Top 10 obiective turistice din județul Mehedinți

Când vine vorba despre județul Mehedinți, primul lucru la care te duce gândul este defileul Dunării și celebrele „cazane” în care fluviul „fierbe” la intrarea pe teritoriul românesc. Aflat în sud-vestul țării, Mehedinți este un județ cu circa 280.000 de locuitori, cu două municipii (Drobeta Turnu Severin și Orșova), cu alte trei orașe și 61 de comune. Nu foarte cunoscut din punct de vedere turistic, fiind mai greu accesibil pentru cei ce locuiesc estul și nordul țării, județul are câteva atracții populare, majoritatea fiind legate de Dunăre și de malul stâng al fluviului.

Vecin cu Caraș Severin, unde ajung din ce în ce mai mulți turiști pentru a vizita Banatul montan, cu tot cu Cheile Nerei, județul Mehedinți poate fi o opțiune „la pachet” cu acesta. După cum, dacă-ți dorești o vacanță „acvatică”, poți alege una dintre numeroasele pensiuni aflate pe malul Dunării, de unde să explorezi împrejurimile. Pentru cei care vor să ajungă aici, am selectat 10 obiective turistice din județul Mehedinți, plus alte câteva propuneri de vizitat în zonă:

Cheile Țăsnei

Iubitorii de drumeții care ajung în județul Mehedinți au la dispoziție câteva trasee frumoase ce străbat Valea Cernei. La limita cu județul Caraș Severin aceștia vor ajunge în Cheile Țăsnei, săpate în stâncă de râul cu același nume, chei care marcau cândva granița dintre Țara Românească și Imperiul Austro-Ungar.

Este o zonă sălbatică, puțin explorată, o adevărată provocare pentru adevărații trekkeri, care o vor parcurge în circa o oră – o oră și jumătate, într-un urcuș de dificultate redusă, pe parcursul căruia vor trece inclusiv pe lângă Moara Dracilor, o moară tradițională de apă, pentru a ajunge în cele din urmă la o stână.

Mânăstirea Vodița

Mânăstirea Vodița, aflată la 15 km vest de Drobeta Turnu Severin, lângă satul Vârciorova, este prima mânăstire atestată documentar din Țara Românească, fiind construită cel mai probabil în jurul anilor 1370-72, din banii voievodului Vladislav I și la inițiativa călugărului Nicodin și a fraților acestuia. Menționarea ei apare în anul 1374, într-un document al lui Vladislav.

Din cauza deselor atacuri otomane asupra zonei, mânăstirea Vodița a fost distrusă în mai multe rânduri, la sfârșitul secolului 17 fiind pusă complet la pământ. Lucrările de refacere au început după anul 1991, noul lăcaș de cult fiind sfințit în 2001. Cu toate acestea, pe drumul spre actuala mânăstire se pot vedea ruinele mânăstirii originale.

Podul lui Dumnezeu

În localitatea mehedințeană Ponoare, comună din nordul județului, ce include 14 sate, se află un pod natural, format în urma prăbușirii peretelui superior al Peșterii Ponoare. Podul lui Dumnezeu are o înălțime de 13 metri și o lungime de 30 de metri, fiind al treilea pod de acest gen, ca mărime, din lume, celelalte două aflându-se în SUA și în Franța.

Ca orice loc respectabil, și Podul lui Dumnezeu are parte de câteva legende interesante. Una dintre acestea spune că el ar fi fost construit de însuși Dumnezeu, în dorința de a-l ajuta pe Sf. Nicodim să traverseze râul Tismana, după ce acesta fusese alungat de consăteni fiindcă încercase să ridice o mânăstire.

Altă legendă sugerează că în Peștera Ponoare locuia Dracul, iar oamenii l-au rugat pe Dumnezeu să îi scape de acesta, bătând cu palmele tavanul peșterii. De la prea multe bătăi, peretele s-a prăbușit, formându-se podul. Dracul a vrut să scape ieșind pe cealaltă parte, s-a agățat cu ghearele de o stâncă, iar de atunci aceasta se numește Stânca Dracului.

