Sighișoara este cel mai bine conservat oraș medieval al României, o adevărată „perlă” turistică transilvană, transformată în ultimele decenii într-un punct de atracție major pentru turiștii, deopotrivă români și străini, aflați în vacanță sau în călătorie prin centrul țării.
Municipiul situat pe raza județului Mureș are o populație de circa 30.000 de locuitori și își magnetizează vizitatorii cu centrul său istoric, inclus în Patrimoniul mondial UNESCO. Sighișoara a fost fondat de coloniștii germani (meșteșugari și comercianți) sosiți în Transilvania la inițiativa regelui maghiar Géza al II-lea (și cunoscuți ulterior drept „sașii transilvani”), prima atestare documentară a localității venind din anul 1280, sub numele de Castrum Sex, provenit de la faptul că așezarea era fondată pe ruinele unui fost castru roman.
Fortificată inițial începând cu anul 1350, Sighișoara a cunoscut o istorie zbuciumată, marcată inclusiv de nașterea lui Vlad Țepeș (în 1431), dar și de numeroasele atacuri ale diverselor nații și grupări, de epidemii de ciumă sau de incendii. Toate acestea se regăsesc astăzi, mai mult sau mai puțin, în clădiri și monumente din centrul vechi al localității, fiecare dintre acestea având în spate istorii interesante. Pentru cei care ajung pentru prima oară aici, iată 10 obiective turistice din Sighișoara, un mini-ghid cu ce să faci și ce să vizitezi în bijuteria medievală a României.
Biserica din Deal
Construită în stil gotic pe Dealul Școlii (429 metri înălțime), între 1345 și 1525, și purtând hramul Sfântului Nicolae, Biserica din Deal este considerată un reper arhitectonic extrem de important al orașului Sighișoara.
Este o biserică masivă, care se remarcă în special prin frescele de la interior, pictate după anul 1480 de către (cel mai probabil) Valentinus Pictor și Jakobus Kendlinger. Biserica din Deal a avut parte de două renovări, prima în 1934, a doua în perioada 1992-2003 – aceasta fiind distinsă cu Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu. Renovările au avut o importanță deosebită, deoarece ele au dezvelit frescele acoperite de vopsea cu ocazia trecerii la luteranism a sașilor transilvani, în anul 1544.
În interiorul bisericii se află multe pietre funerare (una dintre acestea aparține fostului primar Stephanus Mann) și o cristelniță, iar sub ea este o criptă cu 60 de morminte din secolele 16-18. Altarul (sec. 16) este pictat de Johann Stoss, fiul lui Veit Stoss, celebrul sculptor din Nuremberg.
Adresa: Strada Scării nr. 10.
Turnul cu ceas
Stundturm, sau „Turnul Orelor”, cum este denumirea în germană a Turnului cu Ceas din Sighișoara, a fost construit în secolul 14, odată cu principala poartă de intrare în oraș, fiind la început un simplu turn de apărare pe două nivele (unul dintre cele 14 ale cetății). Mai târziu a fost dezvoltat într-un ansamblu dotat cu elemente baroc (după incendiul din 1676), precum acoperișul și cele patru turnulețe din colțuri, care simbolizau autonomia juridică a Sighișoarei, al cărei sfat orășenesc putea lua decizia aplicării pedepsei cu moartea.
Ceasul din acest turn este unicat și a fost instalat în 1648, la cel de-al patrulea nivel. Noul orologiu a fost instalat în anul 1906, mecanismul lui fiind executat la comandă, în Elveția. Partea cea mai interesantă o reprezintă cele șapte figurine din lemn de tei, care trimit către zeii ce personifică zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele. Deasupa lor, tronează chipurile zeițelor Păcii și Dreptății.
