După ce ce am savurat cum se cuvine insula Penang, făcându-mi botezul malaezian în contextul unui loc șarmant, se cuvenea să trec la „artileria grea” a acestei țări din Asia de Sud Est. Capitala Kuala Lumpur e una dintre marile metropole ale Asiei, care merită scotocită în amănunt, fie și în numai două zile și jumătate, atât cât aveam să poposesc aici.
Din Penang am luat un zbor intern către K.L. – o oră petrecută lin la bordul unei companii, Malaysian Airways, care-mi dădea ceva fiori, având în vedere antecedentele de acum câțiva ani. Dar nu a fost absolut nicio problemă, iar survolul la o înălțime relativ joasă a dezvăluit priveliști de colecție cu cele două foarte lungi poduri care leagă insula de continent, prin strâmtoarea Malacca. Ca o paranteză, davă vrei să vii direct în Kuala Lumpur, ai la dispoziție zborurile Qatar Airways, zilnice pe ruta București – Kuala Lumpur (via Doha – programul de zbor îl ai la finalul acestui articol).
Kuala Lumpur e cel mai mare oraș al Malaeziei, cu 1,8 milioane de suflete care-și duc traiul printre zgârie nori și case vechi, ce amintesc de vremurile de odinioară. În limba malay, Kuala se traduce prin „noroios”, iar Lumpur înseamnă „joncțiunea între două râuri” (în cazul de față, Gombak și Klang), prin urmare numele capitalei malaeziene nu are o rezonanță deosebită, dacă îi spunem „Orașul noroios de la joncțiunea a două râuri”. Dar, vorba lui Marin Sorescu, trebuia și orașul ăsta să poarte un nume.
Istoria Kualei Lumpur a început la jumătatea secolului 19, odată cu avântul industriei mineritului, dar nu s-a întâmplat nimic spectaculos aici până la începutul secolului 20, când a înflorit business-ul legat de plantațiile de cauciuc din Selangor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost ocupat de japonezi (am avut impresia că nici azi nu există o simpatie deosebită pentru aceștia), însă cel mai interesant lucru este că până în 1972, Kuala Lumpur nici măcar nu a avut statutul de oraș. De fapt, anii ‘50-60 au fost cei care au accentuat dezvoltarea locului, odată cu regimul comunist care a înființat mai multe sate în zonă.
Oamenii de la Biroul de Turism al Malaeziei sunt atât de dornici să-și prezinte orașul, încât comitetul de întâmpinare e de-a dreptul spectaculos. Te simți o adevărată vedetă, și chiar dacă uneori, pe parcursul zilelor de K.L. am mai avut sentimentul că supravegherea era prea atentă, la final am realizat că greșeam: oamenii ăștia pur și simplu știu să facă turism și tot ceea ce fac, fac bine. Lucrurile sunt bine puse la punct și funcționează, existând legături strânse între „centru” și diversele locuri din oraș, fie că e vorba de KL Tower, de Putrajaya sau de Central Market. Peste tot există câte un birou de PR, cu cel puțin o persoană care împarte informații, pliante, mape, stick-uri și orice ar putea genera acel brand awareness care să prezinte lumii punctele de reper ale unui oraș superb.
Mijloace de a vizita Kuala Lumpur
Am extras din periplul în Kuala Lumpur 10 locuri speciale pe care ar trebui să le vadă oricine vizitează capitala Malaeziei. Deși aparent poate părea intimidant, orașul e ușor de străbătut, existând mai multe posibilități. În primul rând, recomand oricui ca în momentul în care intră în Malaezia să-și cumpere un sim local, cu câțiva GB de date incluși, pe care să-l folosească cu încredere, inclusiv în privința orientării cu Google Maps. Este o recomandare pe care o extind pentru orice țară vizitată în afara Uniunii Europene. Te costă câțiva dolari (până în 10) și te scapă de eventualele costuri imense de pe factura telefonică, ușurându-ți activitățile în locul în care te afli.
