Știți care e unica țară din lume ce poartă numele unui femei? Și sfinte, pe deasupra? Eeexact. Santa Lucia. Se află în Marea Caraibelor și a fost următorul stop al navei de croazieră Zenith. Despre St. Lucia nu știam mare lucru, în afară de imaginea cu cele două stânci ascuțite, pe care din orice parte le-ai fotografia, cu soarele la apus, dinspre mare sau din interiorul insulei, arată într-un mare fel. Pintenii vulcanici se numesc The Pitons – Pitonii (cel mare și cel mic) și, din păcate, nu am ajuns să le fotografiez, deoarece traseul excursiei pe care am ales-o pe această insulă pur și simplu nu i-a inclus. Dar, vă asigur, Pitonii sunt acolo și, în cinstea lor, am băut câteva beri cu același nume. Produsă de Heineken, dar îmbuteliată în St. Lucia, Piton e o bere foarte bună, perfect asortată cu atmosfera celei mai frumoase insule pe care am văzut-o în această croazieră.
St. Lucia nu are o istorie foarte încărcată, dincolo de faptul că a fost colonizată întâia oară de către francezi, care au făcut un pact cu indienii nativi, în 1660, apoi, de-a lungul secolelor 17 și 18, au făcut schimb cu englezii de nu mai puțin de 14 ori în privința posesiei teritoriului, fapt care a făcut ca insula să fie cunoscută drept ”Elena Indiilor de Vest”. În cele din urmă, francezii au cedat definitiv în 1814, în favoarea britanicilor, care s-au menținut pe poziții până în 22 februarie 1979, când St. Lucia a devenit stat independent în cadrul Commonwealth, cu Regina Marii Britanii drept șef al statului, care și-a numit un Guvernator (în prezent, acesta e o femeie). Revenind la origini, insula poartă acest nume fiindcă s-a întâmplat ca navigatorii francezi să naufragieze aici fix în ziua de 13 decembrie, care este dedicată Sfintei Lucia, o martiră creștină din Sicilia care a murit în jurul anului 310 d. Hr. și care se convertise la creștinism după ce i-a apărut un înger în vis iar ea și-a dedicat apoi virginitatea lui Dumnezeu. Din nefericire, a fost denunțată romanilor de către bărbatul la care era angajată iar aceștia au ucis-o.
Desele rocade franco-britanice și-au pus în mod evident amprenta asupra societății din St. Lucia, de la limba vorbită (engleza e limba oficială dar 95% dintre localnici vorbesc și un dialect numit French creole (Kwéyòl) sau Patois (Patwa) până la gastronomie. Un lucru interesant este că St. Lucia este a doua țară ca ”densitate” a câștigătorilor de Premii Nobel, raportat la numărul de locuitori: doi, la 165.000 (primul loc îl ocupă Insulele Feroe, care a dat un câștigător). Sir Arthur Lewis a primit Premiul Nobel pentru economie în 1979 iar poetul Derek Walcott, pe cel pentru literatură, în 1992. E un lucru cu care localnicii se laudă, laolaltă cu faptul că în 1964 au renunțat la plantațiile de trestie de zahăr (care aminteau de sclavagismul abolit în 1834) și le-au înlocuit cu culturile de banane, care reprezintă astăzi principalul produs al insulei, urmat fiind de nucile de cocos, cacaua, citricele, mirodeniile și peștele. Dar, probabil, nimic nu ar fi posibil în St. Lucia fără turism.
Spuneam că St. Lucia e superbă, în primul rând pentru că este cea mai muntoasă insulă din Caraibe, originea vulcanică dându-i un aspect mult mai dramatic și mai spectaculos decât al altora. Peisajele sunt în mod evident mai frumoase, plajele sunt și ele omniprezente, culoarea apei e la fel de năucitoare și, peste toate, domnește o pace aparte, parcă de o sorginte mai vie, mai veselă.
Excursia din St. Lucia a semănat în bună măsură cu cea din Antigua: un traseu ”de recunoaștere” a insulei, cu două-trei opriri, încheiat cu o oră pe una dintre superbele plaje caraibiene – Vigie pe numele ei, în cazul de față. Itinerariul a început din capitala Castries, oraș fondat de francezi în 1650, în care trăiesc circa 60.000 dintre locuitorii insulei și care păstrează o moștenire colonială importantă.
