Deși românii merg des în Bulgaria, fie în vacanțe prelungite, fie în city-break-uri sau excursii de-o zi, orașul Plovdiv nu prea se regăsește pe lista lor cu dorințe. Cu siguranță ai auzit de Plovdiv și, poate, știi chiar că e al doilea oraș ca mărime al Bulgariei, după capitala Sofia, având vreo 400.000 de locuitori. Pentru că am vizitat Plovdiv, la invitația Uniunii Hotelierilor din acest oraș, în cele ce urmează vei descoperi din TukTuk o destinație pentru care bag mâna în foc că merită să te urci în mașină și să pornești către ea.
Plovdiv se află la circa cinci ore de mers cu mașina din București. Problema pentru care românii nu au descoperit încă orașul Plovdiv este că acesta nu se află pe un traseu „convenabil”. Nu e nici aproape de graniță, nu e nici pe drumurile clasice spre Grecia, nu are nici un aeroport care să fie legat de București (ba chiar asta e o problemă generală pentru localnici, fiindcă Plovid se află prea aproape de Sofia – 100 km – lucru ce nu justifică funcționalitatea unui aeroport propriu).
Ceea ce trebuie scris cu litere mari și pus în fruntea Plovdivului este faptul că acesta e cel mai vechi oraș din Europa. Treaba cu vechimea orașelor e mereu discutabilă, vei auzi păreri și păreri, însă când vine vorba de Plovdiv și de vechimea lui, acestea converg, în general. Adică lucrurile sunt clare: aici s-au descoperit obiecte care datează din jurul anilor 6000 î.Hr., ceea ce îl aduce la venerabila „vârstă” de 8000 de ani. Joac-o p-asta, Atena! La revedere, Roma! Philippopolis (anticul nume al Plovdivului) e regele!
Nu degeaba spunea Lucian din Samosata (un satirist și pamfletar grec), prin secolul al doilea, că „Acesta este cel mai mare și mai frumos dintre toate orașele. Frumusețea sa strălucește de departe, iar un râu mare curge aproape de el.”
Al doilea lucru de menționat despre orașul de pe malurile râului Maritsa e că în 2019 a fost capitală culturală europeană. Poate părea un lucru banal, dar nu este. Pentru că, în vederea pregătirii acestui eveniment, Plovdivul a renăscut și a înflorit.
În fine, al treilea lucru pe care-l menționez aici, și pe care l-am simțit pe propria piele în timp ce-l colindam, este că Plovdiv face parte din „gașca” orașelor așezate pe 7 coline. Lucru care nu-l face neapărat de ușor de bătut la pas, dar care, în mod evident, îi sporește farmecul. Mă rog, ca să respectăm adevărul, erau șapte dealuri la începutul secolului 20, după care unul a fost distrus aproape complet, prin anii 30, din cauza excavărilor. Cum nu-i frumos să spui că orașul e pe șase coline, mai bine lăsăm mașina timpului să-și facă datoria de marketing.
Am stat aproape trei zile în Plovdiv și cred că e perioada ideală pentru o vizită aici. Plovdiv este, fără-ndoială, o destinație culturală. Dar, în același timp, e una istorică și, nu în ultimul rând, gastronomică. Vei descoperi în cele ce urmează cele mai frumoase obiective turistice din Plovdiv, adică ce să faci și ce să vezi în acest oraș surprinzător de frumos care pun pariu pe orice că o să-ți placă la nebunie.
Plimbă-te pe cel mai lung bulevard din Europa
Principala stradă pietonală din Plovdiv se întinde de la Piața Centrală la hotelul Novotel și are o lungime totală de 1,8 km, amănunt ce o transformă în cea mai lungă stradă pietonală din Europa. Nu i-am identificat numele (cred că nici nu are unul general), dar am descoperit că este „compusă” din strada Knyaz Alexander I Battenberg, continuată cu strada Rayko Daskalov.
Desigur, acest „titlu” poate fi discutabil dacă mă gândesc, de pildă, că mai auzisem același lucru despre strada pietonală Strøget, din Copenhaga – doar că, iată, aceea are 1,1 km, în vreme ce bulevardul fără nume din Plovdiv e mai lung cu 700 m. Una peste alta, asta are mai puțină importanță.