Așadar, în Kuala Lumpur poți lua un autobuz de tip hop on-hop off, cu platformă deschisă, care să te ducă în principalele puncte ale orașului. Poți coborî, pentru a vizita, apoi îl poți lua pe următorul, și tot așa. Un bilet standard, la KL Hop-On-Hop-Off, costă 50 RM (adică 50 de lei, am stabilit în episodul despre Penang, că paritatea, la ora scrierii acestor articole, era de 1 ringgit la 1 leu) pentru 24 de ore și 90 RM pentru 48 de ore.
Autobuzul are 23 de opriri, în care poți vedea circa 70 de atracții din oraș și din vecinătatea lui. Circulă între 9 dimineața și 8 seara, iar biletele pot fi luate din diverse locuri, inclusiv online. Îl recomand cu căldură pentru oricine dorește să viziteze orașul fără stres.
O altă posibilitate de a călători în Kuala Lumpur este să iei metroul (de suprafață sau subteran, rețeaua e bine definită, stațiile sunt numeroase) sau taxiul. Taxiurile roșii sunt cele „oficiale”, și le găsești peste tot. Pornirea e 3 RM, iar sugestia este să te tocmești cu șoferul spunându-i dinainte unde vrei să ajungi. Nu există UBER dar există un serviciu similar, care se numește GrabCar. Trebuie să instalezi aplicația și să ai un număr valid de Malaezia (iată un alt avantaj al cartelei sim). Prețurile la GrabCar sunt mai mici decât cele de pe taxiurile roșii.
Top 10 lucruri de văzut și făcut în Kuala Lumpur
Kuala Lumpur are multe locuri de vizitat, iar unele ar trebui văzute pe modul slow, pentru a le înțelege mai bine. Am trecut, fără a mă opri, dar cu regretul că nu am avut timpul necesar, pe lângă China Town, Palatul Național, Little India, Aquaria, Parcul de fluturi etc. Dar am și văzut și făcut multe lucruri, principalele 10 fiind acestea:
1 Fă o croazieră pe lacul din Putrajaya
Putrajaya este o suburbie artificială a Kualei Lumpur, aflată la 25 km sud de aceasta. Un proiect început în 1993 și (aproape) finalizat în 1999, când s-a efectuat mutarea capitalei federale. Numele s-ar traduce prin „prințul de succes” și a fost dat în onoarea Primului Ministru al Malaeziei, Tunku Rahman Putra.
Pe scurt, oficialii malaezieni, săturați de aglomerația din ce în ce mai sufocantă a Capitalei, și-au dorit să aibă un loc relaxant în care să-și desfășoare activitatea. Așa că au ochit un câmp nămolos și au pornit niște lucrări de amploare, care au constat mai întâi în crearea unui lac artificial, apoi în dezvoltarea arhitectonică a zonei, prin construcția de clădiri și folosirea inteligentă a spațiului. 40% din acesta a rămas în versiunea lui naturală, restul fiind creația omului.
Iar oamenii nu au ezitat să se mute în această zonă care se află în continuă dezvoltare, și pe care malaezienii îl definesc, pe bună dreptate, drept un „parc-oraș inteligent”. Companiile preferă să-și stabilească sediile aici: aerul e mult mai curat iar posibilitățile de dezvoltare sunt mari.
Aici își are biroul Primul Ministru, aici se află Putra Mosque, o moschee superbă, aici există o grădină botanică dar și Millenium Monument, un turn înalt de 68 m, monument național care arată similar cu cel din Washington.
În Putrajaya, gazdele noastre au fost mai mult decât încântate să ne facă o plimbare cu vaporașul pe lac. Companiile de vaporașe din Putrajaya par a fi o adevărată industrie. Pentru că atunci când ți se urcă pe vas un milion de chinezi sau o jumătate de milion de indieni, trebuie să le asiguri acestora o călătorie cât mai plăcută, în așa fel încât când se întorc în țara lor, să-ți trimită alte zece milioane.
Plimbarea a durat în jur de o oră, a fost foarte plăcută (căpitanul îți povestește pe scurt despre clădirile de pe maluri), dar ghinionul a făcut ca, la jumătatea ei, să înceapă o ploaie teribilă, care a cam stricat din farmecul lacustru și din claritatea fotografiilor.
