Obiective turistice din Evia. Ce să faci și ce să vezi în a doua cea mai mare insulă din Grecia

Am luat decizia de a petrece o vacanță în insula Evia după ce m-am gândit și răzgândit de o mie de ori. A doua cea mai mare insulă a Greciei (după Creta), Evia e o insulă destul de populară printre români, care o vizitează din ce în ce mai des, dar care nu beneficiază de publicitatea de care au parte suratele din Ciclade sau din alte arhipelaguri. Se întinde paralel cu coasta de est a țării, de prin dreptul peninsulei Pelion până-n sud, spre Attica, într-un soi de disimulare geografică perfectă. Am ales în cele din urmă Evia pentru că citisem lucruri interesante despre ea și pentru că voiam o vacanță cu mașina într-un loc diferit de clasicele Thassos sau Halkidiki. În plus, auzisem că în Evia prețurile sunt foarte bune, lucru care avea să se confirme. Ba mai mult, se pare că după pandemie nivelul prețurilor a rămas cumva același, fapt ce va spori cu siguranță cererea de vacanțe pentru Evia.

---

Ai în plan o vacanță în insula Evia? Ai aici cele mai bune hoteluri din Evia!

---

A rezultat o săptămână frumoasă, în care am încercat să descopăr cât mai multe din ceea ce are de oferit această insulă, să văd principalele obiective turistice din Evia, plajele din Evia și motivele pentru care acest loc e atât de îndrăgit de greci.

Despre Evia, insula cu o mie de nume

Drumul până în Evia cu mașina a fost relativ lejer, în special fiindcă am optat pentru o noapte intermediară în sudul Bulgariei. În Evia am stat în nord-vestul insulei, undeva între Edipsos și Limni, în apropierea plajei Ilia). Practic, o distanță de 1000 de kilometri din București, ce a inclus o trecere scurtă cu feribotul, din Glifa. Am hălăduit, prin urmare, mai mult prin partea de nord a Eviei, dar cu ocazia unei excursii în Atena, de o zi, am avut ocazia să o văd și în rest.

Evia e o insulă imensă – are 175 km lungime (și 50 km lățime, în punctul maxim). Vei afla rapid că i se mai spune Euboea sau Negroponte. De-a lungul istoriei s-a mai numit Dolicche și Macris (după forma lunguiață), Aonia, Ellopia și Abantis (după denumirile triburilor ce sălășluiau aici), Chalcis și Euripios (denumiri date de către bizantini). Euboea e un nume ce provine din împreunarea a doi termeni și se traduce aproximativ prin „ținutul în care vitele sunt bine hrănite”. Și asta datorită munților bine împăduriți care împânzesc insula, și în  care, din păcate, în fiecare an aflăm că izbucnesc incendii de vegetație.

Se spune că faimosul poet Homer ar fi locuit o perioadă a vieții în Evia și că insula a fost casa celebrilor titani care se luptau pentru supremație, Crios, unul dintre aceștia, fiul lui Uranus și Gaia, fiind considerat patronul insulei. De asemenea, după unele legende, zeița Hera s-ar fi născut pe Muntele Ohi din Evia, dar această variantă este destul de rar invocată.

Coborând în realitate. Evia a fost locuită încă din perioada preistorică, cea mai importantă așezare de la începuturile ei fiind capitala Chalkida de azi. Aceasta era cea mai aproape de continent (Chalkida, sau Chalkis, e locul unde există un pod care face legătura cu Grecia continentală, peste strâmtoarea Evripos) și avea resurse naturale de cupru, fapt pentru care a devenit apoi un centru comercial de importanță majoră.

Orașele-state Chalkida și Eretria au înflorit și apoi au sfârșit, ca multe altele, ca pradă ușoară pentru romanii expansioniști. În secolul 5, Evia s-a revoltat împotriva atenienilor, motiv pentru care Pericle a ordonat distrugerea zidurilor lungi ce protejau câmpia Histiaea, înlocuind populația de acolo cu coloniști atenieni, aflați în slujba serviciului militar. Apropo de Histiaea, am aflat că aici se află îngropat sub pământul care l-a acoperit de secole cel mai mare teatru antic în aer liber descoperit vreodată în Grecia!

