Călătoriile din zilele noastre presupun de cele mai multe ori traversarea continentelor în doar câteva ore, însă în secolul al XIX-lea, adică acum doar o sută și ceva de ani, turismul era cu totul altceva. A fost epoca în care conceptul de „călătorie de agrement” a început să prindă contur, dând naștere unei industrii care, peste ani, avea să se extindă pe tot globul. Ce i-a determinat pe oameni să își facă bagajele și să se îmbarce în călătorii lungi și dificile în anii 1800? Hai să pătrundem în lumea fascinantă și de pionierat a turismului secolului al XIX-lea.
Începutul călătoriilor de agrement
Înainte de secolul al XIX-lea, călătoriile erau mai degrabă o necesitate decât o plăcere. Oamenii se deplasau pentru comerț, religie sau pur și simplu pentru supraviețuire. Călătoriile de agrement erau un lux rezervat aristocrației. Revoluția industrială de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea a schimbat însă totul. Progresele în domeniul transporturilor – vizând în special vapoarele și căile ferate – au făcut călătoriile mai rapide, mai confortabile și mai accesibile pentru clasa de mijloc devenită tot mai numeroasă.
Dintr-o dată, nu mai trebuia să fii duce sau ducesă pentru a visa să vezi Alpii sau să te plimbi pe bulevardele pariziene. Ideea de a călători doar pentru plăcere a început să prindă contur. Au fost scrise ghiduri, au fost tipărite hărți și a apărut un tip complet nou de călător: turistul.
Cine erau călătorii secolului al XIX-lea?
Primii turiști ai secolului al XIX-lea proveneau din eșaloanele superioare ale societății – aristocrați bogați și membri ai elitei care aveau mijloacele și timpul necesare pentru a călători de plăcere. Cu toate acestea, pe măsură ce industrializarea s-a extins și transportul a devenit mai accesibil, clasa de mijloc a început să adopte călătoriile de agrement. Profesorii, funcționarii și proprietarii de companii, în special din Europa, au început să se aventureze în afara orașelor lor natale pentru a explora repere culturale și peisaje pitorești.
Femeile au devenit, de asemenea, figuri proeminente în turismul secolului al XIX-lea, în special în a doua jumătate a acestuia. Călătoare precum Isabella Bird, o exploratoare și scriitoare britanică, au sfidat normele societale îmbarcându-se în călătorii îndrăznețe prin Asia, Orientul Mijlociu și America. În mod similar, călătoare precum Ida Pfeiffer au devenit faimoase pentru numeroasele lor voiaje prin lume, documentându-și adesea experiențele în jurnale de călătorie foarte citite.
Thomas Cook: primul „influencer” al călătoriilor
Pentru existența pachetelor de vacanță, trebuie să îi mulțumim lui Thomas Cook. În 1841, antreprenorul britanic a organizat primul tur de grup – o călătorie cu trenul pentru 500 de persoane de la Leicester la Loughborough. El a oferit bilete, transport și chiar mâncare, inventând, practic, turismul modern așa cum îl știm.
Compania lui Cook a continuat să organizeze tururi europene grandioase, oferind o imagine a celor mai emblematice locuri de pe continent. De la canalele din Veneția la ruinele din Pompei, aceste excursii au permis oamenilor obișnuiți să experimenteze minunile lumii. Numele lui Cook a devenit sinonim cu călătoriile, iar inovațiile sale au pregătit terenul pentru industria turismului de masă.
Călătorii victorieni și marile lor circuite
Pentru victorienii bogați, „Marele Tur” era un ritual de trecere. Această călătorie prelungită prin Europa, care dura adesea câteva luni, era menită să lărgească orizonturile și să ofere o educație în artă, cultură și istorie. Escalele includeau adesea Paris, Florența, Roma și Veneția, cu ocoluri ocazionale la Atena sau Cairo pentru cei mai aventuroși.
Pe lângă vizitarea obiectivelor turistice, aceste excursii erau și simboluri ale statutului. Să călătorești însemna să-ți arăți mondenitatea, gusturile rafinate și – nu în ultimul rând – bogăția. Cu cât destinația era mai exotică și suvenirurile aduse mai elaborate, cu atât mai bine.
Vapoarele cu aburi și ascensiunea turismului balnear
Apariția vaselor cu aburi a revoluționat călătoriile în secolul al XIX-lea, în special pentru destinațiile de coastă. Stațiunile britanice de pe litoral, precum Brighton și Blackpool, au devenit extrem de populare, oamenii venind în număr mare la țărm pentru „beneficiile aduse sănătății” ale aerului marin și ale băilor în apă sărată.
