Dupa ragazul din capitala boliviana, iata-ma imbarcat in autobuzul catre Cusco, popularul orasel-poarta catre Machu Picchu si Valea sacra a incasilor. Pornim la drum cu o oarecare intarziere, deloc caracteristica plecarilor de autobuze din America de Sud. Nu trec doua ore si ni se strica toaleta iar de fiecare data cand cineva are o nevoie, soferul bolivian nu se lasa induplecat sa opreasca decat dupa un mic scandal.
Ajungem pe la miezul noptii in vama pe care o traversam dupa o multime de formalitati. Restul drumului am dormit si oricum era noapte, asa ca mare lucru nu as fi avut de povestit nici daca eram treaz. Ajuns in Cusco la 5 dimineata stau vreo ora prin autogara cu gandul sa nu-mi deranjez gazdele unde imi facusem rezervare pe net. La 6 ma prezint la usa lor si constat cu placere ca ei ma asteptau de pe la 5 si ca, defapt, cam in fiecare dimineata se trezesc asa devreme. Sunt servit deindata cu micul dejun si, la fel ca-n Bolivia, cu renumitul mate de coca , ceai facut din frunze de coca, foarte popular si in Peru. Imediat dupa micul dejun, ajutat de baiatul care se ocupa de cazari, imi fac planul pentru urmatoarele zile. Aveam sa vizitez Machu Picchu, Valea sacra a incasilor si Cusco. Obtin niste preturi foarte bune pentru biletele de tren si autobuz, cat si pentru ghizii eferenti. Apoi ma cazez. Camera destul de austera, apa calda cu program (trebuia sa anunti cu jumatate de ora inainte ca vrei sa te speli) insa atmosfera e familiara iar prietenia aratata de gazde precum si pretul bun fac sa paleasca aceste mici neajunsuri.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/1″][vc_gallery type=”image_grid” interval=”3″ images=”19511,19512,19513,19514,19519,19518,19517,19516,19515,19520,19521,19522″ onclick=”link_image” custom_links_target=”_self”][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]Petrec prima zi vizitand Cusco. Dat fiind ca era poarta de intrare catre doua dintre cele mai importante obiective turistice a lumii, Cusco e un orasel prea turistic dar in acelasi timp foarte dezvoltat. Cu aeroport international propriu si legaturi directe cu cateva mari capitale ale lumii, cu o retea de transport public bine pusa la punct si cu o siguranta stradala ridicata. Oraselul e plin de turisti iar locuitorii lui afiseaza un nivel de trai destul de ridicat. Restaurante cochete, preturi acceptabile, cazari incepand de la “statul in gazda”, experimentat de mine, pana la hoteluri de 5 stele, pub-uri si piete autohtone, magazine de suveniruri. .. totul e cladit in jurul industriei turistice si merge din plin.
Am fost placut impresionat de Cusco, in ciuda aerului sau prea comercial si, pe alocuri, a izului de fals. Se vede ca americanii au adus “know how-ul “. Iau autobuzul turistic si trag o tura de trei ore pe la cele mai importante obiective turistice din oras. Seara dau iama in cele mai tari pub-uri din oras si ma edific si in privinta asta.
A doua zi ma trezesc devreme si ma imbarc in microbuzul ce avea sa ma duca in Valea sacra a incasilor, despre care, sincer sa fiu, nu auzisem prea multe in Romania. Incepem turul cu o vizita intr-un mic orasel unde aflu despre mestesugul prelucrarii aurului si argintului incas. De regula nu prea ma dau in vant dupa chestii dintr-astea, insa acum felul in care mi-a fost explicat tot procedeul precum si legenda aurului mi-au starnit cu adevarat interesul. Pun o multime de intrebari si fac chiar si cumparaturi. Mai departe aveam sa aflu adevarat istorie a incasilor explicata de cel mai bun ghid pe care l-am intalnit vreodata. Dar las pozele sa vorbeasca, nu de alta dar cu cate am invatat in acea zi s-ar putea scrie o carte. Oricum, e impresionant unde au reusit sa construiasca si cum au reusit sa aclimatizeze diferite soiuri de plante la altitudini mari. In acelasi timp e de neinteles cum au reusit sa se lase prostiti si cuceriti de spanioli.
