De ani buni în doream să ajung într-un orășel din Germania pe care efectiv îl adoram din fotografii. Iar călătoria prin regiunile Saxonia și Bavaria, prilejuită de turneul final Euro 2024 a fost prilejul perfect pentru a-l vizita. Având cartierul general în Nürnberg, a fost floare la ureche ca într-o dimineață să iau trenul și, după aproape două ore, să ajung în Rothenburg ob der Tauber, poate cea mai „de poveste” localitate din Germania.
Așadar, despre Rothenburg va fi vorba în cele ce urmează, într-o scurtă trecere în revistă prilejuită de o vizită de câteva ore: ce să faci și ce să vezi în Rothenburg ob der Tauber, pentru cei cărora le plac culorile, viața tihnită, istoria, wurștii și… criminalii medievali.
Rothenburg, un pic de istorie
Pentru cei care nu știu, Rothenburg se află în vestul Franconiei, regiune din sudul Germaniei, care ocupă o bună bucată din Bavaria de nord. Știu, punctele cardinale sunt derutante uneori, dar e destul de ușor să-i localizezi poziția, mai ales dacă-ți spun că, într-o măsură aproximativă, se află între Nuremberg și Stutgart.
Am ajuns devreme în Rothenburg, într-o zi de luni în care orașul se trezea, leneș, probabil după un weekend încărcat de turism. Zilele fierbinți pe care le mitralia vara peste Germania își făceau de cap, iar lunea aceasta nu făcea excepție. Am pornit pe jos, de la gară – 700 de metri și zece minute mai târziu eram deja la poarta (și turnul) Galgentor, una dintre porțile istorice ale acestui orășel medieval fortificat.
Rothenburg a apărut undeva în jurul anului 970, odată cu dezvoltarea unei parohii. Vreo 40 de ani mai târziu a apărut și primul castel, că așa dădea bine la vremea respectivă, și oricum, era nevoie de un edificiu în care să trăiască și care să-i apere pe conții de Rothenburg. Locul ales: valea râului Tauber, de unde și denumirea completă actuală: Rothenburg de pe Tauber. Conții s-au stins rapid, însă, așa că, în posesia castelului a intrat dinastia Hohenstaufen.
În jurul anului 1170 a apărut un nou castel, lângă cel vechi, iar orașul a început să se dezvolte și săși creeze propria fortificație. Din acele vremuri, astăzi se regăsesc turnurile Markusturm, Weiße Turm și Röderbogen, pe undeva prin interiorul centrului vechi.
În 1250 a apărut și primăria, ridicată în stil gotic, care 300 de ani mai târziu a ars pe jumătate, partea aceea fiind înclouită de o construcție în stil renascentist, care domină azi piața principală a orașului și lângă care se află și partea originală a primăriei, cu elegantul turn cu ceas.
De-a lungul Evului Mediu, când Rothenburg a devenit oraș imperial liber, cu drepturi și autonomie, au apărut, rând pe rând, diverse construcții mărețe, de la Biserica Sf. Iacob la bastionul Burgtor.
Deși părea să-și trăiască istoria în liniște, Rothenburg a avut parte, ca întreaga Germanie, de altfel, între 1618 și 1648, de dezastrele provocate de Războiul de 30 de ani, dintre catolici și protestanți. A fost jefuit, distrus, bulversat de ciuma neagră și, vreme de 200 de ani, a ieșit de pe „hartă”, pierzându-și influența, puterea și bogăția, dar păstrându-și clădirile centru. Abia în 1802 a intrat sub aripa protectoare a Bavariei și, se poate spune, pictorii și poeții au fost cei care l-au salvat, fiindcă au descoperit aici un oraș romantic și frumos, pe care au început să-l prezinte lumii în picturi și poezii superbe.
Cam așa s-a scris, pe scurt, istoria localității Rothenburg, a cărei parte modernă s-a dezvoltat în afara zidurilor medievale de fortificație. Au fost bombardamente și în Rothenburg, cu ocazia Celui De-al Doilea Război Mondial, dar pentru că trupele germane staționate aici s-au predat rapid, americanii au spus, la fel de rapid, „stop”.
Cu toate astea, au existat clădiri distruse, ba chiar și porțiuni din zidurile de fortificație, care au fost refăcute prin donații internaționale. De altfel, primul lucru pe care l-am remarcat când am urcat pe poarta Galgentor (care și-a luat numele de la spânzurătoarea ce se afla cândva chiar în fața ei) și am început o scurtă plimbare pe zidurile medievale, au fost plăcuțele și cărămizile comemorative de pe acestea, cu numele contributorilor. De altfel, dacă vrei să donezi și acum, pentru conservarea zidurilor, o poți face, urmând ca primăria să monteze undeva pe acestea o plăcuță cu numele tău.