În plus, orașele de la malul mării ofereau divertisment, promenade și chiar primele versiuni ale parcurilor de distracții. Peste Atlantic, americanii descopereau bucuriile unor locuri precum Newport, Rhode Island și Atlantic City.
Cele mai populare destinații în secolul al XIX-lea
Bijuteriile culturale și pitorești ale Europei
Pentru turiștii europeni, Marele Tur a rămas o tradiție de călătorie definitorie de-a lungul secolului al XIX-lea. Acest voiaj extins prin Europa, care își are rădăcinile în secolele XVII și XVIII, a devenit mai structurată și popularizată pe scară largă. Destinațiile cheie au inclus:
Paris, Franța. Parisul a fost capitala culturală a lumii, atrăgând vizitatori cu muzeele sale, cum ar fi Louvre, minunile sale arhitecturale, precum Catedrala Notre Dame, și bulevardele sale animate. Călătorii au rămas uimiți de rafinamentul orașului, de la modă la cultura cafenelelor.
Roma și Florența, Italia. Arta renascentistă și ruinele antice au făcut din Italia o piatră de temelie a Marelui Tur. Turiștii vizitau Vaticanul, Colosseumul și Galeria Uffizi, în timp ce zona rurală din Toscana oferea peisaje pitorești.
Elveția. Alpii elvețieni au devenit o atracție majoră pentru turiștii care căutau beneficii pentru sănătate și peisaje impresionante. Orașe precum Lucerna și Interlaken s-au adresat vizitatorilor dornici de excursii montane, aer curat și tratamente spa.
Grecia. Atena și Delphi au atras pasionații de istorie dornici să calce pe urmele filosofilor antici și să admire situri precum Acropolele.
Turismul balnear
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, stațiunile de pe litoral au devenit la modă în rândul clasei de mijloc și superioare din Europa. Brighton din Anglia, cu digul său emblematic, și Nisa de pe Riviera Franceză, cunoscută pentru farmecul său mediteranean, erau foarte apreciate. Aceste destinații promiteau aer proaspăt de mare, relaxare și socializare.
Turismul în afara Europei
Pentru cei cu adevărat aventuroși, secolul al XIX-lea a deschis porțile către destinații din afara Europei:
Orientul Mijlociu și Egipt. Egiptul a devenit o senzație printre turiștii europeni, în special după descoperirea mormintelor și templelor antice. Călătorii au explorat Piramidele din Giza, Valea Regilor și Sfinxul. Britanicii, în special, au fost atrași de farmecul exotic al Nilului, Thomas Cook organizând croaziere pe marele fluviu african.
India. Influența colonială britanică a făcut din India o destinație cheie pentru călătorii britanici. Turiștii au vizitat Taj Mahal, palatele din Rajasthan și templele din Varanasi.
Statele Unite. Americanii au început să exploreze minunile naturale ale țării lor, cum ar fi cascada Niagara și Yellowstone, care a fost desemnat primul parc național din lume în 1872. Călătorii europeni bogați s-au aventurat, de asemenea, în Statele Unite, intrigați de orașele în plină dezvoltare, precum New York și Chicago.
Provocările călătoriilor din secolul al XIX-lea
Bineînțeles, călătoriile în secolul XIX nu presupuneau doar momente fermecătoare. Ba dimpotrivă: voiajele erau lungi și obositoare. Chiar și dacă luai vaporul și trenul, o călătorie putea dura săptămâni – sau chiar luni – pentru a ajunge în unele destinații. Bagajele erau grele, drumurile erau accidentate, iar cazarea nu era întotdeauna ceea ce am putea numi azi una confortabilă.
De asemenea, călătorii trebuiau să facă față barierelor lingvistice, obiceiurilor necunoscute și epidemiilor ocazionale. Totuși, aceste provocări nu au făcut decât să sporească sentimentul de aventură. Fiecare călătorie a fost o oportunitate de a păși în necunoscut și de a reveni cu povești fascinante.
Cât costau călătoriile în secolul al XIX-lea?
Călătoriile în secolul al XIX-lea, deși mai accesibile datorită revoluției industriale, rămâneau o investiție semnificativă, mai ales pentru clasa de mijloc. Prețurile variau considerabil în funcție de mijlocul de transport, destinație, durata călătoriei și nivelul de confort dorit.
Costurile transportului
Transportul era unul dintre cele mai mari costuri ale unei călătorii. De exemplu, un bilet de tren între Londra și Edinburgh în anii 1850 putea costa între 15 și 20 de șilingi pentru o clasă inferioară și până la 2 lire sterline pentru clasa întâi. Pentru context, un muncitor calificat câștiga, în medie, 1-2 lire sterline pe săptămână. Prin urmare, călătoria era un lux pentru cei cu venituri modeste.
