se prepară Kinghali

Dacă ajungi într-un restaurant georgian, nu ezita să comanzi și un platouaș cu pkhali, un fel de gogoloaie din verdețuri mărunțite și amestecate cu nuci. Poți mânca pkhali cu spanac, cu sfeclă sau poți primi ardei roșii umpluți cu pastă de nuci – toate variantele sunt excelente. Georgienii consumă și supe – poți comanda liniștit o ciorbă (kharcho)de văcuță, una de pui sau una de legume – iar printre delicatesele din această zonă se numără și o fiertură (pe care am numit-o… semi-supă, deși ea se numește lobio), groasă, cu fasole, ceapă și ierburi, servită într-un vas tradițional de lut. Am mai mâncat, printre altele, mtsvadi (un kebab învelit în lipie, cu ceapă deasupra și sos de prune în interior), o mulțime de ciuperci, făcute în diverse feluri, și badrijai nigvzit (pachețele de vinete umplute cu pastă de nuci). Au și sarmale, se numesc tolma și sunt în foi de viță, umplute cu carne și orez.

Pkhali

Brânza e nelipsită

Ciupercile sunt nelipsite la masă

Ciuperci umplute

Mtsvadi

Un platouaș georgian

Badrijai nigvzit

Lobio

Aproape fără deserturi

În mod surprinzător, georgienii nu mănâncă deserturi la finalul mesei. Sigur, în unele locuri poți comanda diverse prăjituri dar în obiceiurile lor culinare, desertul lipsește. „Mâncăm nuci și miere, ne sunt suficiente”, mi-a spus Amir, care insista pe ideea că zahărul nu face bine în prăjituri. Și totuși, cel mai cunoscut desert georgian se vinde pe străzi, ba chiar în magazine speciale. Se numește churchkhela și e un fel de cârnat dulce. Nuci, migdale, arahide se prăjesc și se întind pe o sfoară, apoi aceasta e scufundată într-un sos gros, făcut cu făină, zahăr și un suc natural de diverse fructe: rodii, grapefruit, portocale, struguri. După ce nucile se îmbibă bine în acest maglavais, se lasă la uscat și în câteva minute vom avea o churchkhela, care poate avea diverse mărimi și gusturi. Nu e foarte dulce, nu are conservanți și, ca sfat, dacă vreți să aduceți acasă, cumpărați-le din oraș și nu din duty-free, fiindcă în aeroport costă exagerat de mult.

Churchkhela - dulcii „cârnați” georgieni cu alune și nuci la interior

Un fel de ștrudel, unul dintre puținele deserturi mâncate

La masă, dacă ceri apă, vei primi un singur fel: Borjomi. Au un cult pentru brandul ăsta de apă și am înțeles că se poate vizita și Parcul Național Borjomi-Kharagauli, unde poți bea apa direct dintr-o fântână. Este un brand atât de popular și în Rusia încât turiștii vecini vin în orașul Borjomi pentru a vedea unde se produce apa lor favorită. Partea proastă e că apa minerală Borjomi are un gust, să-i zic… neplăcut. Am abandonat-o rapid și am optat pentru limonadele îmbuteliate, pe care georgienii le pun pe mese cu mândrie. Desigur, sunt cu chimicale (deși ei spun că aromele sunt naturale), dar au gusturi speciale, așa încât ele iau rapid locul băuturilor de tip cola. E o alternativă minunată la apa Borjomi, așa că nu ezita să testezi o limonadă cu aromă de tarhon, vanilie, pere, struguri sau lămâie. Mie mi-au plăcut cele care se numeau… Berika.

Despre vinuri și obiceiurile de la masă, ceva mai încolo, când ajungem în ținuturile podgoriilor.

Deplasarea în Georgia a fost realizată cu sprijinul Level Tour.