În timpul Războaielor Macedonene, Chalkida, Eretria și Orei au fost complet distruse de romani, care au păstrat controlul asupra Eviei până când aceasta a fost preluată de Constantinopolul bizantin (secolul 4). Șase secole mai târziu, Evia a fost preluată de trei nobili lombarzi, care au redenumit-o Regatul Negroponte și au transformat-o într-un important centru comercial, foarte bine organizat.

Doar că… au urmat otomanii și Evia a intrat în apele tulburi ale istoriei. Aflată în mijlocul Imperiului Otoman, deci punct de importanță strategică, insula a trecut prin multe greutăți, populația suferind mult de pe urma turcilor. Chalkida a devenit fortăreață turcească, și, deși sudul Greciei a fost eliberat în 1828, Evia a fost cedată oficial abia pe 13 iunie 1830, an din care a reînceput să se dezvolte. Un moment greu prin care a trecut insula a fost în al Doilea Război Mondial, când nemții au bombardat-o din toate pozițiile, dar rezistența localnicilor a fost incredibilă.

A contat foarte mult și prezența podului din Chalkida, care făcea legătura cu Atena. Dacă ești în vacanță pe Evia și vrei să ajungi în Atena (așa cum am făcut-o eu) vei trece inevitabil peste acest pod – de fapt, peste cel nou. Pentru că încă există și podul vechi, din metal, care se poate deschide pentru a permite trecerea navelor, dar care la un moment dat devenise prea mic pentru traficul pestre strâmtoare, fiind înlocuit de Podul Înalt, finalizat în 1993, deosebit de frumos, și care are o lungime de 695 metri.

Cum se ajunge în Evia

Și încă ceva, legat de cum se ajunge în Evia: dacă vii dinspre România, cu mașina proprie, cel mai la îndemână e să iei feribotul din Glifa. Dar, depinde foarte mult și unde ești cazat în Evia, fiindcă dacă ai cazare în partea de mijloc sau de sud a insulei, poți continua foarte bine drumul pe continent, pentru a intra apoi pe podul despre care vorbeam mai sus, și care te aduce îndată în capitala Chalkida. Pe același pod poți trece dacă alegi și altă variantă: zbori până în Atena, apoi închiriezi o mașină și ajungi în Evia cu ea. Distanța dintre Atena și Chalkida este de 75 km (circa o oră). Dar nu te lăsa „furat” de timpul scurt pentru că, după ce ai intrat în insulă, în funcție de locul din Evia în care trebuie să ajungi, vei parcurge o distanță posibil mai lungă. Și asta fiindcă precum spuneam, insula e foarte mare și nu dispune de autostrăzi. Și nici de aeroport.

Obiective turistice din Evia. Ce să faci și ce să vezi în Evia

Fiind o insulă atât de mare, Evia ar putea fi împărțită, din punct de vedere turistic, în trei: nordul, partea centrală și sudul. Distanțele sunt mari și, practic, e imposibil ca într-o săptămână să vezi tot, fiindcă asta ar însemna să nu faci altceva decât să stai în mașină și să colinzi. Asta înseamnă că, dacă te-a fermecat la prima vizită, ar trebui să vii și a doua oară în Evia, pentru a aprofunda mai mult această insulă în care mulți greci din Atena își fac vacanțele sau își petrec weekend-urile.