2 Ia cina în restaurantul rotitor din K.L. Tower
Până să apară Turnurile Petronas, K.L. Tower era unicul landmark al Kualei Lumpur. Ridicat în anul 1995, acesta are o înălțime de 335 m, dar antena din vârf îl duce la 421 m, făcându-l al șaptelea cel mai înalt turn de telecomunicații din lume și având, totodată, cel mai înalt viewpoint din Kuala Lumpur, deschis publicului.
K.L. Tower e, în esență, un microunivers. La parter ai tot felul de magazine, iar în partea superioară este acea platformă deschisă publicului, de unde te bucuri de peisajele urbane, dar și un restaurant rotitor, în care poți servi cina delectându-te cu aceleași peisaje, varianta nocturnă. În plus, turnul e vizitat nu doar de turiști ci și de sportivii care participă la desele întreceri de urcat scările, care sunt în număr de 2058 (întrecerea oficială se numește Towerthon). Mai mult, din K.L.Tower se organizează și concursuri de BASE jump.
„Relația” mea cu K.L.Tower pe parcursul vizitei în Kuala Lumpur a implicat doar partea liniștită a activităților. Mai întâi, am luat cina în restaurantul Athmosphere 360, care se învârte, evident, 360 de grade, în ritm de melc. Afară ploua, motiv pentru care focusul a fost mai degrabă pe mâncare decât pe peisajul care se întrezărea printre picături. În definitiv, însă, acesta e scopul principal: să mănânci într-un cadru unic. Iar de mâncat, mănânci excepțional.
Cina e pe stil bufet, adică mănânci cât poți să duci. Ai la dispoziție preparate excepționale, din toate animalele sau, desigur, pe stil vegetarian. Vrei să știi cum arată și ce gust au un Rendang Tok, un Stir Fried Chili Crab sau un Stir Fried Venison Fillet cu sos de piper negru și Dim Sum? Ia liftul până la nivelul 2 al K.L. Tower!
Un bilet pentru cina în restaurantul Athmosphere 360 costă 220 RM (deci circa 220 de lei. Copiii și seniorii plătesc 157), dar, atenție, băuturile sunt extra. Și sunt extrem de scumpe. Adică o bere poate ajunge la 50 de lei. Am remarcat, însă, că băuturile alcoolice sunt oricum foarte scumpe în Kuala Lumpur (și, în general, în Malaezia). Chiar dacă e o țară preponderent musulmană, Malaezia nu are o problemă în a vinde alcool. Dar îl taxează. Inclusiv o bere într-un magazinaș 7 Eleven poate costa 40-50 RM, adică enorm. Nu mai vorbesc de spirtoase.
Dacă vrei, însă, nu e musai să vii pentru cină în K.L.Tower. La fel de bine, poți lua un prânz (99 PM), un „ceai” de după-amiază (65 RM) sau îți poți comanda în avans un meniu special. Malaezia, ca multe dintre țările asiatice, este „țara lui se poate”, lucru pe care, atunci când vom învăța să-l aplicăm în turism (și nu numai) vom ajunge și noi ceva mai departe.
Al doilea lucru pe care l-am făcut în K.L. Tower a fost ca, a doua zi, să urc pe Sky Deck, platforma de observare. Nu ar fi foarte multe de spus despre ea, în afară de faptul că are două puncte special amenajate (aflate diametral opus), unde poți păși pe o podea de sticlă, și unde ai la dispoziție 2-3 minute pentru a-ți face fotografii cu fantasticul peisaj din spate (fotografii poți face oriunde pe platformă, dar aceste două puncte sunt cireașa de pe tortul zgârie-norului, existând și un fotograf „oficial” care te pozează și, dacă ai chef, când cobori la parter îți cumperi pozele). E o experiență nerecomandată celor cu teamă de înălțime, dar super-recomandată celorlalți. You’re gonna be the king of the world!
3 Plimbă-te printre plante și căprioare, în Grădina Botanică Perdana
Dacă-ți iei bilet la autobuzul turistic de tip hop on-hop off, oprește-te neapărat la stația Lake Garden (numărul 14), pentru a vedea cum e înglobată natura într-un oraș atât de smart precum Kuala Lumpur. De altfel, K.L. este întrucâtva împărțit în două jumătăți. Jumătatea de est este „naturală”, iar jumătatea de vest este „comercială”. Fiecare cu atracțiile și minunățiile ei.