Transportul maritim, necesar pentru călătoriile internaționale, era considerabil mai costisitor. Un bilet pentru o traversare transatlantică, de exemplu, costa în jur de 30-50 de dolari (echivalentul a câteva sute de dolari în prezent), iar cabinele mai luxoase erau mult mai scumpe. Pentru o croazieră pe Nil organizată de Thomas Cook în anii 1870, un turist trebuia să plătească în jur de 50 de lire sterline, o sumă care reprezenta salariul anual al unui lucrător de rând.
Cazarea și mâncarea
Cazarea varia de la hanuri simple și ieftine până la hoteluri luxoase, cum erau cele din Paris, Roma sau Londra. Într-un han modest, o noapte putea costa în jur de 1 șiling, dar în hoteluri precum Grand Hôtel din Paris, prețurile ajungeau la câteva lire pe noapte.
Mâncarea și băutura adăugau și ele la bugetul de călătorie. De exemplu, o masă simplă într-o cafenea din Paris costa aproximativ 2 franci (câteva ore de muncă pentru un lucrător mediu), în timp ce mesele servite în restaurantele de lux erau inaccesibile pentru majoritatea turiștilor de rând.
Costurile totale ale excursiilor
Thomas Cook, pionierul turismului organizat, a jucat un rol cheie în democratizarea călătoriilor. Pachetele sale turistice grupau transportul, cazarea și mesele la un preț fix, făcând călătoriile mai accesibile clasei de mijloc. De exemplu, un tur complet al Europei Centrale, incluzând vizite la Paris, Lucerna și Milano, putea costa în jur de 10-15 lire sterline pentru câteva săptămâni, o sumă considerabilă, dar realizabilă pentru un profesor sau un funcționar.
Rolul agențiilor de turism și al turoperatorilor
Thomas Cook a fost, fără îndoială, figura cea mai influentă în turismul secolului al XIX-lea. Compania sa, fondată în 1841, a revoluționat călătoriile prin introducerea:
- Tururilor de grup – Cook a organizat excursii în marile orașe europene, în Egipt și chiar în Statele Unite. Pachetele sale au făcut călătoriile mai simple și mai previzibile pentru turiștii neexperimentați.
- Ghidurilor de călătorie – Manualele publicate de Cook ofereau itinerarii, sfaturi și informații culturale, deschizând calea pentru ghidurile moderne.
Alte agenții, precum Henry Gaze & Sons, au urmat pașii lui Cook, oferind servicii similare. Aceste companii au concurat pentru a oferi cele mai confortabile și convenabile experiențe de călătorie.
Cei mai mari călători ai secolului XIX
Mai mulți exploratori și scriitori au definit spiritul aventuros al turismului secolului al XIX-lea:
Richard Francis Burton. Celebrul explorator britanic s-a deghizat într-un pelerin musulman pentru a vizita Mecca, o performanță nemaiîntâlnită pentru europeni la acea vreme.
Isabella Bird. Cunoscută pentru reziliența și curiozitatea sa, Bird a călătorit mult prin America de Nord, Asia și Orientul Mijlociu, publicând relatări captivante ale călătoriilor sale.
Mark Twain. Autorul american și-a povestit călătoriile în cărți precum Inocenții din străinătate, oferind comentarii pline de umor și perspicacitate despre Europa și Țara Sfântă.
Alexander von Humboldt. Savantul și exploratorul german a călătorit prin America de Sud, catalogând flora, fauna și geografia acesteia, inspirând viitorii naturaliști și călători.
Moștenirea turismului secolului al XIX-lea
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, turismul a devenit un fenomen global. Hotelurile de lux, agențiile de turism și chiar suvenirurile făceau parte din cultura în creștere a călătoriilor. Semințele plantate în această perioadă au pavat calea pentru industria turismului pe care o cunoaștem astăzi.
În multe privințe, turiștii secolului al XIX-lea au fost deschizătorii de drumuri ai călătoriilor moderne. Ei au îmbrățișat spiritul explorării, căutând noi experiențe și extinzându-și orizonturile. Pasiunea lor pentru descoperiri ne amintește că o călătorie este mai mult decât o simplă schimbare de peisaj, devenind o călătorie a sufletului.
În secolul al XIX-lea, turismul se referea inclusiv la crearea unui nou mod de viață. Acum, când rezervi o excursie sau planifici o călătorie, calci pe urmele acelor călători curajoși care au îndrăznit să vadă lumea altfel. Prin urmare, să apreciem cât de departe am ajuns și cât de mult datorăm pionierilor din trecut.
Add Comment