Până în anul 1556, Turnul cu Ceas a adăpostit sala Consiliului Orășenesc, apoi corpul de gardă, depozitul de arme, judecătoria și închisoarea, iar din 1899 în turn se află Muzeul de Istorie al Sighișoarei. Astăzi, Turnul cu Ceas e una dintre principalele atracții turistice din Sighișoara, o urcare în foișorul construcției cu șase nivele, ce are o înălțime de 64 de metri, dând vizitatorilor ocazia să aibă parte de priveliști superbe asupra orașului.
Adresa: Strada Turnului, Sighișoara.
Muzeul de Istorie și Camera de tortură
Biletul de acces în Turnul cu Ceas îți oferă dreptul de intrare în două muzee din incinta acestuia: Muzeul de Istorie al Sighișoarei și Camera de tortură.
Muzeul de Istorie a fost inaugurat pe 24 iunie 1899, la inițiativa unui localnic pasionat, medicul Josef Bacon care, alături de numeroși colaboratori, a pus bazele acestui obiectiv, prin sistematizarea științifică a colecțiilor. Ulterior, colecțiile muzeului s-au îmbogățit cu piese valoroase, din zona arheologiei, meșteșugurilor etc. O piesă de rezistență e reprezentată de colecția de icoane pe sticlă și lemn a etnografului Gheorghe Cernea.
De altfel, muzeul este organizat pe săli tematice: Sala Arheologie, Sala Mobilier Țărănesc, Sala Farmacie, Sala Mobilier, Sala Breslelor, Sala Ceramică și, la al cincilea nivel, mecanismul Ceasului (unde se pot admira ceasuri din diverse perioade ale omenirii, de la un ceas solar și o clepsidra de secol 18 la pendule și ceasuri meșteșugite local.
Camera de tortură. În urma incendiului din anul 1676, care a mistuit o bună parte din Cetatea Sighișoara, în interiorul Turnului cu Ceas, afectat la rândul lui de flăcări, a fost amenajată o mică închisoare, încăpere devenită astăzi parte a Muzeului de Istorie, sub numele Camera de tortură.
Aici regăsim, într-o expoziție a „chinului”, câteva obiecte cu care erau torturați în Evul Mediu răufăcătorii și nelegiuiții vremii: cătușe cu lanț pentru mâini și picioare, alte lanțuri, o spânzurătoare, un jug și o scară de tortură, o piatră ce era atârnată de gâtul condamnaților, etc.
Biserica Mânăstirii (Dominicane)
Construită în stil gotic între 1492-1515, pe locul unei foste biserici dominicane de secol 13, atestată documentar în anul 1288, Biserica Mânăstirii (Klosterkirche, în limba germană), situată în apropierea Turnului cu Ceas, din Piața Cetății, este cel mai vechi monument din Sighișoara.
Istoria bisericii este una zbuciumată, marcată de incendiul din 1676, în urma căruia a fost mistuită de flăcări. A fost apoi refăcută, având trei nave de înălțimi egale, cu un amestec de stiluri la interior, din pricina numeroaselor extinderi și renovări efectuate de-a lungul timpului. Stilului gotic, i s-a alipit un ancadrament renascentist, apoi altul baroc, odată cu adăugarea altarului și orgăi.
Biserica Mânăstirii este o biserică evanghelică, în care vizitatorii vor descoperi cel puțin două elemente extrem de interesante: o cristelniță din bronz, care datează din anul 1440, realizată de meșterul Jakobus (un renumit clopotar) și a doua cea mai mare colecție de covoare de rugăciune orientale (după cea de la Biserica Neagră, din Brașov) – 35 de obiecte de valoare, din secolele 16 și 17, provenite din Imperiul Otoman și dăruite bisericii de negustorii sași care făceau comerț cu turcii.
Scara acoperită
Ca să ajungi la Biserica din Deal trebuie să urci 178 de trepte pe o scară acoperită cu șindrilă. Construită între 1660-1662, după o idee a primarului Johann Both, scara a avut inițial 300 de trepte, fiind acoperită pentru a-i proteja pe copiii care o foloseau pentru a ajunge la Școala din Deal (de aceea, i se mai spunea și Scara școlarilor). A fost modificată în anul 1849 și renovată în 1965-66.