Perdana Botanical Gardens e un complex de parcuri care formează cel mai întins areal natural al Kualei Lumpur. E un spațiu generos, întins, practic, în mijlocul orașului, și inaugurat în 1888, an din care a devenit principalul refugiu pentru locuitorii metropolei care voiau să fugă pentru câteva ore de agitația și nebunia citadină.
Intrarea în parc e gratuită, dar el are mai multe zone pe care le poți accesa, gratuit sau pe bani. Parcul de păsări și Parcul de fluturi se numără printre cele din a doua categorie, dar ele sunt mai degrabă obiective de sine stătătoare. Însă dacă vrei doar să te relaxezi bucurându-te de natură, nu trebuie să plătești.
Ca turist aflat pe fugă, care vrea să vadă și să afle cât mai multe, vei descoperi, ca și mine, că în parc există niște mașinuțe care se plimbă dintr-o zonă într-alta, și care, pentru o sumă de 10-15 RM (depinde cât negociezi) te vor lua într-un mini hop on-hop off, lăsându-te unde vrei tu, pentru ca după un anumit timp să te ducă în altă parte.
Deoarece am vizitat Kuala Lumpur într-o perioadă de extra sezon, parcul era foarte liniștit. Aproape neverosimil de liber pentru un oraș destul de aglomerat. M-am plimbat prin Parcul cu căprioare (în care, în mod surprinzător, există și o expoziție de găini și cocoși!), apoi am ajuns în Parcul de orhidee, care probabil e mult mai băgat în seamă în timpul sezonului, acum unicele lucruri îngrijite fiind doar orhideele. Nu am avut prea mult timp la dispoziție, însă în caz că ai, mergi la Ierbariu, la grădina de trandafiri japonezi, la grădina de mirodenii, la colecția de plante exotice și în multe alte locuri ale acestui parc ce se întinde pe nu mai puțin de 91,6 hectare.
4 Admiră înaripate rare în Parcul de Păsări
În imediata apropiere a Grădinii Botanice Perdana se află Parcul de Păsări, un adevărat sanctuar dedicat înaripatelor. Dacă pentru Parcul de Fluturi nu am avut nici timp, și nici tragere de inimă (fiindcă era foarte posibil ca în această perioadă a anului să nu fie niciun fluture – deci, verifică acest aspect înainte să intri), nu puteam rata această impresionantă grădină zooligică… cu păsări, care atrage anual peste 200.000 de vizitatori.
Într-un spațiu amenajat pe 8,5 hectare, mai mult de 3000 de păsări, reprezentând peste 200 de specii, se plimbă de colo-colo, într-o libertate controlată. 90% dintre ele sunt specii locale, restul fiind reprezentate de păsări din China, Indonezia, Australia, Tanzania, Thailanda ș.a.m.d.
Plimbarea prin Parcul de Păsări este nu doar educativă, ci și spectaculoasă. La fiecare pas, te poți trezi cu un pelican care-ți trece printre picioare sau cu un păun care-și desface superba coadă pentru a te impresiona. În cele patru zone distincte, sunt secțiuni speciale de papagali, bufnițe, păsări flamingo, păsări orientale, păsări-rinocer etc. Și, ca în orice asemenea loc, în parc se desfășoară activități specifice (ședințe foto cu păsările, hrănirea diverselor specii, spectacole etc), există restaurante, cafenele și magazin de suveniruri la ieșire.
Parcul este deschis de la 9 la 18, iar biletul de intrare costă 63 RM (deci… lei) pentru adulți și 42 RM pentru copii.
5 Pierde-te printre tarabele din Central Market
Central Market, sau Piața Centrală din Kuala Lumpur, a fost construită în 1888 (an de grație, se pare, pentru capitala malaeziană), și și-a început drumul prin istorie ca piață pe apă. Acum, însă, vorbim despre cu totul altceva. Este unul dintre punctele fierbinți ale shoppingului din K.L., însă ideea e mai degrabă de shopping cultural.