Un alt mister nedezlegat inca este de unde au aparut incasii si unde au disparut dupa colonizarea spaniola. Pentru ca incasii (poporul zeilor) nu isi au originea pe meleagurile andine. Au reusit sa stapaneasca si sa conduca cele doua popoare locale, prezente si astazi acolo, “quechua” si “aymara”, insa nu au reusit sa se impuna in fata spaniolilor. Am vizitat multe locuri in acea zi, am vazut cum se produce artizanatul specific zonei, am imbracat un port popular de al lor, am omorat un sarpe , am mancat la un restaurant specific (nu sarpele). A fost una din cele mai pline zile petrecute in Peru.
Urmatoarea zi, gazdele mele imi dau desteptarea la trei dimineata. Trebuia sa prind trenul catre Machu Picchu . Ca sa ajungi la Machu Picchu ai doua posibilitati. Prima este sa iei trenul. A doua este sa o iei la pas pe Inca trail, vechiul drum al incasilor, traseu pe care, in mod normal, il strabati in 4 zile. Avand in vedere ca eu deja imi amanasem plecarea catre casa din America de Sud si ca eram destul de strans cu timpul, am hotarat sa aleg varianta feroviara. Asa ca iata-ma imbarcat, cu o nemtoaica langa mine si o venezueleanca in fata mea. Prietenia se leaga imedita si timpul efectiv zboara pana la debarcarea noastra in Machu Picchu town, unul din cele mai cochete si dragute orasele vizitate de mine vreodata.
Dar ca sa existe ceva care sa ne strice buna dispozitie, ploaia (in Cusco era doar o burnita) se transforma in ploaie torentiala. Asa ca iata-ma stand si asteptand o ora cu grupul la care imi luasem si eu ghid, sub un fel de copertina. In cele din urma hotaram ca nu mai are rost sa asteptam si incepem vizitarea maiestuosului complex. Hainele mele isi dovedesc pe loc eficienta. Desi ud leorca pe exterior, pe interior sunt perfect uscat. Ghidul nu exceleaza cu povestea, noroc ca se termina ploaia, la fel de brusc precum incepuse. Dupa doua ore de explicatii, terminam turul si fiecare e liber sa faca ce vrea, drept pentru care incep propriul meu tur. Cobor in jungla, urc pe metereze, ma bucur de tot, ca un copil. Petrec de unul singur aproape inca patru ore.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/1″][vc_gallery type=”image_grid” interval=”3″ images=”19554,19553,19552,19551,19550,19549,19548,19547,19546,19545,19544,19543,19542,19541,19540,19539″ onclick=”link_image” custom_links_target=”_self”][/vc_column][/vc_row]Despre Machu Picchu: e impresionant. Locul in care a fost construit e extrem de greu accesibil iar felul in care a fost construit e fabulos. Imi termin ziua aici batand toate stradutele, mancand intr-unul dintre cochetele restaurante cu specific peruvian si facand o multime de cumparaturi prin magazinele de artizanat.Ma joc cu niste caini ciudati, despre care aflu ca ii intalnesti doar in acea zona, si ma mai imprietenesc cu niste brazilieni, backpackeri ca si mine. Una peste alta, pe seara ajung inapoi in Cusco unde ma astepta o cina mai speciala, si anume porcusor de guinea. Pentru zona Cusco este specific sa mananci aceasta carne. Desi seamana cu un sobolan, porcusorul preparat de ei la cuptor sau la frigare, cu anumite ierburi si mirodenii, are un gust foarte bun.
Dupa aceste trei zile petrecute in zona, pot spune ca am ramas impresionat de constructiile incase. Nu pot sa inteleg si nimeni nu a putut sa-mi explice cum au taiat bolovani de granit de 40 de tone in asa fel incat sa-i imbine la fix , ba mai mult au si rotunjit marginile. Cum au transportat acesti bolovani de la niste cariere aflate la o gramada de kilometri de locul constructiei si printr-o zona de munte care implica si traversarea unui rau. Am aflat multe lucruri despre dezvoltarea agriculturii in vremea incasa. De exemplu, Peru cultiva peste 3000 (da, trei mii) de soiuri de cartofi. Cultiva porumb la altitudini de 3– 4000 de metri. Multe dintre cunostintele de astazi provin de la incasi si au fost dobandite acuma cateva mii de ani. Sistemul de terasare a dealurilor este folosit cu succes si in zilele noastre, astfel ca in zone in care nu ai visa ca se poate cultiva ceva, ei au culturi de porumb, cartofi si o multime de alte plante de care eu nu mai auzisem pana atunci.
Cam atat despre Machu Picchu. Urmatoarea calatorie avea sa fie inspre lacul Titicaca, un alt vis din copilarie. Insa despre asta… in episodul urmator. (va urma)
Add Comment