Andaluzia e o regiune minunată iar una dintre principalele ei atracții turistice, pe lângă marile orașe istorice – Sevilla, Granada, Cordoba, Ronda – o reprezintă satele albe, acele pueblos blancos pe care le întâlnești peste tot. Case albe, grupate într-un „pâlc” „aruncat” pe câte un munte sau deal. Dar printre aceste sate albe, în Andaluzia ai surpriza să întâlnești și unul albastru. Juzcar e numele lui iar faptul că are o asemenea culoare nu e întâmplător.
Venind cu mașina dinspre Costa del Sol, în drum spre Ronda și canionul ei spectaculos, am făcut o abatere de câțiva kilometri către Juzcar, aflat în Valle del Genal. Citisem despre el în urmă cu câțiva ani, mai exact din anul 2011, când a devenit prima „localitate a ștrumfilor”. Până atunci, Juzcar fusese unul dintre acele pueblos blancos de care vorbeam mai sus: o destinație de weekend pentru cei care iubeau turismul rural și drumețiile.
Propunerea de la Sony Pictures
Doar că, de la un anumit moment, lucrurile s-au schimbat pentru locuitorii din Juzcar. Iar momentul a venit atunci când compania Sony Pictures a propus locuitorilor satului să le vopsească toate casele în albastru pentru a promova pelicula The Smurfs. Motivul pentru care au ales Juzcar este acela că pe dealurile din împrejurimi se găsesc o mulțime de ciuperci, hrana favorită a creaturilor albastre iar localitatea avea o mare tradiție în privința culesului de ciuperci și a gastronomiei aferente.
Dacă inițial sătenii n-au fost de acord cu ideea, probabil că propunerea financiară a fost una de nerefuzat, fiindcă în final, consiliul primăriei a votat în unanimitate albăstrirea comunității. Cu condiția ca după ce campania de marketing să fi luat sfârșit, Sony să revopsească în alb casele.
Cei de la Sony au transformat complet satul, care nu doar că a devenit albastru, dar a fost împânzit cu popularele personaje ale ștrumfilor – Papa Smurf, Strumfette, Gargamel, Clumsy, Grouchy și ceilalți. Compania și-a făcut treaba, a filmat ce era de filmat, a promovat ce era de promovat (apropo, filmul n-a avut un succes foarte mare, nici pe departe la fel de mare ca seria animată) și, în 2012, s-a întors să-și țină promisiunea și să re-albească totul.
Doar că, surpriză! Sătenii din Juzcar n-au mai vrut să revină la alb, preferând o viață albastră în continuare. De ce? Răspunsul e evident: 80.000 de turiști au vizitat locul, ducându-l cu repeziciune sus pe harta turistică a Andaluziei. Așa a devenit cunoscut Juzcar, satul albastru al ștrumfilor, cel în buza căruia am parcat într-o zi toridă de iulie.
Juzcar, surpriza albastră
Juzcar nu e genul de localitate clasică, ce se întinde de-a parte și cealaltă a șoselei. Are o structură neregulată de străzi iar casele sunt ridicate pe un deal împădurit. Atmosfera era leneșă iar turiștii erau rari. Satul părea că doarme, înmuiat de cele 35 de grade ce se revărsau peste Andaluzia. Dar ștrumfii uriași pe care-i descopereai din loc în loc nu păreau deloc afectați.
Mai afectată a fost localitatea de un anunț primit în vara anului trecut de la belgianul Pierre Culliford, cunoscut sub numele de Peyo, nimeni altul decât artistul care a creat desenele animate cu ștrumfi. În urma unei dispute între municipalitatea Juzcar și Peyo, începând cu 15 august 2017, toate activitățile legate de ștrumfi și toate referințele de marketing în legătură cu ștrumfii trebuiau să înceteze. Și asta în ciuda unei mai vechi înțelegeri care ceda artistului belgian 12% din toate încasările.
Cu alte cuvinte, Juzcar își pierduse autorizația de a se promova drept „orașul ștrumfilor”. Nu au existat informații suplimentare și se pare că problema s-a „rezolvat” prin redenumirea în „satul albastru”. Dar însemnele și figurinele gigantice erau la locul lor, cu toate că, probabil, până anul trecut existau mult mai multe. Funcționează însă chiar și un birou turistic, la intrarea în sat, de unde primești o hartă a localității, cu „traseele” pe care să le urmezi pentru a vedea toate obiectivele.
Pentru că, dincolo de desenele de pe pereți, de elementele preluate din seria de animație și de evidenta branduire locală pe tema ștrumfilor, Juzcar se laudă cu o biserică construită în secolul 16, cu o Peșteră a Maurilor și cu ruinele unei fabrici de tinichea, ce funcționa în secolul 18 (deschisă în 1731), și care a fost, de fapt, prima de acest gen din Spania. Fabrica avea în jur de 200 de muncitori și în ea activau tehnicieni germani și elvețieni, care veniseră pentru a-i învăța pe localnici cum să facă obiecte din tinichea.
Din păcate, nu am văzut prea multe restaurante deschise, care să te îmbie cu preparate locale și nici magazine cu suveniruri. Era unul, însă vânzătorul părea mai degrabă neprietenos și țepar. Sau poate că era chiar diabolicul Gargamel, eternul dușman al ștrumfilor.
Cu ștrumfi sau fără, Juzcar merită o vizită. E unul dintre locurile în care copiii se vor simți bine și în care adulții se vor regăsi copii. Sau se vor gândi că vizitează un loc vechi, care există încă dinainte de invazia maurilor în sudul Spaniei. Și în care, ca fapt divers, a trăit El Tajarillo, un celebru bandit andaluz din secolul 19, care a refuzat să părăsească peninsula iberică, după ce fusese expulzat.
Am ajuns în Juzcar după un zbor inițial până în Malaga, cu compania WizzAir, care operează zboruri săptămânale către orașul spaniol, cu plecări din București și Cluj Napoca.
Add Comment