Central Market e organizată ca un adevărat bazar, incluzând mai mult de 350 de chioșcuri și tarabe grupate în diverse zone, fiecare cu caracteristici similare. Așa se face că în Central Market dai peste o mică… Little India sau peste un mic… China Town. Pentru a nu bagateliza, însă, e de reținut că piața este, în esență, un adevărat centru cultural, în care faci cunoștință cu cultura locală, cu tradițiile și moștenirile malaeziene, într-o ambianță comercială specifică.
Pe lângă shopping, aici dai peste artiști locali, care pictează sau dansează, ai restaurante în care se servesc preparate tradiționale, poți vizita galerii de artă și antichități. Ce m-a surprins plăcut, în mod deosebit, este că Central Market dispune de un departament de promovare. Am fost întâmpinați de către șefa acestuia, care ne-a povestit despre istoria locului și ne-a plimbat un pic prin diversele lui zone, culminând cu un prânz la care s-au servit delicioase bucate malaeziene. Imaginează-ți că Piața Obor ar avea vreodată un departament de PR, care să plimbe turiștii străini prin ea, eventual arătându-le un foarte bine pus la punct Little Gipsy Town. Visuri!
6 Fă shopping în zona Bukit Bintang și mănâncă pe Jalan Alor
Oricine vizitează Kuala Lumpur va fi interesat de o cât de mică sesiune de shopping. Orașul se pretează la așa ceva, iar cea mai comercială zonă a lui, Bukit Bintang, are un magnetism special pentru toți cei care sunt dispuși să scoată bani din buzunar pentru chestii materiale, de la haine la electronice.
De fapt, Bukit Bintang este cunoscut a fi epicentrul modei și entertainmentului din Kuala Lumpur. Pentru că aici nu faci doar shopping. Aici ai cele mai cool baruri și restaurante din Malaezia. Aici ai street food-uri celebre. Aici aici Heritage Walk – o piață în aer liber –, aici ai temple chinezești și indiene dar și multe alte locuri care abia așteaptă să fie descoperite.
Recunosc că mi-am petrecut cel puțin trei ore în mall-ul de electronice Plaza Low Yat. E paradisul oricărui gadgetar: pe nu mai puțin de cinci nivele (sau erau șase?) găsești absolut orice ți-ai dori. Absolut orice. Telefoane, laptopuri, camere foto, componente, jocuri de console… nici nu are sens să înșir produsele. Sunt standuri organizate pe branduri, pe categorii, pe ce vrei tu. Partea mai puțin bună este că vânzătorii care stau în afara standurilor mari au tendința de a te hărțui. Trag de tine să le vezi sculele iar dacă Doamne ferește pare să te intereseze ceva, cu greu mai poți scăpa de ei. Ar fi în stare să te ducă acasă și să-ți arate că în cea mai din fundul curții cameră au un laptop care, poate, te-ar interesa. La un preț bun.
(Foto:
Vorbind de prețuri, se pare că Plaza Low Yat nu mai e ceea ce a fost cândva (de la inaugurarea lui, în 1999). Adică un paradis în care cumpărai electronice cu cel puțin 30% mai ieftin ca-n Europa. Comparând prețurile la laptopuri, de pildă, ele sunt tot pe-acolo. În schimb, alte gadgeturi sunt considerabil mai ieftine. Contează, așadar, pentru ce te duci. Și ar fi bine să ai ceva în minte și să cauți ceva anume, fiindcă altfel vei rămâne în Plaza Low Yat ca Tom Hanks în The Terminal.
Despre celălalt tip de shopping nu sunt foarte multe de spus, în afara că găsești orice, și că mall-urile din Bukit Bintang sunt uriașe – încearcă doar Pavilion Mall, de exemplu (deși, dacă te țin curelele și buzunarele, ai grijă că Berjaya Times Square e pe locul 9 în topul celor mai mari shopping mall-uri din lume!). Branduri europene sau asiatice (am intrat chiar într-un mall exclusiv cu produse japoneze), produse de lux sau mărfuri accesibile, pentru toate gusturile și toate buzunarele. Prețurile… n-aș zice că sunt ieftine. Dar nici foarte scumpe. Pe undeva, poate și datorită parității 1-1 a monedei, aș spune că sunt cam ca prin România. Cu plusurile și minusurile evidente. Malaezia nu e o țară scumpă, însă e o țară suficient de bogată cât să nu-și permită să fie ieftină.