Nu am zăbovit în Castries, ci ne-am îndreptat pe un drum mai degrabă de țară către Morne Fortune, un punct de observație aflat la înălțime, care oferă o perspectivă spectaculoasă asupra insulei și în special a portului din Castries ba chiar, la o privire mai atentă se poate zări și insula Martinica, aflată relativ aproape de St. Lucia. Am continuat apoi, pe același drum exotic, printre bananieri și arbori de mango, către Caribelle Batik Studio, o casă în stil victorian, despre care legendele spun că ar fi bântuită, unde după ce am trecut de ritmurile caraibiene de întâmpinare, trimise de un localnic șugubăț din toba lui uriașă, am învățat câte ceve despre boabele de cacao și procesul prin care acestea ajung ciocolată, despre cum se imprimă cu diverse modele coloratele pânze (batik) de Santa Lucia dar și despre uleiul (cosmetic) de cocos, bun pentru tot felul de îndeletniciri feminine.
Periplul a continuat către inima insulei, spre Fond Latisab Creole Park, cel mai bun loc în care să înveți câte ceva despre tradițiile creole ale localnicilor. Am participat la o demonstrație de cum se face pâinea cassava, coaptă pe frunze de Macambou (excelentă, mai ales dacă e ”asortată” cu un delicios ketchup de banane), am aplaudat o demonstrație de tăiat cu fierăstrăul pe ritmuri de shak shak și am învățat în mod activ cum se prestează un dans tradițional creol. Ca să nu mai spun de plimbarea prin grădina exotică în care am descoperit cu uimire cum arată în cadrul lor natural plante care produc nucșoară, scorțișoară, boabe de cacao, grapefruit ș.a.m.d.
Cum se face pâinea cassava
Plantele din Fond Latisab Creole Park
Demonstrații culturale
Finalul de pe plaja Vigie a însemnat un nou contact cu esența Caraibelor, mângâierea fină a nisipului alb, udat de apa de un albastru special. Nu m-am putut abține să încerc un preparat tradițional, un pește la grătar pe lângă care tipa de la barul de pe plajă a înghesuit o mulțime de lucruri, de la banane prăjite la tagliatele, de la sos de mango la orez, de la cartofi la un soi bizar de vinete. Totul stropit cu berea Piton, de care pomeneam mai sus, pe fundalul unui tablou idilic în care – lucru ce m-a binedispus definitiv – am văzut câteva școlărițe care tocmai își terminaseră cursurile, schimbându-se de uniformă pe terasa barului de pe plajă și aruncându-se în valurile albastre întru consfințirea unei senzații de permanentă vacanță. Ei bine, da, dacă ar fi să aleg una dintre insulele pe care le-am bifat în această croazieră, aceea ar fi unica țară din lume cu nume de femeie.
Care nu este doar o insulă foarte frumoasă ci are și un fel de sat de vacanță simpatic în zona portuară din Castries, cu o atmosferă colorată, la propriu și la figurat, cu baruri și restaurante pline, cu magazine de tot felul, de la cele de suveniruri la cele de obiecte din aur. Au fost ultimele minute petrecute înainte de re-îmbarcarea și pornirea către ultimul punct fix al croazierei: Barbados.
Agenția de turism Agetur oferă cele mai interesante croaziere. Intră pe agetur.ro și descoperă ofertele 2017 pentru destinații de vis, precum Antarctica, Alaska, Panama, Caraibe și altele la fel de interesante
Croazieră în Caraibe: 1 – Vasul de croazieră
Croazieră în Caraibe: 2 – Altos de Chavon, satul milionarului nebun
Croazieră în Caraibe: 3 – St. Martin, insula celor două țări
Croazieră în Caraibe: 4 – Antigua și parohiile ei minunate
Croazieră în Caraibe: 6 – Barbados, dincolo de Rihanna
Croazieră în Caraibe: 7 – Santo Domingo, acolo unde începe Lumea Nouă
Croazieră în Caraibe: 8 – Instapics și alte fotografii
Add Comment