Ce e important e că zona aceasta pietonală e largă și are câteva elemente de interes de-a lungul ei, cum ar fi o fântână frumoasă sau un Grădina Țarului Simeon, piața Dzhumaya, apoi stadionul roman și Teatrul Antic, despre care citești mai jos. Tot aici e și principala zonă de shopping a orașului, cu multe magazine ale brandurilor internaționale dar și cu câteva magazine de suveniruri.
Plimbă-te prin șarmantul Centru Vechi
O plimbare prin Centrul Vechi din Plovdiv este, automat, primul și cel mai bun lucru pe care să-l faci în cel mai vechi oraș din Europa. Precum spuneam mai sus, centrul istoric al orașului Plovdiv a fost refăcut complet cu ocazia desemnării drept Capitală europeană a culturii în 2019. Eforturile autorităților se văd cu ochiul liber: e o plăcere să străbați zona veche a orașului și chiar dacă asta implică un oarecare efort fizic (să nu uităm de colinele pe care e construit), asta nu reprezintă o problemă.
La fel cum în antichitate o cultură a folosit fundațiile altora pentru a realiza ceva mai bun și mai nou, astăzi orașul vechi Plovdiv nu mai este doar un deal pe care se întind ruine și case vechi. Plovdiv s-a adaptat și ajustat la nevoile și ideile noilor generații. De pșildă, aici se află Academia de Muzică și Arte ale Dansului (în clădirea Școlii Galbene) și Facultatea de Biologie a Universității din Plovdiv.
Multe dintre casele din perioada Renașterii bulgare sunt încă folosite drept clădiri rezidențiale chiar și astăzi, în vreme ce altele au fost transformate în muzee și galerii. Spectacole și concerte au loc la Teatrul Roman, iar orașul vechi este un loc preferat pentru plimbări sau ieșiri la diversele cafenele și restaurante extrem de plăcute, unele având o istorie bogată.
Fiecare pas pe care l-am făcut prin Centrul Vechi a fost o încântare și, dincolo de obiectivele turistice de aici (despre care poți citi mai jos), rămâi surprins descoperind uneori priveliști superbe sau cotloane instagramabile care-ți vor umple cu bucurie sufletul de călător iscoditor.
Urcă la Turnul Ceasului, pentru panorame de neuitat
Dacă te abați câțiva metri din strada principală, vei găsi un deal numit Sahat Tepe (tepe înseamnă deal în limba bulgară, iar sahat înseamnă ceas) sau, după denumirea modernă – Dealul lui Danov (acesta fiind considerat părintele editării organizate de carte în Bulgaria, după 1878 chiar primar în Plovdiv). Pe Dealul Ceasului – nu trebuie să urci cât să-ți dai sufletul, e foarte aproape – se află un mic turn cu ceas care este, de fapt, unul dintre cele mai vechi turnuri cu ceas funcționale din Balcani.
Turnul a fost construit în secolul 16 și inițial a fost din lemn. Un incendiu l-a distrus, a fost reconstruit, a suferit modificări iar versiunea curentă, din piatră, care are o înălțime de 18 metri, are un design făcut după cel al farurilor. Mecanismul ceasului a fost fabricat la Viena și adus la Plovdiv în 1883, dar în 1940 a încetat să funcționeze, prin urmare cel de-acum este o replică.
Turnul cu ceas este unul dintre simbolurile orașului Plovdiv. Pe lângă importanța lui istorică, odată ajuns la el vei vedea cum orașul și se așterne la picioare: priveliștile sunt minunate, iar oportunitățile foto pe măsură.
Asistă la bătăi de gladiatori la Stadionul Antic
Desigur, n-ai să vezi gladiatori bătându-se zilnic aici! Dar în momentul în care am ajuns în Plovdiv, se dădea startul festivalului orașului, care a fost marcat de o deschidere pe măsură, ce a avut loc la Stadionul Antic Philippopolis.
Stadionul din Philippopolis (vechea denumire a orașului Plovdiv a fost construit la începutul secolului al II-lea d.Hr. în timpul domniei împăratului Hadrian. Este situat în partea de nord a orașului fortificat, înconjurat de ziduri de apărare, în terenul natural dintre Taksim Tepe și Sahat Tepe, adică, practic, în „buricul târgului”.