O experiență pe care n-ar trebui s-o ratezi este să mergi seara pe strada Jalan Alor și să iei cina la unul dintre restaurantele de acolo, eventual să cumperi ceva și de la tarabele cu mâncare stradală. Jalan Alor este, probabil, cea mai cunoscută stradă cu mâncare din K.L. De-a lungul ei se întind localuri nepretențioase, cu mâncare thailandeză, chinezească, malaeziană sau indiană. Mâncare ieftină și foarte bună, servită rapid și acompaniată de ritmurile muzicanților stradali care creează o atmosferă plăcută.
Eu am ales un restaurant thailandez, în care am savurat o supă Tom Yum, alături de alte câteva (prea multe) preparate, după care am încercat o înghețată de cocos, la o tarabă din apropiere. Dar variantele sunt multe și probabil ai nevoie de o săptămână de seri petrecute aici ca să începi măcar să te obișnuiești cu un stil de viață relaxat și delicios.
7 Nu te pune cu maimuțele, la Batu Caves, peșterile hinduse
Kuala Lumpur are și atracții periferice (despre Putrajaya am vorbit ceva mai sus deja), iar una dintre cele mai importante, dacă nu cumva chiar cea mai populară și spectaculoasă, e reprezentată de Peșterile Batu.
La 11 km în afara orașului, într-o locație din nord în care ajungi rapid, se află un deal de calcar, în care s-au format acum vreo 400 milioane de ani, trei peșteri mari și alte câteva mai mici. Celor mari li s-a spus, în ordinea numerelor de pe tricou: Cathedral, Art Gallery și Museum. Acestea au fost descoperite în 1878 de un naturalist american, la acea vreme, în ele făcându-și veacul chinezii culegători de guano și alți localnici.
Mai întâi, primul impact e foarte spectaculos. Privește fotografiile: după ce cobori din autocar sau, în fine, când ajungi pe platoul din fața peșterilor, te trezești înconjurat de culori. Am înțeles că anul acesta au vopsit treptele care urcă la Cathedral Cave, așa că am avut șansa ca fotografiile să iasă mult mai colorate decât cele ale vizitatorilor din anii trecuți. Lângă scări, o statuetă uriașă, aurită, a unui zeu hindus (Murugan), întâmpină călătorii, parcă oferindu-le binecuvântarea pentru a urca cele 272 de trepte până la intrarea în peștera principală.
Evident că, dacă nu suferi de inimă și ești dispus la un pic de efort, vei urca treptele. Pe drum, vei constata că ești asaltat de niște indivizi extrem de obraznici. Sunt maimuțele care sălășluiesc în zona peșterilor, și care s-au specializat într-o meserie unică: sunt hoți. Ar fi în stare să fure orice, dar mai ales orice conține mâncare. Iar pentru asta sunt dispuse să se dedea la tot felul de tertipuri, așa că atenționarea în legătură cu ele e cât se poate de serioasă. Pentru că e posibil să te trezești fără geantă, aparat foto, telefon sau orice altceva. Micile ticăloase sunt în stare să-ți sară în spate fără nicio jenă, dornice să apuce ceva și apoi să se care.
Ghidul mi-a spus că sunt două categorii de maimuțe la Batu Caves. Cele care stau pe scări și cele care se află sus, în peșteră. Și-au împărțit teritoriile cu grijă și nu se vizitează. Cele din peșteră sunt mai calme, fiindcă sunt hrănite în permanență de oameni, cu te miri ce. În jurul lor sunt inclusiv localnici gata să-ți vândă mâncare cu care să le hrănești. Cele de pe scări însă, mai năpăstuite, au mai mult de lucru în privința „coșului zilnic” așa că, automat, sunt mult mai obraznice.