Podul este foarte solid, peste el trecând inclusiv vehicule de mare tonaj. Dacă ajungi aici, nu uita să vizitezi și Peștera Ponoare (734 m lungime – nu este ușor de explorat), dar și lacurile Zatonu Mare și Zatonul Mic, despre care se spune că sunt cele mai adânci lacuri de origine carstică din România. Și tot în apropiere se află Pădurea de liliac – 20 de hectare populate cu arbuști de liliac, cea mai mare întindere din România ocupată de această plantă (la ea se poate ajunge și cu mașina, din Tihoi spre Delureni).

Orșova

Pe locurile actualului oraș Orșova, romanii au întemeiat un castru pe care l-au numit Dierna și pe care, în anul 193, l-au ridicat în rang de colonie. Circa 800 de ani mai târziu, în perioada luptelor voievodului Glad cu triburile maghiare, cronicile din Gesta Hungarorum menționează numele localității ca fiind Urscia. Orșova s-a dezvoltat apoi pe malul Dunării, având istoria modernă marcată de formarea artificială a lacului de acumulare Porțile de Fier I, moment în care vechiul centru al orașului a fost inundat. Practic, Orșova nouă a luat ființă în perioada 1966-1971, inclusiv prin înglobarea și contopirea a trei sate din zonă.

• 

• 

Astăzi, orașul are o populație de circa 13.000 de locuitori și, fără a fi neapărat o bijuterie urbană, este un loc în care te poți opri pentru o plimbare pe frumoasa faleză sau pentru a te urca într-un vaporaș cu care să faci o mini-croazieră pe Dunăre, în zona Cazanelor, un traseu de 10 km pe parcursul căruia să vezi Chipul lui Decebal, Tabula Traiana, mânăstirea Mraconia, peșterile Ponicova și Veterani. Altfel, în oraș poți vizita, într-un tur rapid, Mânăstirea Sfânta Ana, de pe Dealu Moșului (fondată de jurnalistul Pamfil Șeicaru între anii 1936-39), sau Biserica Catolică, o adevărată capodoperă arhitectonică, ridicată în perioada 1972-74.

Peștera Ponicova și peștera Veterani

Amatorii de speologie au suficient de multe motive pentru a vizita județul Mehedinți. Două dintre acestea, printre cele mai importante, sunt peșterile Ponicova și Veterani.

Peștera Ponicova (sau „Peștera Liliecilor”, cum mai e cunoscută, datorită coloniilor de lilieci) se află în masivul Ciucaru Mare, în apropiere de localitatea Dubova și are o lungime totală a galeriilor de 1666 metri, ce se întind pe două etaje. Intrarea în peștera Ponicova se face de la nivelul Dunării, printr-o deschidere largă, care continuă pe o distanță de 500 m sub masivul Ciucaru Mare. Ponicova e declarată rezervație naturală și se poate vizita pe întreaga perioadă a anului, cu echipament adecvat.

Peștera Veterani, aflată și ea în masivul Ciucaru Mare, e considerată o peșteră importantă, cu un misterios context istoric, din moment ce dacii o considerau sanctuarul lui Zamolxis. Accesul la peștera Veterani se face doar pe calea apei, cu barca, iar legendele legate de ea sunt numeroase și intrigante.

Se spune că în această peșteră ar fi ascunse tot felul de comori, de la tezaurul de argint al împărătesei Maria Tereza la comoara țarului sârb Obrenovic sau cele ale familiei Basarab. Peștera are o lungime de 173 m, în interior existând și un puț săpat de prizonierii turci care erau închiși aici pe vremuri. Numele ei provine de la cel al aghiotantului comandantului armatei austriece trimisă la Caransebeș la finele secolului 17, acesta ocupându-se de fortificarea peșterii.