Asemănătoare cu un tunel de bârne străpuns de lumina zilei, scara acoperită are o legendă, conform căreia, băiatul care își sărută iubita pe fiecare treaptă a scării, pronunțându-i numele în mod corect, va deveni alesul oficial al acesteia. În caz că îi greșește numele o singură dată, va rata aceată „șansă”.
Turnurile cetății
În Evul Mediu târziu, Cetatea Sighișoara se afla la frontiera cu Imperiul Otoman, localitatea fiind în situația de a trebui să facă față numeroaselor și repetatelor atacuri și raiduri. De aceea, între anii 1300 și 1500, a căzut în sarcina ghildelor orașului să construiască și să administreze mai multe turnuri de apărare.
Zidul cetății a fost ridicat în secolul 14, având pe alocuri o înălțime ce atingea 14 metri, dar el trebuia fortificat, din loc în loc, cu turnuri defensive. Meșteșugarii orașului au construit 14 asemenea turnuri (14 pare o cifră magică în Sighișoara), 9 dintre acestea „supraviețuind” până în zilele noastre, într-o stare de conservare bună și foarte bună. Turnurile distruse au fost Turnul Țesătorilor (căzut în 1858), Turnul Pescarilor (amplasat pe malul Târnavei), Turnul Aurarilor (incendiat în 1809, pe locul lui se află o capelă dintr-un cimitir, era unul dintre cele mai solide turnuri, aparținând celei mai bogate dintre bresle), Turnul Lăcătușilor (un turn de dimensiuni reduse) și Turnul Dogarilor (demolat în 1886) – ultimele două aflate între cele ale Cizmarilor și Fierarilor, în vreme ce turnurile rămase sunt următoarele:
Turnul cu Ceas, cel mai important, pe care l-am descris separat.
Turnul Frânghierilor – se află pe platoul Școlii din Deal, a fost restaurat în secolul 19 și servește ca locuință a paznicului Cimitirului Evanghelic și a familiei acestuia.
Turnul Măcelarilor – terminat spre sfârșitul secolului 15, avea forma de prismă cu opt laturi, fiind refăcut un secol mai târziu cu o bază hexagonală și trei etaje.
Turnul Cojocarilor – a fost distrus în marele incendiu din 1676, dar a fost refăcut ulterior, având patru etaje. Este turnul care apăra Poarta Törle.
Turnul Fierarilor – construit în anul 1631, se află în partea de nord-est și are un plan dreptunghiular, fiind opera fostului primar Eisenburger. A fost și el distrus în incendiu, ulterior reconstruit.
Turnul Cositorarilor – apăra orașul pe aceeași linie Turnul cu Ceas. Are patru etaje, o înălțime de 25 de metri și o arhitectură bizară, care pornește de la un patrulater, pentru a deveni pentagonală la mijloc, apoi octogonală. Pe zidurile lui încă se văd urmele ghiulelelor din asediul kurutzilor, de la începutul secolului 18.
Turnul Croitorilor – este unul dintre cele mai frumoase și maiestuoase turnuri ale Cetății, fiind ridicat în secolul 14 în direcție opusă Turnului cu Ceas. Are la bază două ganguri cu boltă, deasupra cărora se înalță două niveluri. A fost reconstruit după incendiul din 1676 sub ordinele primarului Michael Helwig.
Turnul Cizmarilor – un turn cu plan hexagonal, situat în partea de nord-est, dotat cu două turnuri de observație mai mici. A fost menționat documentar prima oară în 1521, apoi a fost distrus în timpul unui asediu și reconstruit în 1650, distrus încă o dată de marele incendiu și construit din nou în 1681, în stil baroc.
Turnul Tăbăcarilor – Un turn vechi și simplu, pe plan pătrat, ce avea rol de apărare a curții cetății.