În principiu, maimuțele asigură distracția principală la Peșterile Batu. Dar nu trebuie uitat, totuși, că aceste peșteri au o încărcătură religioasă, aceasta fiind de origine hindusă. Pentru că aici se desfășoară anual festivalul hindus Thaipusam, la care participă mii de credincioși și turiști. Acesta se ține, de regulă, la sfârșitul lui ianuarie, moment în care platoul din fața peșterilor, scările și peșteria principală sunt inundate de o mare de oameni aflați în așteptarea procesiunii care începe cu o seară mai devreme la templul Sri Mariamman, din Kuala Lumpur. Întreaga procesiune durează undeva în jur de 8 ore și este una foarte colorată. Iar cei care participă la ea se află într-un fel de smi-transă. Tot ghidul mi-a spus că printre ei poți vedea indivizi care-și înfig țepușe prin obraji și prin pielea din corp, surprinzător fiind faptul că nu le curge nicio picătură de sânge.
Peștera principală este imensă. În interior sunt mai multe mici altare hinduse, în fața cărora credincioșii se opresc pentru a se ruga de zor. Tavanul peșterii se află la circa 100 de metri înălțime, acesta fiind probabil și motivul pentru care a fost denumită Catedrala.
Când cobori de la Cathedral, constați că, pe la jumătatea scărilor, mai există o peșteră. Aceasta se numește Dark Cave (supranumită și Peștera Vieții) și merită o atenție deosebită, fiindcă dacă-i faci o vizită (pe bani, de data asta, cu două tipuri de tururi, Adventure și Educational, foarte interesante) ai șansa să vezi câteva creaturi ale întunericului, care locuiesc aici încă de acum 100 milioane de ani, de la lilieci la șerpi și păianjeni (aici se află una dintre cele mai rare specii din lume – Liphistius batuensis).
8 Admiră cel mai înalt steag din lume în istorica Piață Dataran Merdeka
Ca orice oraș care se respectă, Kuala Lumpur are o piață istorică, pe care orice ghid o va prezenta cu mândrie patriotică. Aici vorbim despre Dataran Merdeka, în mijlocul căreia se erectează un stâlp pe care fâlfâie cel mai înalt steag din lume: 100 de metri.
Piața Merdeka are o importanță deosebită, pentru că aici și-a declarat poporul malaezian independența, pe 31 august 1957. În apropierea pieței se află numeroase atracții turistice – Central Market, Moscheea Negara, superba clădire Sultan Abdul Samad (care în prezent e sediul Ministerului Informațiilor, Comunicațiilor și Culturii), Kuala Lumpur City Gallery, Catedrala Anglicană St. Mary, China Town, prima gară din K.L. (încă în funcțiune) ș.a.m.d.
9 Vizitează Masjid Negara, moscheea națională a Malaeziei
Masjid Negara este moscheea națională a Malaeziei, un fel de „catedrala neamului” la care vin să se roage credincioșii musulmani din Kuala Lumpur, și nu numai. 15.000 de oameni pot încăpea în acest lăcaș sfânt care include o sală principală de rugăciuni, un hol imens cu coloane și decorațiuni cu versete din Coran, 48 de domuri mici și un minaret cu o înălțime de 73 m.
Dacă ești femeie, la intrarea în moschee ești obligată să-ți tragi pe cap un veșmânt mov, cu glugă. Dacă ești bărbat și nu ai genunchii acoperiți, vei face același lucru. În sala de rugăciune nu au acces decât musulmanii, dar chiar și fără a intra acolo te poți plimba prin interiorul moscheei admirându-i arhitectura modernă. Moscheea a fost construită în 1965, anul în care Malaezia și Singapore s-au despărțit, arhitectul responsabil de design fiind britanicul Howard Ashley, laolaltă cu alți doi arhitecți locali. La fel de frumoase sunt și grădinile care înconjoară Moscheea Negara, în care se află piscine de marmură și fântâni.