Zidurile medievale ale orașului Rothenburg
Așadar, asta ar fi prima activitate pe care s-o faci când ajungi în Rothenburg, ca mine, venind de la gară. Te urci pe ziduri și începi plimbarea. Sigur, poți da o tură completă, care durează două ore (eu n-am făcut-o) – sunt 4 kilometri.
În total există 42 de porți și turnuri și depinde de tine cât timp vrei să petreci la fiecare, de la Spitaltor, cel aflat în inima orașului vechi, o poartă masivă ridicată în secolul 16, la Rödertor, Klingentor și celelalte. Cu ocazia asta afli și de ce Rothenburg este supranumit „Ierusalimul franconian”: în momentul în care privești spre nord, de pe Kalkturn, poziția deasupra pantei și siluetele turnurilor Bisericii lui Iacob, a turnului primăriei, biserica franciscană și poarta castelului amintesc de priveliștea Muntelui Templului, din Ierusalim. Ca fapt divers, unii mai aseamănă priveliștile din Rothenburg cu cele ale orașului toscan San Gimignano.
Cu o ușoară părere de rău, am coborât la un moment dat de pe zidurile medievale, pentru a mă îndrepta agale spre centrul orașului, pe una dintre numeroasele străduțe mărginite de casele tradiționale, pe jumătate din cherestea, ce par teleportate direct din basmele fraților Grimm.
Burggarten
Să te plimbi prin Orașul Vechi (Alte Stadt) e o desfătare. Un răsfăț al simțurilor, în primul rând un răsfăț vizual, fiindcă acele culori pastelate ale caselor înșiruite și bine întreținute, îți dau o stare de bine. Beau un espresso la o cafenea în fața căreia e parcată o frumusețe vintage. Paradoxal, centrul vechi nu e pietonal și, recunosc, sunt unele momente în care acest lucru deranjează. Nu e cazul și acum. O doamnă în vârstă privește lumea de la fereastra casei de vizavi. E luni, e pace.
Plec mai departe și imediat îmi atrage atenția un magazin la intrarea căruia e un urs uriaș. Da, e un magazin cu urși, mai bine zis un paradis al urșilor, cu peste 5000 de exemplare, de toate formele și dimensiunile, realizate din pluș, ceramică sau lemn. O încântare, deopotrivă pentru adulți și copii: Teddyland. Dar asta nu va fi singura surpriză în privința magazinelor.
Castelul din Rothenburg a fost distrus de un cutremur, în secolul 14, dar, ca orice castel care se respectă, avea grădini. Iar Burggarten (grădina castelului) este un loc popular, atât pentru localnici, cât și pentru turiști, în care te relaxezi și mai mult, eventual privind la priveliștea Văii Tauber, o zonă perfectă pentru amatorii de drumeții, ciclism și degustare de vinuri.
Trec, așadar, de Turnul Castelului și mă bucur de această grădină în care de la cei mici, la cei mari și foarte „mari”, jucăuși sau îndrăgostiți, se bucură de viață așa cum ar trebui s-o facem oriunde viața ne oferă ocazia de a ne bucura. Grădina Castelului e deschisă zilnic și, pe undeva, are o atmosferă aproape mediteraneeană în zilele calde de vară când trandafirii și lavanda sunt în floare.
Paturile geometrice de flori, amenajate în secolele XVII și XVIII, includ opt sculpturi reprezentând cele patru anotimpuri și cele patru elemente. Alte monumente de remarcat sunt cel dedicat primarului Toppler din secolul al XIV-lea și seniorilor vechiului castel, dinastia Hohenstaufen, cândva dominantă. Iar dacă îți arde să stai pur și simplu pe iarbă și să citești sau să faci un picnic, nu există loc mai frumos decât Burggarten.
Muzeul German al Crăciunului
Nu sunt un fan al Crăciunului – mai sunt și dintr-ăștia, zămisliți din Grinch – dar odată ce am intrat în Muzeul German al Crăciunului, din Rothenburg, mi s-a luat și ultima fărâmă de simpatie pentru Moșu’. 😊
Ok, Marktplatz, care a principala piață a orașului, se transformă în decembrie într-una dintre cele mai populare piețe de Crăciun din Germania și chiar din Europa, dar rothenburghezii (dacă le pot spune așa) știu că la ei Crăciunul poate fi sărbătorit în fiecare zi a anului în acest muzeu, magazin și ce mama lui Moș Crăciun mai e!
Pe scurt, nu cred să existe undeva în lumea asta mai multe obiecte în strânsă legătură cu Crăciunul ca aici. Sunt, literalmente, milioane de lucruri ce țin de tradiția Crăciunului și îndată ce pășești în acest loc începe să ți se facă frig indiferent că afară sunt 40 de grade. Sau erau doar fiorii care mă luaseră pe mine?