Nordul e acoperit de păduri de pini parfumate, vei descoperi mânăstiri vechi (precum Galataki și Sfântul David), localitatea Limni, cascada Drimona și izvoarele termale din Edipsos. Centrul insulei e dominat de lumea Muntelui Dirfis. Plajele frumoase acoperă nord-estul, lor alăturându-li-se turnurile medievale de la Messapia și bisericile bizantine de la Avlonas. În sud, insula e mângâiată de vânturi mai puternice, „asortate” perfect cu casele dragonilor – drakospita, Munții Ochi și încântătoarele chei Dimosari, castelele medievale din Aliveri, Stira și Karystos. Dar, să le luăm pe rând.

Harta cu obiectivele turistice și plajele din Evia (zoom pentru detalii)

Izvoarele termale Edipsos

Se poate spune că Edipsos e cea mai populară localitate balneară din Grecia. Izvoarele termale din Edipsos au atras vizitatori de seamă din urmă cu multe secole. Împărați precum Hadrian, Marcus Aurelius și Constantin cel Mare au venit în această mică localitate din nordul insulei Evia pentru a se trata de diverse afecțiuni cu ajutorul apelor termale de aici. Însuși Aristotel a încercat să deslușească secretul puterilor terapeutice ale apelor bogate în minerale din Edipsos. Mai târziu, personalități precum Aristotel Onassis, Maria Callas, Winston Churchill, Omar Sharif sau Greta Garbo s-au bucurat de beneficiile oferite de aceste izvoare. Există și un vechi mit care spune că zeița Atena i-a cerut fratele ei, Hefaistos, să creeze izvoarele din Edipsos pentru ca Hercule, eroul ei favorit, să se poată odihni aici după fiecare dintre sarcinile primite.

În Edipsos sunt peste 60 de izvoare ce au temperaturi care variază de la 34 la 71 de grade, toate extrem de bogate în minerale și microelemente. Apele termale se ridică printre roci de la o adâncime de 3000 de metri iar în cele câteva spa-uri din localitate se pot trata afecțiuni precum durerile de spate și de gât, probleme legate de articulații, reumatisme, probleme ginecologice și circulatorii, etc.

Ilia

Am inclus Ilia pe lista locurilor de văzut în Evia fiindcă hotelul în care am stat se află chiar în apropierea acestei micuțe localități din nordul Eviei. Practic, Ilia e un sat tradițional de pescari, care nu s-a schimbat prea mult de-a lungul anilor, și care are o plajă lungă (dar îngustă, cu pietricele), mărginită de numeroase taverne în care se mănâncă foarte bine, în special preparate din pește și fructe de mare. Ilia poate fi o opțiune de cazare în Evia, mai ales că aici există câteva hoteluri și pensiuni foarte convenabile ca preț.

Cascada Drimona

În mod cert există o nișă a turismului de cascade, iar cei care fac parte din ea găsesc motive de satisfacție și în insula Evia, unde ar trebui să viziteze cascada Drimona, aflată în nord, la circa 4 kilometri de Mânăstirea Sf. David. Cascada e situată la o înălțime de 620 de metri, în mijlocul unei păduri dese de stejari. În apropierea ei se află un „birou” al pădurarului, un chioșc din lemn unde poți afla mai multe despre plantele locale și despre fosilele descoperite în zonă.

Mânăstirea Sfântul David

În apropierea satului Rovies, din nordul insulei, și la doar 4 kilometri de cascada Drimona, se află cunoscuta mânăstire de călugări Sfântul David. Fondată în anul 1550, această mânăstire are o hagiografie foarte rară, adăpostind o serie de relicve istorice care se pot admira în muzeul din interior.

Conform legendelor, mânăstirea a apărut după ce David a lovit o piatră cu un băț iar din aceasta a început să țâșnească apă sfințită. Construcția inițială a mânăstirii a fost incendiată de otomani în timpul Revoluției din 1820, pentru a-i pedepsi pe călugării care adăpostiseră insurgenți, dar a fost reconstruită în 1877. Cei care vizitează mânăstirea sunt întâmpinați de călugări cu loukoumi, ceai și cafea.