10 Admiră fantasticele Petronas Twin Towers
Dacă există un reper unic legat de Kuala Lumpur, pentru cineva care nu a vizitat orașul, atunci în mod cert, acesta e dat de Turnurile Gemene Petronas – Petronas Twin Towers. Cu mâna pe inimă o spun, după ce le-am văzut în realitate: aceasta e una dintre cele mai frumoase clădiri din lume! Este pur și simplu impresionantă, maiestuoasă, într-un cuvânt… perfectă. Și cred cu tărie că ar trebui inclusă pe lista locurilor din lume pe care să le vizitezi măcar o dată-n viață.
La momentul în care au fost terminate, în 1998, Turnurile erau cea mai înaltă clădire din lume, cu cei 451,9 metri. A rămas pe această poziție din 1998 până în 2004, când a fost depășită de Taipei 101, care avea 508 m. În prezent, Turnurile se află pe locul 16 (Burj Khalifa e prima, cu 828 m), dar dețin în continuare supremația la înălțime, dacă vorbim despre structuri gemene.
Clădirea a fost proiectată de către arhitectul argentinian Cesar Pelli, având 88 de etaje, cele două turnuri fiind interconectate la etajele 41-42 (175 m deasupra străzii) printr-o pasarelă, numită Sky Bridge. Un turn este ocupat în întregime de compania petrolieră malaeziană de stat Petronas, iar în celălalt se află sediile mai multor companii locale și internaționale (Bloomberg, Al-Jazeera, Boeing, IBM etc). La etajul 86 se află o platformă de observare, de unde poți admira panoramele orașului (nu am urcat, fusesem deja în K.L.Tower) – biletul de vizitare a turnurilor e destul de scump: 80 RM (33 pentru copiii sub 12 ani).
Am aflat câteva lucruri interesante despre Turnurile Petronas. În primul rând, acestea sunt structuri inteligente, construite după un sistem care coordonează telecomunicațiile, mediul înconjurător, electricitatea, energia electrică etc. Pe turnuri sunt montate lumini de avertizare pentru traficul aerian, iar ambele sunt „placate” cu 33.000 panouri de oțel și 55.000 panouri de sticlă, cu filtru de lumină și proprietăți antifonice, pentru a crea un spațiu interior confortabil. Turnurile sunt deservite de 29 de lifturi curente, 6 pentru marfă și 4 pentru „locatari”, dar numai acestea din urmă opresc la fiecare etaj, fiind capabile să urce de la nivelul de parcare subteran până la ultimul în 90 de secunde. Ca fapt divers, pe 15 aprilie 1999, Felix Baumgartner (cunoscut și ca Domnul Mihaela Rădulescu) stabilea un nou record mondial la BASE jumping, după ce a sărit de la o fereastră a unui turn. Recordul a fost, între timp, depășit.
Lângă Turnurile Petronas (de fapt, la baza lor) se află un foarte elegant mall – Suria KLCC, care include nu doar magazine de top, ci și alte spectaculoase atracții, precum Aquaria KLCC și Petrosains – un acvariu și un centru de descoperiri științifice. Iar în spatele Turnurilor este amenajat un imens parc, cu fântâni, piscine, piste de alergare și alte lucruri care contribuie la tabloul general al unui oraș frumos și deștept.
Unde să stai în Kuala Lumpur
Desigur, există multe posibilități de cazare în Kuala Lumpur, de la hoteluri luxoase, la cazări pe care le poți rezerva pe Airbnb. Eu am stat la Ibis Kuala Lumpur City Centre (KLCC), un hotel de patru stele din rețeaua Ibis, inaugurat cu doar două luni în urmă. Excelent plasat, la doar câteva minute de mers pe jos de Turnurile Petronas și Suria shopping mall, hotelul se încadrează în categoria celor de lux (iese din tiparele Ibis-urilor, așa cum le știm), având 31 de etaje și 684 de camere, dotate cu toate facilitățile.
În cazul în care optezi pentru el, recomand piscina de tip infinity, de la ultimul etaj, alături de spa-ul aferent, de unde ai niște priveliști urbane incredibile, cu, evident, Petronas Towers în prim-plan. Un alt serviciu foarte practic oferit de acest hotel este shuttle bus-ul gratuit, care te duce până în centrul orașului.
Ctește și Călătorie în Malaezia (1): Penang, acest Silicon Valley plin de surprize
Add Comment