Nu există ceva mai fascinant legat de Crăciun și e greu să descrii senzația pe care o ai când treci din încăpere în încăpere pentru a descoperi alte și alte obiecte „crăciunești”. Printre atracțiile muzeului se numără ornamente pentru brad, scene ale Nașterii Domnului și numeroase figurine vechi, inclusiv 150 de figurine ale lui Moș Crăciun însuși.
Marktplatz și Primăria
Din orice direcție ai veni sau în orice direcție te-ai duce, e imposibil să nu ajungi la un moment dat în Marktplatz, principala piață a orașului Rothenburg și locul în care se află impunătoarea primărie – Rathaus, despre care nemții spun că e una dintre cele mai frumoase din Bavaria, original gotică, dar cu o fațadă reconstruită după un incendiu, în stil renascentist.
Partea primăriei construită în secolul 13 dă spre Herrngasse, iar turnul ridicat în secolul 16 are o înălțime de 50 de metri și poate fi „asaltat” pentru priveliști superbe asupra orașului. Din păcate, în momentul în care am ajuns, accesul în turn era oprit, așa încât nu m-am putut bucura de panoramă.
Tot în secolul 16 a fost adăugată secțiunea primăriei dinspre piață, una care include Sala Imperială, folosită pentru spectacole de teatru și concerte. O altă construcție adiacentă este și fosta Tavernă a Consiliului (1466), precum și vechiul ceas, cu figurine mecanice bizare.
Casa meșterului constructor (Baumeisterhaus)
Din Marktplatz am luat-o spre sud, de-a lungul Schmiedgasse, o stradă veche, cu clădiri frumoase de o parte și de cealaltă, iar una dintre acestea, care mi-a atras în mod special atenția, este Casa Meșterului Constructor (Baumeisterhaus), a cărei spectaculoasă fațadă datează din anul 1596 și care e considerată una dintre cele mai frumoase case renascentiste din Bavaria.
În această casă a locuit și a lucrat Leonard Weidmann, un meșter constructor din Rothenburg, iar ca dovadă a abilităților acestui meseriaș stau sculpturile cu motive de dragoni, alături de statui ce reprezintă cele șapte virtuți cardinale și cele șapte păcate capitale.
Biserica Sf. Iacob
La câțiva pași de primărie se află biserica luterană Sf. Iacob sau, pe limba lor, Kirchengemeinde St. Jakob. A fost terminată în 1485 și este considerată una dintre cele mai frumoase biserici de pelerinaj din Germania, punctele ei forte fiind Altarul Sfântului Sânge (realizat de Tilman Riemenschneider), o sculptură superbă în lemn datând din 1505, care înfățișează Cina cea de Taină, și vitraliile vechi de 700 de ani din corul estic. De asemenea, altarul celor Doisprezece Apostoli prezintă cea mai veche reprezentare cunoscută a orașului Rothenburg.
Un alt lucru interesant vizează orga Rieger din această biserică, una dintre cele mai mari din întreaga bavarie. Pe parcursul anului se țin concerte de orgă de durată scurtă, la care intrarea e gratuită, iar în perioada Adventului, concertele sunt ceva mai lungi, de circa 30 de minute. O caracteristică specială este că la această orgă se poate cânta pe ambele părți – atât spre naos, cât și spre corul de vest.
Muzeul Crimelor Medievale (Mittelalterliches Kriminalmuseum)
Știi cum e: când e să auzi despre crime și criminali… oricând cu plăcere! Nu degeaba au succes Știrile de la ora 5. Un fel de Știrile de la ora 5 din Evul Mediu e și acest muzeu celebru din Rothenburg, pe alocuri macabru, amenajat în fosta comenduire istorică Sf. Ioan, ea însăși o bucată de istorie construită între 1393 și 1410.
De ce ar fi interesant Muzeul Crimelor Medievale? Fiindcă acoperă peste o mie de ani de istorie juridică a Germaniei și Europei, cu accent pe interogatorii, torturi, crime și pedepse. Rezultă un traseu „îngrozitor”, presărat cu instrumente de tortură, documente originale, sigilii, xilogravuri, gravuri în cupru și alte minunate obiecte ce sugerează cât de neplictisitoare era viața în Evul Mediu, când venea vorba de pedepse și schingiuiri.
Am încheiat plimbarea prin Rothenburg cu o masă la un restaurant liniștit, aflat departe de agitația din centru (vi-l recomand, se numește Gasthaus zur Schranne), unde am savurat o porție de wurști locali cu sauerkraut, asortând o bere la fel de locală cu satisfacția că tocmai petrecusem câteva ore într-unul dintre cele mai fermecătoare orășele europene.
Și pentru că Rothenburg este extrem de pozabil și instagramabil și… de pus în ramă, adaug și alte fotografii colorate, ce n-au încăput mai sus, dar care se înghesuie cu bucurie (din partea mea) în cele ce urmează:
Acest articol a fost scris de pe un laptop ASUS ZenBook Pro 14 Duo.
Add Comment