Experienta culinara japoneza este surprinzatoare. Nu te astepta sa mergi in Japonia si sa mananci in termenii pe care-i cunosti – gustul mancarii nipone e total diferit de ceea ce ai invatat in Romania, in Europa sau in orice alta parte a lumii. Am mancat preparate delicioase dar si lucruri absolut imposibile si cumva de neinteles.
Felurile de mancare se numesc okazu iar ele sunt acompaniate de cate un bol de orez. Okazu poate contine carne, peste, legume sau tofu. In general, cand comanzi la restaurant, vei lua un fel principal si o supa. Supa se mananca intotdeauna la final, lucru de inteles fiindca vine mereu extrem de fierbinte. Japonezii mananca exclusiv cu betisoarele, insa daca acest lucru iti creaza probleme, poti cere furculita si vei fi servit imediat. Inclusiv supa cu taitei (ramen) e servita cu betisoarele: castronul se tine in ambele maini si lichidul se bea iar taiteii sunt condusi cu betisoarele si supti cu zgomot.
Nu te ingretosa daca esti la masa cu japonezii si acestia mananca zgomotos: este o traditie sa sorbi supa cu zgomot. Taiteii sunt de doua feluri, soba si udon (acestia din urma fiind mai grosi). Taiteii se servesc si in alte moduri decat in ramen, in special gatiti pe plitele fierbinti, in stil teppanyaki sau in deliciosul okonomiyaki (un fel de pizza sau clatita japoneza).
Mancarea se pregateste in fata ta
Mancarea poate fi gatita in mai multe feluri. Aceasta poate fi cruda (sashimi), la gratar, fiarta, la aburi, foarte prajita, marinata etc. Cum japonezii sunt insulari, pestele si fructele de mare sunt ingrediente principale in bucataria lor. Carnea – de regula de porc sau vita – este destul de scumpa, la fel cum sunt si fructele, care reprezinta adevarate delicatese. De exemplu, daca te duci in vizita la un japonez, o jumatate de pepene reprezinta un cadou care va fi apreciat cum se cuvine.
Orezul se serveste intotdeauna simplu, intr-un bol. Strainilor li se poate parea fad si ai avea tendinta sa il asezonezi cu sosuri (de care japonezii nu abuzeaza). Dar e un sacrilegiu sa torni ceva peste orezul din bol. Am avut parte de o privire chiorasa in momentul in care am turnat soia deasupra, nestiind ca soia se pune in farfurioara si apoi orezul se inmoaie in ea.
Sunt mii de restaurante in Japonia, unele dintre ele foarte bune, daca ne gandim, de pilda, ca Tokyo are mai multe restaurante Michelin ca Paris sau Londra. Multe dintre acestea sunt specializate. De pilda localurile de sushi nu servesc alte preparate in afara de sushi si sashimi, care iti sunt prezentate elegant si cu minutiozitate, pentru a sti ce alegere sa faci. Preparatele sunt intotdeauna foarte proaspete.
Inainte de a ti se aduce mancarea, vei primi un prosopel fierbinte si umed (oshibon), cu care sa te stergi pe maini (nu si pe fata). Bolul de mancare se tine in mana stanga iar betisoarele in cea dreapta (asa sunt invatati si copiii japonezi care e stanga si care dreapta). Sosul principal este cel de soia, insa acesta nu se toarna pur si simplu peste preparate ci, precum spuneam, se folosesc farfurioare in care se inmoaie bucatelele de mancare. Betisoarele nu se lasa niciodata infipte in orez, fiindca acest lucru simbolizeaza infigerea betisoarelor parfumate in timpul ritualurilor de inmormantare.
Nu se da mancarea dintr-o farfurie intr-alta, sau din betisor in betisor, asa cum se mai practica pe la noi – acest gest ar semnifica, din nou, ridicarea oaselor ramase dupa incinerare. Nu se arata cu betisoarele si nu se musca din acestea. La inceputul mesei se face un toast, atunci cand toata lumea e pregatita sa inceapa (se spune kampai). E nepoliticos sa-ti torni singur in pahar. De regula tu torni vecinului de masa iar acesta iti intoarce imediat serviciul, in caz ca ai paharul gol.
Vegetarienii pot gasi preparate adecvate sau chiar restaurante specifice, insa n-ar trebui sa se increada in totalitate in ideea de “fara carne”, fiindca japonezii nu o respecta intru totul. De pilda, acestia ar putea cere un meniu vegetarian in care sa descopere cu surprindere ca exista carne de pui. Daca vor intreba ospatarul despre aceasta s-ar putea sa li se raspunda cu sinceritate: “cichin ochei” (chicken ok).