Casa cu Cerb
Plimbarea pe străzile Cetății Sighișoarei este o încântare pentru oricine. Zidurile colorate ale caselor vechi îți creează o stare de bine, la fiecare pas existând un motiv pentru a admira câte ceva din arhitectura acestei localități medievale atât de bine conservate.
Una dintre atracțiile renumite ale orașului este Casa cu Cerb, o construcție ce a primit această denumire datorită capului de cerb în mărime naturală ce este atașat de colțul ei. Casa, realizată în stil renascentist transilvănean, a fost inițial construită în secolul 17 (pe locul unei case din lemn ce data din secolul 13), fiind restaurată în perioada 1997-2001.
După ce, de-a lungul timpului, aici au locuit persoane particulare, cu funcții administrative sau judecătorești, în prezent în interiorul clădirii funcționează o pensiune și un restaurant, precum și un centru cultural româno-german.
Casa Vlad Dracul
Apropo de plimbările pe străzile Cetății, e foarte posibil să dai peste o casă pe al cărei zid galben se află o plăcuță cu referire la Vlad Dracul, „fiul lui Mircea cel Bătrân”. În ea funcționează un restaurant cu terasă și un bar, dar clădirea în sine are o semnificație aparte fiindcă se presupune că aici s-ar fi născut (în anul 1431) și trăit până la vârsta de patru ani, însuși Vlad Țepeș.
Presupunerea vine din informația, se pare, reală, conform căreia domnitorul Vlad Dracul, tatăl lui Vlad, chiar a locuit (și) aici, două scrisori trimise de acesta către brașoveni având cereri precise legate de Sighișoara. În ceea ce-l privește pe Vlad Țepeș, lucrurile nu mai sunt însă în aceeași măsură de sigure, neexistând nicio dovadă a nașterii lui în această casă. Dar, cum trebuie să învățăm de la americani să ne construim legende plauzibile în jurul unor obiective turistice, Casa Vlad Dracul rămâne un loc în care te poți opri să bei o bere în amintirea lui Dracula. Sau măcar a tatălui său.
Piața Cetății
Piața centrală din Sighișoara este locul în care, odinioară, se țineau toate adunările și aveau loc toate evenimentele importante ale cetății, de la târguri la execuții publice. De altfel, aici s-a aflat, temporar, și „stâlpul infamiei”, de care erau legați nelegiuitorii și vrăjitoarele care primeau o judecată publică
Piața Cetății a fost amenajată în urma incendiului din 1676, care a distrus bună parte din Sighișoara. Atunci au apărut case noi, cele vechi suferind modificări ale fațadelor mistuite de flăcări.
Astăzi, Piața Cetății este locul în care turiștii au posibilitatea de a achiziționa diverse suveniruri și obiecte de artizanat de la meșteșugarii ce vin aici să-și expună munca, după cum se pot relaxa la o terasă, admirând casele colorate și vechi și imaginându-și cum se desfășura viața în zilele Evului Mediu.
Rezervația Naturală Breite
În caz că vrei să-ți petreci și câteva ore în mijlocul naturii, trebuie să știi că pe platoul Breite, din apropiere de Sighișoara, se află Rezervația Breite, o superbă zonă (133 hectare) împădurită cu stejari multiseculari și goruni, cea mai bine conservată de acest gen din Europa centrală și de est.
Este locul în care vei descoperi arbori ce poartă în scoarțele lor până la 600-700 de ani de istorie, cărora li se adaugă numeroase specii de păsări și animale (șopârle, ciocănitori, lilieci, fluturi etc). Pentru a ajunge în poiana din Rezervația Breite (pe jos sau cu bicicleta) trebuie să urmezi traseul care pornește de pe strada Ana Ipătescu și continuă să urce spre pădure, până în zona de platou (marcaj cu bandă roșie, apoi, după 6 km, bandă albastră).
Citește și: Top 10 obiective turistice din Brașov
Add Comment