Hidrocentrala Porțile de Fier

Odată ajuns în zonă, nu se poate să nu admiri un obiectiv despre care ai învățat la geografie încă din clasele primare: hidrocentrala Porțile de Fier. Sistemul Porțile de Fier I (în aval se află și Porțile de Fier II) este una dintre marile construcții hidrotehnice din Europa (cea mai mare de pe Dunăre), având un lac de acumulare cu un volum uriaș: peste 2300 miliarde de  metri cubi, format prin inundarea de terenuri, șosele, căi ferate, localități (10 pe malul românesc și 7 pe cel sârbesc, hidrocentrala fiind exploatată în parteneriat cu Serbia) și, din păcate, chiar monumente istorice (precum insula Ada Kaleh). Construcția hidrocentralei a început în 1964, ea fiind inaugurată pe 16 mai 1972.

Dincolo de a admira imensul complex, poți coborî pentru a vizita Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier I, deschis din anul 1976, care prezintă istoricul celei mai mari lucrări de hidroenergie din România. Aici poți vedea, de asemenea, expoziții de etnologie și artă populară, o moară de apă și, în Sala Turbinelor, șase uriașe turbine Kaplan.

• 

• 

Programul de vizitare al Muzeului Hidrocentralei Porțile de Fier I este de marți până duminică, între orele 9 – 17, biletul de intrare costând 12 lei (adulți), respectiv 3 lei (copii). Turul de vizitare durează 30 de minute.

Mânăstirea Mraconia

Imediat după statuia în piatră a lui Decebal, chiar pe malul Dunării, într-un cadru natural de excepție din zona La Cazane, descoperi un frumos lăcaș de cult, ridicat pe locul unui fost loc de dirijare a navelor: mânăstirea Mraconia.

Mânăstirea are o vechime de peste 500 de ani, prima ei atestare documentară datând din 1453, când se consemnează faptul că, de frica atacurilor otomane, călugării de la Mrăcunia au fost nevoiți să se refugieze la Orșova. Aflată într-un loc expus, mânăstirea nu a avut deloc un trai liniștit de-a lungul istoriei. La începutul secolului 19 era complet distrusă („vinovat” – războiul ruso-austriac-turc), reconstrucția ei începând abia în 1931. Pentru o perioadă relativ scurtă, însă, fiindcă amenajarea complexului Porțile de Fier a dus la inundarea ei, autoritățile comuniste neluând apoi în calcul ridicarea unei noi mânăstiri.

Acest lucru avea să se întâmple, însă, în 1993, când a început construcția noului așezământ, terminat șapte ani mai târziu. Astăzi, mânăstirea Mraconia este un popas aproape obligatoriu atât pentru credincioși cât și pentru cei care pur și simplu sunt pasionați de fotografie și doresc să imortalizeze imagini spectaculoase, din unghiuri inedite.

Drobeta Turnu Severin

Așezarea geografică strategică a orașului Drobeta Turnu Severin a făcut din locul pe care acesta se află astăzi, unul interesant pentru romani, care au ridicat aici o cetate, devenită ceva mai târziu, colonie. Drobeta Turnu Severin a fost fondat însă în anul 1833, în urma unui acord internațional de liberă navigație pe Dunăre. Centrul său e marcat de clădiri frumoase, construite la jumătatea secolului 19, care se alătură altora mai moderne, într-un amalgam eclectic care atunci când pare mai puțin fermecător e ridicat din punct de vedere peisagistic de panorama asupra Dunării.

Drobeta Turnu Severin este, așadar, un oraș interesant, care propune câteva obiective turistice de valoare ce pot fi vizitate într-un weekend sau într-o trecere rapidă, de doar câteva ore. Iată ce să vizitezi în Drobeta Turnu Severin:

Cetatea Medievală a Severinului – construită între secolele 13-15, probabil de către Cavalerii Ioaniți, în cadrul formațiunii feudal-militare Banatul de Severin, organizată de maghiari, care doreau să apere punctul strategic al Drobetei de invaziile bulgarilor. Trecută alternativ sub stăpânire română și maghiară, cetatea e distrusă de atacurile otomane, în anul 1524. A fost renovată recent și introdusă în circuitul turistic, principalele elemente de interes fiind turnul de apărare și capela.