Construcția, care avea aproximativ 240 de metri lungime și 50 de metri lățime, putea găzdui până la 30 000 de spectatori și conform monumentelor epigrafice și numismatice, în oraș se desfășurau jocuri similare Jocurilor Pitice din Grecia. Pentru a onora vizita împăratului roman Caracalla în 214, jocurile au fost denumite Alexandria, în timp ce jocurile pentru vizita împăratului Elagabalus în 218 au fost denumite Jocurile Kedrisiene.
Scaunele spectatorilor sunt dispuse pe 14 rânduri, traversate de culoare cu trepte până la pistă și realizate din blocuri solide de marmură, iar părțile frontale sunt decorate cu labe de leu stilizate.
În Piața Stadionului Roman este expusă partea nordică curbată a stadionului (sfendona). Sub rândurile etajate de scaune (cavea), a fost descoperit un pasaj boltit acoperit, care conecta pista cu un coridor săpat în teren. Bolta susținea scaunele regale de deasupra sa. La nord de coridor a fost găsită o secțiune a zidului cetății construit în secolul al II-lea d.Hr. Acesta a suferit anumite reajustări în secolele III și IV d.Hr. În secolul al IV-lea d.Hr., această zonă era traversată de un apeduct antic.
Ca și celelalte clădiri imperiale destinate evenimentelor spectaculoase, stadionul antic din Philippopolis avea locurile de onoare păstrate prin inscripții în blocurile de marmură. Au fost găsite scaune cu inscripții grecești, ceea ce dovedește existența unor locuri speciale pentru membrii cu funcții publice superioare. Așa-numitele loje de pe stadioanele zilelor noastre.
Spațiul deschis pentru vizitatori include o parte a pistei, partea semicirculară a scaunelor pentru spectatori (sfendona) și un perete panoramic cu reconstrucția ipotetică a spațiului lipsă al instalației. Unele dintre elementele descoperite ale stadionului sunt identificate de-a lungul străzii principale din Plovdiv. Aici am asistat la spectacolul produs cu ocazia startului festivalului orașului, la care am recunoscut inclusiv „luptători” medievali invitați din România.
Mergi la un concert în Teatrul Antic din Philippopolis
Personal, Teatrul Antic mi s-a părut cea mai spectaculoasă atracție turistică din Plovdiv. Și asta nu fiindcă am avut inclusiv norocul de a asista aici la concertul italianului Mario Biondi (cu mare priză la bulgari) ci deoarece amfiteatrul roman are acel factor wow!, întreținut de faptul că este extrem de bine conservat (se spune despre el că este unul dintre cele mai bine conservate teatre romane antice – și singurul din Bulgaria).
Construit în șaua naturală dintre dealurile Taksim și Dzhambaz, inițial pentru a găzdui un public de 5 000-7 000 de persoane, teatrul a avut parte în secolele următoare de istorie (bizantină, otomană, blocul estic) de perioade în care a fost îngropat la propriu și la figurat, până când a fost redescoperit datorită unei alunecări de teren în anul 1970.
Ridicat sub domnia împăratului Traian, teatrul din Plovdiv prezintă încă multe detalii izbitoare, inclusiv numele districtelor municipale sculptate pe bănci pentru ca cetățenii să știe unde să stea, gravuri care indică faptul că această construcție a fost folosită ca sediu pentru adunarea provincială a Traciei, structuri de protecție care sugerează că în teatru aveau loc lupte de gladiatori împotriva animalelor sălbatice și mai mulți pereți și stele inscripționate în greaca bizantină (care indică o politică oficială de elenizare – mai degrabă decât de romanizare – a provinciei).
În prezent, teatrul este deschis publicului, care are acces neîngrădit nu numai la zona de spectacole, ci și la scenă și la vestiarele din culise. În timpul verii, teatrul găzduiește încă piese de teatru și spectacole muzicale, servind drept locație pentru diverse petreceri și evenimente.
Vizitează Muzeul Farmaceutic Hippocrates
În momentul în care am intrat în Muzeul Farmaceutic Hippocrates mi-am amintit că avem și noi în România, la Oravița, cea mai veche farmacie din România, într-un cadrul similar. A noastră e mai frumoasă (la interior), dar bulgarii au știut cum să o pună în evidență pe-a lor, restaurând casa în care se află.
Casa a fost construită în 1872 de Dr. Sotir Antoniadi, una dintre primele persoane cu diplomă medicală din Plovdiv, iar la parterul ei exista o farmacie accesibilă direct din stradă. Astăzi, fosta farmacie a fost reconstruită într-o expoziție muzeală numită Vechea Farmacie Hippocrates.