Drakospita – Casele dragonilor

Cei care explorează sudul insulei Evia trebuie neapărat să ajungă la Casele dragonilor (Drakospita). În jurul localității Styra se află 23 de structuri megalitice, cocoțate pe dealuri și munți, realizate din uriașe plăci de calcar în forme piramidale, îmbinate fără niciun pic de mortar. La prima vedere nici nu par făcute de mâna omului, însă intrările dreptunghiulare, încadrate de plăci masive, dezvăluie faptul că aceste structuri nu au apărut, totuși, din neant.

Există multe teorii legate de existența acestor „case”, cea mai vehiculată fiind că locul a apărut ca sanctuar dedicat lui Zeus sau zeiței Hera. Cea mai vizitată structură este cea de pe Muntele Ochi, de la 1400 metri altitudine, care are patru metri lungime și doi metri lățime, cântărind nu mai puțin de 10 tone! Ceramica descoperită aici datează din secolul 8 î.Hr., fapt care certifică vechimea Caselor Dragonului.

Care este legătura cu dragonii? Dacă grecii antici atribuiau ciclopilor realizarea de structuri uriașe, urmașii lor le-au atribuit dragonilor, aceste creaturi cu puteri supranaturale din poveștile populare grecești. Drakospita din Evia a dat de altfel naștere la o mulțime de legende locale, a căror figură principală a rămas Dragonul ce sălășluia în Casa Dragonului de pe Muntele Ochi, de unde teroriza regiunea.

Drumeția pe Muntele Ochi este o experiență de neuitat. Zona este inclusă în programul Natura 2000, pentru frumusețea sa naturală, pentru flora foarte rară – izolată de mii de ani – și pentru fauna sălbatică. Se poate urca pornind din localitatea Lyloi Karystou, până la adăpostul aflat la altitudinea de 1100 metri, după care urmează o potecă bine marcată care duce pe lângă pantele abrupte până pe vârful muntelui. Pe parcurs, o oprire la capela Profetului Ilie oferă priveliști fabuloase asupra împrejurimilor.

Cheile Dimosari

Și dacă ești un mare iubitor de munți și de drumeții, ei bine, o drumeție în Cheile Dimosari, din lanțul muntos Ochi, îți va oferi satisfacții depline. Poți începe excursia dimineața devreme din vârful defileului, vei trece pe lângă satul Lenoseoi, vei vedea impresionantele case megalitice ale dragonilor, despre care vorbeam mai sus, și vei admira bogăția florală din această zonă, pentru a termina pe plaja Kallianou, înotând în marea de un albastru profund. Traseul are 10 kilometri, iar priveliștile de pe parcursul lui sunt de neuitat.

Insulele Lichadonisia

Una dintre minunatele excursii pe care le-am făcut în Evia a fost cea la Insulele Lichadonosia, arhipelag supranumit „Seychelles-ul Greciei”, un mic paradis ascuns în extremitatea nord-vestică a insulei. Lichadonisia este rezultatul unei erupții vulcanice care a avut loc în urmă cu cinci milenii.

Excursiile pentru Lichadonisia se pot cumpăra din portul Agios Georgios, distanța cu barca rapidă până la ele fiind parcursă în circa un sfert de oră. Insulele sunt nelocuite, dar există plaje amenajate pe Strogili și pe Manolia, unde poți găsi mâncare și băutură pentru clipele în care ți se face foame după ce stai la plajă și faci baie în apele de culoare turcoaz. Amatorii de scufundări trebuie să știe că insulele sunt înconjurate de epave vechi.

Ia totuși în calcul faptul că, în plin sezon, excursiile către insulele Lichadonisia sunt foarte populare, prin urmare bărcile sunt pline de turiști și plajele de destinație sunt extrem de aglomerate, lucru care s-ar putea să devină deranjant pentru cei ce caută să se relaxeze într-un decor liniștit.