Castelul de apă – În 1910 s-au pus bazele Fabricii de apă din Drobeta Turnu Severin și, concomitent, s-a realizat Castelul de apă, terminat în anul 1913 și inaugurat un an mai târziu (proiectul inginerului Elie Rad), dată la care orașul a avut gata un sistem de alimentare cu apă. Devenit inutil în timp, Castelul de apă a ajuns clădire de birouri în anii ’80, transformându-se într-un remarcabil monument istoric ce a fost recent restaurat și rebotezat în „Castelul Artelor”.

Monumentul găzduiește un centru de informare turistică și un centru cultural, unde vizitatorii se pot bucura de diverse expoziții interesante, iar o ascensiune la ultimul etaj al acestuia îți dezvăluie o superbă panoramă asupra orașului și Dunării.

• 

• 

Piciorul Podului lui Traian, Amfiteatrul și Castrul roman – Fondat de Împăratul Traian în anul 105, castrul roman Drobeta a avut inițial rolul de a adăposti circa 500 de soldați al căror rol era să apere podul peste Dunăre. Din păcate, din fostul castru nu au „supraviețuit” decât vestigiile termelor (construite de soldații Legiunii a V-a, Macedonica) și fundațiile fostelor clădiri de piatră. Alături de castrul roman se află ruinele unui amfiteatru pe care îl regăsim sculptat chiar pe Columna lui Traian, din Roma. Excavațiile la acesta sunt, însă, departe de a fi încheiate.

De asemenea, pe terenul ce ține de Muzeul Porțile de Fier, se află vestigii ale podului peste Dunăre, construit la ordinul Împăratului Traian între 103 și 105, pentru o mai ușoară invadare a Daciei. Proiectat de către celebrul Apolodor din Damasc, podul avea 19 metri înălțime, 14,5 lățime și 20 de piloni. Dintre aceștia, unul singur mai poate fi văzut, starea lui de degradare fiind destul de avansată.

Palatul Culturii „Teodor Costescu” și Fântâna Cinetică – Teodor Costescu, profesor și politician român, membru al Academiei Române, a fost cel care a pus bazele construirii acestui palat în Drobeta Turnu Severin, proiectat de arhitectul Grigore Cerchez. La acea vreme (anul 1912) Costescu era director al Liceului Traian și președinte al Societății Teatrul Orașului Drobeta Turnu Severin. El și-a vândut o parte din terenuri pentru a finanța construcția Palatului Culturii, care a fost stopată din pricina Primului Război Mondial (sursa) și reluată apoi grație eforturilor susținute ale aceluiași Theodor Costescu.

Palatul este înscris pe lista monumentelor protejate UNESCO și este complet reabilitat, fiind centrul cultural al municipiului Drobeta Turnu Severin, locul ce găzduiește diverse expoziții, ateliere, spectacole de teatru, seri de film și alte evenimente culturale.

În fața Palatului se află Fântâna Cinetică, monument realizat în anul 1979 de către artistul sculptor Constantin Lucaci și transformat într-o versiune autohtonă a celebrei Font Màgica – Fântâna Magică din Barcelona. Și asta deoarece Fântâna Cinetică oferă trecătorilor un spectacol gratuit de sunet, lumină și culoare, o încântare pentru orice vizitator și un punct de interes aflat la mare căutare în oraș.

Rezervația Naturală Cazanele Mari și Cazanele Mici

Defileul Dunării, sau locul în care Dunărea intră pe teritoriul României, e marcat de o porțiune în care fluviul a modelat de-a lungul vremii malurile calcaroase în curgerea prin cea mai îngustă porțiune a lui (230 m), care se întinde între gurile de vărsare ale râurilor Ogradena și Plavisevița. Aceasta este celebra zonă La Cazane sau Rezervația Naturală Cazanele Mari și Cazanele Mici, denumită așa începând cu anul 1980.