Decorul interior amintește de stilul romantic antic din perioada Renașterii Naționale din Plovdiv. Aici poți avea o imagine asupra modului în care se practicau medicina și farmacia în perioada Renașterii bulgare și până la începutul secolului al XX-lea una în care toate medicamentele și pastilele erau fabricate manual, din ingrediente naturale precum ierburi, minerale și uleiuri naturale.
Diplomele expuse ale medicilor și farmaciștilor au fost eliberate titularilor lor de către universitățile din Europa de Vest. Expoziția micului muzeu dezvăluie modul în care se preparau diversele extracte și tincturi și cum se efectuau testele de laborator. În interior sunt expuse o mulțime de instrumente și echipamente medicale, fabricate în principal la Viena și Berlin precum și (exact ca la Oravița) o casă de marcat antică, bine conservată, fabricată în America în anii ’20 ai secolului al XX-lea, dar și „borcane de farmacie” regale autentice cu accente aurii, care au conținut remedii pentru familia regală.
Muzeul Farmaceutic Hippocrates poate reprezenta o oprire savuroasă într-o plimbare prin centrul vechi din Plovdiv, mai ales că intrarea e gratuită.
Vizitează Muzeul Etnografic Regional, care funcționează într-o casă de secol 19
Când te plimbi prin Centrul Vechi, dai la un moment dat peste o clădire care-ți atrage atenția prin frumusețea aparte. Aceasta se află lângă poarta estică a orașului, numită Hisar Kapiia (poarta de piatră Hisar) și a fost construită în 1847 de către Hadji Georgi, fiind o reprezentare tipică a caselor simetrice renascentiste din Plovdiv și, totodată, un vârf al arhitecturii baroce bulgărești. Casa Kuyumdzhieva face parte din rezervația arhitectural-arheologică Orașul antic din Plovdiv și adăpostește Muzeul Etnografic Regional.
Nu am vizitat muzeul la interior, însă m-am bucurat câteva minute de curtea interioară și am aflat că ideea de a înființa un muzeu etnografic datează de la sfârșitul anului 1891. După un sfert de secol, pe baza propunerii lui Stoyu Shishkov, care a fost profesor, cercetător, jurnalist și editor, administrația locală a decis înființarea unui muzeu regional, scopul principal al acestuia fiind colectarea de materiale referitoare la trecutul și prezentul regiunii Plovdiv din punct de vedere istoric, economic, artistic și cotidian.
Muzeul și-a început existența la 22 ianuarie 1917, când a avut loc o ședință a Consiliului Municipal (în prezent, municipalitatea din Plovdiv) și s-a luat decizia “înființării unui muzeu regional condus de un comitet permanent”. În prezent, peste 40 000 de obiecte sunt împărțite în următoarele șase zone: Agricultură, Artizanat, Textile și îmbrăcăminte, Mobilier și amenajări interioare, Instrumente muzicale și obiecte rituale, Opere de artă plastică. Intrarea costă 8 leva (4 euro), iar lunea e închis.
Fă un tur prin casele Balabanov și Hindliyan
Arhitectura Renașterii Naționale Bulgare provine dintr-o mișcare culturală inițiată de bulgari ca o încercare de a-și recâștiga identitatea față de otomani. Comercianții bogați au construit casele emblematice din Orașul Vechi, ei fiind puternic influențați de cultura europeană în timpul călătoriilor lor în țări precum Austria, Franța, Turcia și Grecia. Casele lor semănau cu niște conace imense, colorate și cu multe decorațiuni, iar două dintre cele mai frumoase, care se pot vizita în Orașul Vechi, fiind transformate în muzee, sunt casele Balabanov și Hindliyan.
La casa Hindlliyan am fost întâmpinați de un ansamblu folcloric, care a prestat un scurt program de dansuri și cântece, impregnat de frumusețea portului popular. Casa în sine e superbă. A fost construită în 1834-35 de către meșteri anonimi și reprezintă una dintre puținele case din Plovdiv, care și-au păstrat designul simetric original.
Proprietarul său este cunoscut ca fondator al uneia dintre cele mai bogate patru familii de origine armeană din orașul de pe dealuri – un negustor proeminent, ale cărui afaceri la începutul secolului al XIX-lea îl trimiteau frecvent până în India, motiv pentru care și-a câștigat porecla de Hindliyan.