Chalkida

Probabil capitala Chalkida nu e văzută ca o opțiune pentru cazarea pe parcursul unei vacanțe în Evia, dar în mod cert merită o vizită, poate chiar în trecerea spre/dinspre continent, ea fiind, practic, poarta de intrare în Evia, pentru cei care traversează podul care face legătura cu Grecia-mamă.

În Chalkida te poți plimba pe faleza mărginită de taverne cu pește și fructe de mare proaspete, poți vizita Kokkino Spiti (Casa Roșie, construită în anul 1884), Casa cu Statui, Muzeul de Arheologie și Sala Primarului (cu arhitectură ce prezintă frumoase elemente baroce).

Chiar vizavi de Chalkida, după ce treci podul (din punct de vedere geografic nu se află pe insulă, dar poate fi inclus ca unul dintre obiectivele turistice din Evia) se află Castelul Karababa, un castel otoman construit în secolul 17 pentru a proteja capitala împotriva atacurilor venețienilor, partea interesantă fiind că a fost proiectat chiar de un venețian și că, în cele din urmă, a căzut în mâinile venețienilor, în anul 1688. Castelul Karababa se află în vârful unui deal de unde ai frumoase priveliști panoramice asupra strâmtorii și a orașului Chalkida.

Kafireas / Cavo d’Oro

Legendarul Cap Kafireas din Evia, cunoscut și sub numele de Cavo D’ Oro, este un promontoriu situat în extremitatea sud-estică a insulei Evia, la 60 km de orașul Karystos. Pantele Muntelui Ochi se prăvălesc spre mare formând, împreună cu insula Andros, aflată în apropiere, Strâmtoarea Kafireas. Încă din vremuri străvechi, acest pasaj era una dintre cele mai periculoase zone pentru navigație din întreaga Egee, un promontoriu sălbatic bătut de vânturile din Marea Egee. Curenți înșelători, stânci subacvatice, vârtejuri învolburate – un loc în care naufragiile erau cândva la ordinea zilei. Se spune că monedele de aur provenite de la epavele bizantine încă mai ajung pe țărmurile din apropiere – de aici și numele… d’Oro.

Biserica Sf. Ioan Rusul

Situată în zona localității Prokopi și vizitată anual de mii de credincioși, biserica Sfântul Ioan Rusul este unul dintre cele mai populare lăcașuri de cult din insula Evia. Cosntrucția ei a început în anul 1930 și a fost finalizată abia 19 ani mai târziu, în 1959. În interior se află rămășițele pământești ale acestui sfânt care a murit în anul 1730 și care a fost canonizat în 1962 de către Biserica Rusă.

Ioan Rusul s-a născut în Ucraina în 1690 și a fost capturat și vândut ca sclav în timpul războiului ruso-turc din 1710-1711. A devenit cunoscut pentru refuzul său de a se converti la islam, iar relicvele lui au fost aduse în Evia de imigranții din Anatolia, care au fost forțați să se mute în Evia în urma războiului greco-turc din anii 20 ai secolului trecut. Există un flux constant de pelerini care vin la biserica Sfântul Ioan Rusul din Prokopi deoarece se crede că acest sfânt îi ajută pe cei care suferă de boli cronice. Sfântul este sărbătorit anual, pe 27 mai.

Limni

Limni este una dintre cele mai pitorești localități din nordul Eviei, iar frumusețea ei constă în principal din faptul că e construită pe malul mării, dar e „vegheată” de muntele din vecinătate. Limni se întinde în jurul unui port natural și are o personalitate aparte, cu străzi înguste, case tradiționale vechi și mici biserici pitorești.

În localitate se află un muzeu istoric și folcloric iar printre obiectivele turistice se numără biserica Adormirii Maicii Domnului, ruinele unei bazilici paleocreștine care a fost construită pe vestigiile unei băi romane, schitul Sfântul Christodoulos și arhiva municipalității, care conține documente importante pentru insula Evia. Limni are și o faleză frumoasă, pe care te poți plimba și de unde, la ceas de seară, poți face frumoase fotografii cu apusul.