Aceasta este, totodată, una dintre cele mai frumoase regiuni din România, în care Dunărea creează un peisaj fantastic, cu o suprafață de circa 215 hectare, cu peșteri și avene, cu o bogată faună și floră, ce includ specii protejate. Printre acestea – mojdreanul, fagul de Crimeea, laleaua cazanelor, alunul turcesc etc și dihorul pestriț, broasca dalmatică, scorpionul, salamandra etc.

Cazanele Mari se întind pe o distanță de 3,8 km, în zona masivului Ciucaru Mare, adăpostind peșterile Gura Ponicovei și Veterani, în vreme ce Cazanele Mici, de-a lungul a 3,6 km, flanchează Ciucaru Mic, în dreptul acestora aflându-se Chipul lui Decebal și Mânăstirea Mraconia.

Chipul lui Decebal

În lume există numeroase statui și sculpturi monumentale, devenite, în timp, obiective de referință pentru zonele, orașele sau chiar țările respective. Statuia lui Isus Mântuitorul, din Rio de Janeiro este, poate, cel mai reprezentativ exemplu. În România nu sunt multe asemenea lucrări, însă, cu siguranță, cea mai elocventă este cea aflată în zona Cazanelor Mici, între localitățile Eșelnița și Dubova, și care poartă un nume sugestiv: Chipul lui Decebal.

Chipul lui Decebal este o imensă sculptură în stâncă, de altfel, cea mai mare de acest gen din Europa, una care măsoară 55 de metri înălțime și 25 de metri lățime. Comparativ, sculptura realizată de către sculptorul Florin Cotarcea și echipa lui de 11 alpiniști, este cu nouă metri mai înaltă decât Statuia Libertății din New York (a cărei înălțime, fără piedestal, este de 46 m).

• 

• 

Prezența acestei sculpturi în stânca de pe marginea golfului Mraconia se datorează defunctului miliardar român Iosif Constantin Drăgan, care a finanțat această operă cu peste 1 milion de dolari. Lucrările s-au desfășurat timp de 10 ani, între 1994 și 2004. S-a lucrat în perioada martie-octombrie a fiecărui an, în două schimburi de câte șase ore, în condiții extrem de grele, care au dus inclusiv la producerea unor accidente, din fericire fără victime.

Atenție, însă: dacă ajungi în plin sezon estival, în weekend, pe DN57 și ai de gând să te oprești la Chipul lui Decebal, gândește-te de două ori: ai toate șansele să te trezești blocat pe o șosea neîncăpătoare pentru un loc momentan prost amenajat având în vedere faima de care a început să se bucure. Ca fapt divers, în zonă poți face plimbări cu vaporașul sau cu barca, admirând această grandioasă sculptură în stâncă realizată de un om cu (mulți) bani, care și-a transpus în realitate pasiunea pentru istoria dacilor și tracilor, Iosif Constantin Drăgan fiind autorul a numeroase lucrări despre acești strămoși ai noștri.

Alte obiective turistice din județul Mehedinți

Acestea ar fi obiectivele turistice din județul Mehedinți selectate de noi pentru o vacanță în zonă, însă tot aici sunt și alte atracții pe care le-ai putea lua în considerare. Printre acestea se numără:

• Tabula Traiana – monument ridicat de către Împăratul Traian pentru a comemora cucerirea Daciei
• Peștera Gaura cu muscă – cu o spectaculoasă fereastră în stâncă
• Câmpul de lapiezuri – încrețituri de calcar
• Insula Simian – în aval de hidrocentrala Porțile de Fier I, unde au fost mutate o parte dintre construcțiile de pe inundata insulă Ada Kaleh
• Peștera Izverna – loc în care a filmat însuși celebrul Jacques Yves Cousteau
• Cula lui Tudor Vladimirescu – locul în care a luat naștere ideea Revoluției de la 1821, a fost muzeu dedicat revoluționarului, momentan așteaptă să fie refăcută

Pin it!

Citește și: 10 locuri de văzut pe Cheile Nerei