Bauturile traditionale japoneze sunt sake si shochu. Sake e o fermentatie alcoolica din orez (12-20 de grade), in fapt, un vin de orez. Exista mai multe varietati. La prima inghititura, sake ti se poate parea o bautura slaba. Seamana un pic cu tuica, insa mai multe paharele te vor inveseli rapid. Personal, mi-a placut mai mult shochu, care e distilat din orz, cartof dulce sau orez. La mesele traditionale, sake, fiind un derivat al orezului, nu se serveste simultan impreuna cu orezul insusi.
Sake-ul ti se poate aduce cald sau rece, in stilute mici sau mari, din care torni de mai multe ori in paharel. Vinul japonez e usurel dar nu te va impresiona, cel rosu fiind mai degraba un compotel simpatic, servit rece, contrar obiceiurilor din zonele viticole ale lumii. Japonezii beau foarte mult ceai verde, pe care-l considera secretul vietii lungi si pastrarii unui fizic placut la varste inaintate. Dar mai multe despre asta, in articolul dedicat ceremoniei ceaiului.
Restaurantele au mese normale sau traditionalele mese joase (care dedesubt au un loc in care sa-ti pui picioarele sau… nu au). La intrarea intr-un astfel de restaurant te descalti si vei sta la masa cu picioarele sub tine sau sub masa. Japonezii merg mult in restaurante, de multe ori sarbatoresc diverse aniversari. Si, cateodata, beau peste masura. In restaurantele japoneze bacsisul e un termen neacceptat.
Cu alte cuvinte, nu se lasa bacsis (dupa cum nu se lasa nici la taxiuri, hoteluri etc). Daca iei masa cu un grup de japonezi, nota de plata se va imparti in mod egal, indiferent de ce a consumat fiecare. In general e considerat nepoliticos sa mananci pe strada sau in spatii publice, dar este in regula sa servesti masa in trenuri, pe distante lungi. In orase sunt amenajate locuri in care poti sta sa mananci (tachi-gui) si in care se servesc inclusiv supe sau sushi. In supermarketuri de tip Seven/Eleven sunt foarte populare turtele de orez (de forma rotunda sau triungiulara) umplute cu carne sau peste, denumite onigiri.
De asemenea, strazile sunt impanzite de automate de bauturi: practic, in Japonia nu ti-e sete niciodata. Aceste automate vand la preturi de 120-180 yeni (1-2 euro) o gama variata de bauturi racoritoare, ceaiuri, cafele reci si calde, chiar si bere sau sake.
In fine, preturile in restaurante variaza, desigur, in functie de genul de restaurant. La unul normal, insa, un fel principal e cuprins intre 300-600 yeni (3-6 euro), cele mai speciale mergand si pana la 1000 de yeni. Portia de sake sau shochu costa circa 400-500 de yeni (4-5 euro) iar o bere (am preferat excelenta Asahi) este tot in jur de 500 de yeni.
Deserturile japoneze sunt destul de ciudate. Cel putin cele traditionale. In principiu, vei gasi prajituri delicioase, in special cele facute pe stil western. De pilda japonezii adora clatitele: vei intalni o multime de clatitarii, care-si etaleaza produsele facute cu cele mai diverse ingrediente. Se mananca multa inghetata, gogosi dar, in general, restaurantele nu au in meniuri deserturi cu duiumul.
Cateva cuvinte si despre mancarea “de strada”. Am incercat cate ceva si, cu mana pe inima… mi s-au parut de pe alta planeta. Nu regasesti nimic din ceea ce te-ai astepta sa regasesti, fie si la o simpla frigaruie. In plus, japonezii nu folosesc sarea, fapt care duce gustul unor alimente in zona mai degraba neutra sau amara, fara ca acestea sa fie cu adevarat amare.
TukTuk recomanda: okonomiyaki.
[…] Deserturile japoneze sunt destul de ciudate pentru europeni. Cel putin cele traditionale. In principiu, vei gasi prajituri delicioase, in special cele facute pe stil western. De pilda japonezii adora clatitele: vei intalni o multime de clatitarii, care-si etaleaza produsele facute cu cele mai diverse ingrediente. Se mananca multa inghetata, gogosi dar, in general, restaurantele nu au in meniuri deserturi cu duiumul, a scris tuktuk.ro. […]