Eretria

Se poate spune că, după Chalkida, Eretria este a doua „poartă de intrare” a insulei, și unul dintre locurile musai de vizitat pentru cei care se cazează în sudul Eviei. Construit pe locul gloriosului oraș-stat antic de odinioară, Eretria a fost o putere maritimă, comercială și agricolă dominantă, care a înființat colonii în regiunea Mării Egee și în sudul Italiei. A fost distrus de două ori de perși și de romani, iar mai târziu a fost abandonat până în 1827, când s-au stabilit aici refugiații din insula Psara.

Urmare a istoriei bogate este faptul că în Eretria se află cel mai important muzeu de arheologie din Evia, acesta fiind situat chiar lângă situl arheologic. Artefactele descoperite în acest sit sunt expuse atât la Muzeul Luvru cât și la Muzeul Național de Arheologie din Atena, dar unele piese au rămas la Eretria, mândria muzeului fiind centaurul de teracotă de la Lefkandi, care datează din secolul 10 î.Hr.

Un alt loc de văzut în Eretria este amfiteatrul care a fost construit în secolul 5 î.Hr. și care este unul dintre cele mai vechi amfiteatre din Grecia. Templele lui Apollo, Dionisos, Dimitra și Isida, „casa mozaic” ridicată în anul 370 î.Hr., cu podelele ei mozaicate, mormântul macedonian, alte vestigii și ruine se alătură obiectivelor turistice de interes din Eretria.

Karystos

Tot în sudul insulei, dar de această dată în sudul extrem, Karystos își întâmpină vizitatorii cu o atmosferă vibrantă, restaurantele, barurile și cafenelele de pe faleză fiind pline de oameni în lunile de vârf. Karystos e foarte popular printre grecii care vin din Atena sau de pe continent, de aceea aici poți avea parte de petrecerea unor ore (sau zile) cu autentic spirit grecesc, fără a fi „deranjat” prea mult de nebunia turistică externă.

În Karystos poți vedea turnul venețian restaurat, de pe plaja din partea de est a localității (secolul 13), ruinele unui castel venețian (Castello Rosso – secolul 13-15), primăria cu fațada ei impozantă, catedrala Sf. Nicolae, mânăstirea Aghia Mavra și alte atracții din sudul Eviei, aflate în apropiere, între care Casele Dragonilor și Cavo d’Oro.

Marmari

În fine, dar nu în cele din urmă, cei care merg în sudul Eviei pot vizita și micuța localitate Marmari, un sat construit în formă de amfiteatru într-un golf superb. Una dintre principalele atracții de lângă Marmari este plaja Nisipul de Aur, aflată vizavi de insula Petallon, o destinație preferată de cei care practică windsurfing și kitesurfing. Portul din Marmari este cunoscut încă din Antichitate, când servea la transportul rocilor pe care zona le exporta încă din acele vremuri. Din Marmari se poate ajunge cu feribotul pe continent, în Rafina.

Cele mai bune plaje din Evia

Pe parcursul vacanței din Evia am ajuns pe câteva plaje însă insula e mult prea mare ca să poți să le „testezi” pe toate. Distanțele dintre nord și sud, de fapt chiar dintre nord și centru sau centru și sud sunt foarte mari, așa că nu ai cum să alergi zilnic de la o plajă la alta și între drumuri să mai și încerci să te relaxezi. De aceea, ideea e ca, în funcție de locul în care ești cazat, să încerci să mergi pe cele mai bune plaje din zona respectivă.

