Dacă vom avea ocazia să vorbim în viitor despre un zbor direct București – Tbilisi (și sper să existe un later edit aici în acest sens) trebuie spus faptul că superba capitală a Georgiei se pretează perfect pentru un eventual city break – 3-4 zile petrecute într-un oraș european și nu prea sau, dimpotrivă, caucazian dar foarte european (depinde cum privești lucrurile). Iar partea frumoasă este că nu e obligatoriu să rămâi strict în Tbilisi ci, pe o rază de 20-30 de km în jurul său, ai câteva repere istorice de vizitat. Printre acestea, Gori (locul de naștere al lui Stalin), vechea capitală Mtskheta și orașul din peșteri de la Uplistikhe. Dar să le luăm pe rând.
Ghida cu căciulă roz
Gori e un fel de Focșani sau Bârlad, care nu prezintă vreo minune peisagistică și nici nu propune vreo aroganță arhitectonică. Dar acest orășel din estul Georgiei, care servește drept capitală a regiunii Shida Khartli, are o puternică încărcătură istorică, prin faptul că aici s-a născut (din tată georgian și mamă de Oseția) Ioseb Jugashvili, cunoscut sub numele de scenă Iosif Visarionovici Stalin, responsabil de moartea a 20 de milioane de oameni.
Acest lucru nu îi împiedică pe locuitorii acestui orășel să-i trateze memoria, la 65 de ani de la moartea lui, cu o oarecare mândrie. E un sentiment ambiguu, totuși, fiindcă tinerii sunt conștienți pe deplin de ororile produse de tătuca, în vreme ce vechii comuniști încă îl consideră un mare om de stat. O vreme, a avut chiar o statuie, în principala piață a orașului, dată jos într-un final de autorități, dar în prezent se vorbește din ce în ce mai mult despre repunerea ei în drepturi. Însă principalul – și controversatul – punct de atracție al orașului este fără-ndoială Muzeul Stalin, deschis în 1951 ca muzeu al socialismului dar transformat într-un memorial la 4 ani după moartea dictatorului, din 1953.
E vorba despre un adevărat palat în stil gotic stalinist, care te copleșește de la intrare cu o intensă atmosferă comunistă. L-am vizitat în februarie, când temperaturile nu aveau cum să fie prea ridicate dar frigul pătrunzător din interior părea pogorât din Siberia anilor 50. În sălile mari, femeile supraveghetoare stăteau lipite de calorifere electrice. Încotoșmănată până în gât, purtând o căciulă roz și dând dintr-o baghetă ca un dirijor sovietic, ghida de limbă engleză care ne-a fost repartizată mitralia ca un Kalașnikov informații despre Stalin. Copilărie, tinerețe, acțiuni revoluționare, fotografii cu rudele, obiecte personale – tovarășa cu bagheta, femeie la vreo 60 și ceva de ani, părea atât de dedicată cauzei încât te întrebai dacă nu cumva, pe vremuri, avusese o relație mai mult decât intimă cu cel pe care acum îl prezintă turiștilor de parcă și-a petrecut tinerețile în buzunarul lui.
Stalin, mai puțin ororile lui
Și totuși, muzeul nu e o apologie a acțiunilor lui Stalin ci mai degrabă o prezentare cu lux de amănunte a vieții lui, focusul fiind pus pe latura personală, fără nicio mențiune a atrocităților comise. Sălile muzeului sunt aranjate într-un clasic stil comunist, foarte elegant, iar locul este dens, plin de repere vizuale și informații. Sunt trei zone distincte. În clădirea principală se află cam tot ceea ce trebuie să știi despre Stalin (inclusiv masca lui mortuară, păstrată într-un amfiteatru somptuos). Sunt prezentate cadourile primite de Stalin de la diverși prieteni, lucrurile lui personale (precum biroul de studiu folosit între 1918-1922, telefonul Siemens la care-și desfășura convorbirile, stilourile, pipele, ultimul său pachet de țigări Herzegovina Flor, cu două țigări rămase intacte, o uniformă militară, un geamantan de călătorie, tablouri etc), fotografii și canvasuri, scrisori etc.
Afară, în apropierea clădirii principale, vei da peste o casă, un pavilion din lemn, în care s-a născut tătuca (în 1878) și și-a petrecut primii patru ani din viață după ce cizmarul Visarion Jugashvili (tatăl lui Stalin) a închiriat una dintre cele două camere. În fine, la câțiva metri distanță se află un vagon verde Pullman, parte a trenului personal folosit de Stalin începând cu anul 1941, cu care a făcut deplasări inclusiv la conferințele de la Yalta și Teheran. Poți urca în garnitură pentru a vedea cum călătorea Stalin.
La intrarea în muzeu, în dreapta scării impunătoare, cu covor roșu, în capul căreia tronează bustul dictatorului, un magazin de suveniruri oferă vizitatorilor tot felul de obiecte cu imaginea lui Stalin, de la tricouri la magneți, pipe, căni, monede și miniaturi mustăcioase.
Georgienii nu se mândresc cu Stalin. Mi s-a părut că au un fel de „relație” obligatorie, un compromis pe care-l fac pe ideea „s-a născut aici, îl exploatăm din punct de vedere turistic”. Nu vorbesc despre genocidurile lui dar nici nu-l ridică în slăvi. E ca o toleranță impusă istoric și-atât.
Acum o vreme, ministrul culturii din Georgia a anunțat că muzeul va fi reorganizat în Muzeul Agresiunii Ruse. Vreme de câțiva ani, la intrarea în muzeu a stat un banner pe care scria „Acest muzeu e o falsificare a istoriei. Un exemplu de propagandă sovietică, ce legitimizează cel mai sângeros regim din istorie”. În 2017, bannerul a dispărut și, se pare, lucrurile vor rămâne în continuare așa cum sunt în prezent. Una peste alta, însă, Muzeul Stalin din Gori este un loc de vizitat, mai ales că se află la doar 85 km de Tbilisi (circa o oră și jumătate) iar pe drum (sau la întoarcere) poți vizita vechea capitală Mtskheta. Și nu numai.
Vezi aici video-ul TukTuk la Muzeul Stalin din Gori.
Deplasarea în Georgia a fost realizată cu sprijinul Level Tour.
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (1): Tbilisi, capitala magiei eclectice
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (2): Mâncarea georgiană
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (4): Uplistsikhe, orașul din peșteri
Citește Georgia – călătorie în țara vinului și-a prieteniei (6): Gudauri, perla iernilor georgiene
[…] Tone4 Min Read […]