Am rămas fascinat de frumoasele alcovuri pictate, numite alafrangas, adevărate locuri instagramabile de secol 19, care prezentau imagini fanteziste din diverse orașe ale lumii, dar și de faptul că această casă a fost prima din Bulgaria dotată cu toaletă funcțională. Și nu doar atât: de pildă, în rezervorul încorporat deasupra acoperișului bucătăriei apa de ploaie era colectată și drenată prin conductele din bucătărie, mașina de spălat și baie.
Aflată în vecinătate, casa Balabanov are o poveste care începe în primii ani ai secolului 19, când se afla în proprietatea unui negustor bogat care a vândut-o. Casa a ajuns într-un final la un alt negustor, Luka Balabanov, ultimul proprietar care i-a dat și numele. Demolată în 1935, dar refăcută în anii 70, grație arhitectului Hristo Peev, casa – imensă ca dimensiuni – te poartă atât prin lumea perioadei Renașterii bulgare cât și prin cea a culturii și artei.
Mergi la Bazilica episcopală din Philippopolis, pentru o lecție de istorie
Plovdiv e un oraș ca un muzeu, iar vechimea lui generează bijuterii arheologice de valori inestimabile. Bazilica episcopală din Philippopolis a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice efectuate între 1982 și 1986. Aceasta a funcționat de la mijlocul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al VI-lea, iar în timpul Evului Mediu, peste ruinele sale a fost construită o necropolă creștină.
Are aproximativ 83 m lungime și 36 m lățime, ceea ce o face cea mai mare bazilică din secolele IV-VI din Bulgaria și una dintre cele mai mari din Balcani. Podelele bazilicii sunt acoperite cu două straturi de mozaicuri cu o suprafață totală de peste 2000 mp. iar acest detaliu este, practic, ceea ce fascinează la acest sit intrat în Patrimoniul UNESCO în 2018.
Pardoselile din mozaic ale bazilicii episcopale au un aspect aparte, o combinație de influențe diferite și de cultură, tradiții și resurse locale. Pe scurt, te uiți la mozaicurile astea atât de fin lucrate și te gândești cum reușeau oamenii ăia să le facă atât de bine într-o perioadă în care nu aveau mai nimic la dispoziție.
La Bazilica episcopală am avut parte de o surpriză: o degustare de vinuri bulgărești din regiunea Plovdiv: trei albe și două roșii, o „explozie” de arome viticole din care am reținut în mod special vinul Mavrud, unul local, sec, tanic, provenit dintr-un soi de struguri cu boabe mici și maturare târzie. Vinuri și mozaicuri – combinația perfectă.
Relaxează-te și mănâncă bine în districtul Kapana
Situat la doar câteva minute de mers pe jos de strada principală din Plovdiv, Kapana (care se traduce prin „Capcana”) este cartierul din Plovdiv care în bună măsură se aseamănă cu Centrul Vechi al Bucureștiului, din punct de vedere al restaurantelor. Este o zonă care a început să se dezvolte cam din anul 2016 și care a căpătat un farmec aparte.
Altfel, cartierul a apărut ca un centru pentru meșteșugari acum 5 secole, iar eforturile municipalității făcute timp de trei ani, au transformat această parte a orașului într-un centru de artă și într-un cartier dedicat industriilor creative. Străduțele sunt în mare parte pietonale, clădirile nu au mai mult de două-trei niveluri, seamănă cu cele din Amsterdam și sunt vopsite în culori vii. Oamenii sunt veseli, viața palpită la fiecare pas, și, pe lângă restaurantele și terasele de care vorbeam, dai peste ateliere, studiouri, magazine, spații de artă, ș.a.m.d.
Kapana e un spațiu cultural modern în care au loc în mod constant concerte, expoziții, festivaluri, spectacole de teatru și alte genuri de evenimente care aduc un plus de culoare în această parte a orașului și care contribuie la notorietatea culturală a Plovdivului.
Plimbă-te cu barca thailandeză pe cel mai lung canal de canotaj din Balcani
Plovdiv are și zone verzi, ba chiar multe și frumoase. Iar dacă luăm în calcul faptul că e străbătut de râul Maritsa, era normal ca unele dintre acestea să se regăsească de-a lungul acestuia.