În general, plajele din Evia sunt plaje cu pietricele – nu te aștepta să dai peste plajele cu nisip fin din alte insule. Cu toate astea, unele sunt mixte (pietricele și nisip) iar șarmul lor vine din amplasarea naturală și din faptul că, în general, apa mării este liniștită și caldă. Mai jos ai 10 dintre cele mai bune plaje din Evia, sugestii pentru petrecerea orelor de zăcut la soare într-un decor de poveste:

Plaja Agia Anna

Aceasta este una dintre cele mai frumoase plaje de pe insula Evia, fiind căutată de către turiști din toate categoriile, de la cupluri căsătorite cu copii mici la călători solo și turiști de vârstă mijlocie. Plaja Agia Anna e o plajă cu pietricele, scăldată de o mare caldă, puțin adâncă și foarte limpede, fără pietre și alge. Dispune de facilități diverse – umbrele, șezlonguri, o cafenea, posibilitatea de a face sporturi acvatice, magazine etc. Ușor de accesat, Aggia Anna se află în partea de nord, pe coasta de est a insulei.

Plaja Rovies

Situată în nord-estul insulei Evia, lângă satul cu același nume, plaja Rovies e o fâșie largă de nisip și pietricele, mărginită de pini și de apele albastre ale golfului Vorios Evoikos. Per total, Rovios e una dintre cele mai populare plaje din nordul Eviei, beneficiind de o intrare lină în apă, care atrage familiile cu copii, cu precizarea că fundul mării are pietre, deci se recomandă purtarea pantofilor speciali. În partea centrală a plajei se pot închiria umbrele și șezlonguri, există baruri și cafenele.

Plaja Chiliadou

Mulți consideră că plaja Chiliadou este cea mai frumoasă plajă din Evia, iar motivele sunt întemeiate, chiar dacă aceasta este o plajă sălbatică, situată în partea central-estică a insulei, la care se ajunge destul de greu, cu mașina, pe un drum îngust. Atmosfera pe plaja Chiliadou este extrem de relaxantă, iar peisajele sunt superbe – un loc în care stâncile abrupte și semețe se conectează cu nisipul alb și marea de culoare turcoaz. O fâșie largă de nisip și pietriș, intrarea în apă e blândă, dar fundul mării devine brusc adânc, lucru nu foarte plăcut pentru copii.

Plaja Chiliadou nu este dotată cu șezlonguri și umbrele și este aleasă în special de cuplurile de îndrăgostiți care-și doresc intimitate, de surferi și chiar de nudiști. Mulți vin aici și campează direct pe plajă.

Plaja Thapsa

Probabil cel mai greu de accesat plajă din Evia (ai nevoie de un vehicul 4×4 pentru a parcurge cei 10 kilometri de drum de țară din satul Koutorla), plaja Thapsa e o plajă virgină, neamenajată, dar extrem de fermecătoare, aflată într-un golf cu nisip alb și pietricele, un fel de „lagună albastră” cu aspect tropical. Dacă ții neapărat să petreci noaptea aici, este permisă camparea pe plajă, dar nu te aștepta să găsești niciun fel de amenajare.

Plaja Pefki

Plaja Pefki e una dintre cele mai lungi plaje din nordul Eviei – se întinde pe circa 4,5 kilometri de coastă – și, se poate spune că este și cea mai populară printre cei care-și petrec sejurul în nordul Eviei. Pefki a fost, de altfel, plaja unde am venit cel mai des (pe lângă plaja Ilia, care era lângă hotelul unde am stat) și chiar dacă nu sunt neapărat un fan al plajelor cu pietricele, aceasta mi-a plăcut pentru atmosferă, pentru nuanțele de turcoaz ale mării, pentru claritatea apei și pentru dotările ei. Pe plaja Pefki e loc suficient pentru toată lumea, în plus găsești oriunde taverne, cafenele și hoteluri.

Plaja Kalamos

Situată în partea centrală a insulei, la circa 10 km de Avlonari, plaja Kalamos e cunoscută drept una dintre cele mai bune plaje din Evia pentru familii fără copii și pentru tineri. În mijlocul ei se află o stâncă impresionantă, care împarte, practic, plaja în două. O parte din Kalamos are o infrastructură bine dezvoltată (umbrele, șezlonguri, dușuri, taverne, baruri, mici hoteluri), în vreme ce cealaltă e atractivă pentru natura pitorească (stânci maiestuoase și pini) și pentru faptul că oferă un oarecare grad de intimitate. Toată plaja Kalamos are nisip alb, culoarea mării fiind de un albastru azuriu. Vânturile pot crea valuri înalte, iar adâncimea apei crește brusc, motiv pentru care Kalamos nu e o plajă pentru copii mici.

Plaja Agiocampos

Plaja Agiocampos are o apă atât de limpede și albastră încât înotătorii pot vedea cu ușurință marea varietate de pești din adâncuri. Turiștii și localnicii deopotrivă sunt extrem de îndrăgostiți de această plajă care e considerată în general una dintre cele mai bune din Evia. La Agiocampos se poate ajunge cu mașina, fiind ușor de reperat dacă-ți petreci vacanța în nordul insulei Evia.

Plaja Limnionas

Limnionas este una dintre plajele preferate ale localnicilor, în special datorită mării curate. Plaja Limnionas este situată în partea de est a insulei Evia, foarte aproape de Psachna și are nisip amestecat cu pietricele. Apa mării este de culoare turcoaz, intrarea în apă e lină iar partea de nord a plajei are o faleză spectaculoasă, acoperită cu vegetație care protejează coasta de vânturi. Pe plajă găsești mai multe baruri, cafenele și taverne, există o parcare și se pot închiria umbrele și șezlonguri.

Plaja Gregolimano

Situată în partea de nord a insulei Evia, și având o formă triunghiulară, plaja Gregolimano este o alegere excelentă pentru familiile cu copii, în special datorită nisipului fin și a facilităților pe care le oferă, de la umbrele și șezlonguri la posibilitatea practicării sporturilor acvatice.

Gastronomia din Evia

Ca orice insulă grecească, Evia are propria gastronomie, bogată și renumită pentru simplitatea, diversitatea, aromele puternice și ingredientele proaspete. Am mâncat la multe taverne din Evia – într-unele am căzut, ca oriunde, în capcanele turistice, preparatele nedepășind stadiul unor tratații convenționale, realizate fără suflet, dar am nimerit și în locuri în care lingeai pe degete la final de masă.

În Evia, carnea e combinată în mod delicios cu legumele, rețetele fiind transmise din generație în generație. Și ce e special la această insulă este faptul că, fiind preferată de greci (mulți atenieni își petrec aici vacanțele și weekend-urile), mâncarea e adaptată pe undeva gusturilor lor. Caută, așadar, restaurante și taverne în care se servesc preparate din carne de miel în stil rural – kontosouvli, exochiko – sau cârnați locali, gardoumba, kokoretsi, bekri meze, astakomakaronada, psaromeze, kourkoubines sau goglies, miel cu paste, creveți prăjiți, caracatiță în sos de vin, spaghete cu fructe de mare, pită cu verdețuri sălbatice, tiropitaria, brănzeturi locale și vin local. La care se adaugă dulciuri locale, precum delicioasele soutzouki, baclavaua în stil Kimi, smochine proaspete sau uscate și afumate în aburi aromatici, migdale și miere.

Cei care vizitează (sau sunt cazați) în sudul insulei Evia, ar trebui să caute aceste trei preparate caracteristice regiunii: tiropitari, kourkoumpinia și miel vouloto. Tiropitari este un aluat întins și umplut cu brânză albă, moale, touloumotiri, făcută din lapte de capră și oaie – practic, o plăcintă cu brânză. Kourkoumpinia sunt dulciurile tipice insulei Evia (în alte părți le vei găsi sub numele de gogkles sau tzolia), iar vouloto de miel se prepară cu usturoi și carne de miel consimentată cu sare și piper, gătită la foc mic într-un cuptor închis, timp de mai multe ore până devine fraged și dulce.

---

Pin it!

Citește și: Obiective turistice din Rhodos. Ce să faci și ce să vezi în insula Colosului