Canalul de canotaj (Regatta Venue) din orașul Plovdiv cea mai mare instalație de acest tip din Balcani unde se pot desfășura competiții de canotaj. Canalul are o lungime de 2200 de metri lungime, are 120 de metri lățime și trei metri adâncime și este situat lângă parcul de recreere și cultură. Aici s-au organizat o mulțime de competiții importante de canotaj (de pildă, Campionatul European din 2011) și, deși nu ne-am urcat într-o ambarcațiune de competiție, am avut ocazia să fac o plimbare într-o barcă de inspirație thailandeză.
Cu alte cuvinte, am petrecut câteva ore relaxante în acest parc liniștit, unde localnicii vin să facă jogging și să se plimbe pe aleile lui. De asemenea, se pot închiria biciclete sau te poți alătura diverselor activități care se desfășoară în mod constant aici. Nu sunt de neglijat nici restaurantele și terasele, pe unul dintre acestea testându-l cu mare plăcere.
Cele mai bune restaurante din Plovdiv
Mărturisesc că a fost o surpriză extraordinară să descopăr că Plovdiv nu e doar o destinație culturală, ci și una gastronomică. Știam că mâncarea bulgărească e ok, că, în bună măsură, bucătăria vecinilor de la sud de Dunăre se aseamănă cu a noastră, dar nu mă așteptam să găsesc în Plovdiv acest savuros rafinament culinar, pus în scenă de toate cele cinci restaurante în care am luat masa pe parcursul celor trei zile.
De aceea, am să menționez aceste restaurante, pentru cei care ajung în Plovdiv și vor să mănânce bine. Nu e un top, puteți merge cu încredere la oricare dintre ele, dar am să spun că Pavaj e recunoscut drept unul dintre cele mai bune restaurante din Plovdiv, dacă nu cumva chiar cel mai bun.
Rahat Tepe – un restaurant ce servește în principal mâncare tradițională bulgărească, dar este specializat și pe grătare. O atmosferă vie, mese pline și, ca bonus, priveliștile superbe, restaurantul fiind așezat pe dealul Rahat. Nu rata coastele de porc, care ți se topesc în gură.
Restaurant Philippopolis – aflat într-o frumoasă vilă cu grădină din Orașul Vechi, Philippopolis beneficiază de o încântătoare grădină care îi sporește farmecul. Meniu internațional, cu o tușă vieneză, unde am mâncat un excelent somon în crustă.
Coupon Street Food Art – o terasă din districtul Kapana, care la prima vedere nu pare extrem de promițător, dar unde mâncarea de tip fusion este excepțională. Un devărat spectacol culinar din care am reținut în special preparatele gyoza, de inspirație japoneză.
Café-bar Noa – o terasă chill, aflată în parcul de lângă canalul de canotaj, perfectă pentru cei care doresc să mănânce bine și să se relaxeze pufăind dintr-o shisha.
Pavaj – un restaurant pe care e musai să-l cauți în același cartier Kapana. Legumele provin în mare măsură din propria grădină, aflată în apropiere de Plovdiv, iar pentru iubitorii de carne, oferta include file de cal bon, coaste de porc, obraji de vită și niște chifteluțe de senzație.
Unde să te cazezi în Plovdiv
Plovdiv e împânzit de hoteluri de calitate. Eu am stat la Holiday Inn, un hotel de 4 stele aflat într-o zonă liniștită, la doar 5 minute de Centrul Vechi (25 de minute de mers pe jos). Cameră generoasă, personal prietenos, mic dejun variat, internet gratuit, spații moderne, cu absolut tot ceea ce ai avea nevoie.
Alte hoteluri pe care le-aș recomanda în Plovdiv, la care au stat colegii mei în această deplasare, și care s-au dovedit a fi la fel de bune, sunt Best Western Premier Plovdiv Hill, Imperial Plovdiv by Radisson Individuals și Villa Flavia, aceasta din urmă aflată chiar în Orașul Vechi.
În concluzie, Plovdiv e o destinație pe care românii care adoră vacanțele în Bulgaria trebuie să o descopere și să o experimenteze. Plovdiv e pentru cei care iubesc cultura, istoria, relaxarea și mâncarea bună, un oraș în care surprizele plăcute se țin lanț și care în mod cert nu are cum să dezamăgească.
Acest articol a fost scris de pe un laptop ASUS ZenBook Pro 14 Duo.
Add Comment