Top 10 lucruri de văzut și făcut în Florenţa

Florenţa este un oraş uşor de străbătut la pas, prin urmare descoperirea atracţiilor prezentate în cele ce urmează e floare la ureche. În Piaţa Santa Croce se întâmplă tot timpul ceva, fie că e vorba despre un festival sau despre un târg. În Santa Croce se află multe morminte aparținând unor florentini de seamă, personalităţi importante ale oraşului. Muzeul Galileo a fost renovat recent şi îţi pune la dispoziţie numeroase informaţii despre Galileo şi despre obiectele folosite de acesta în nenumăratele lui experimente ştiinţifice.

Îţi iei câinele cu ţine în vacanţă? Atunci trebuie să ştii că în Florenţa există un parc încântător numit Parco delle Cascine, unde te poţi plimba pe malul apei şi unde poţi face cumpărături în piaţa care se organizează aici în fiecare zi de marţi. 

Piazza della Signoria şi Piazza della Repubblica sunt locuri minunate de întâlnire, întrucât sunt puncte de reper uşor de găsit. Cu Palazzo Vecchio înălțându-se semeţ în Piazza della Signoria, vei vedea fără doar şi poate statuia lui David la intrare (nu cea originală). În Piazza della Repubblica se află multe cafenele faimoase, unde preţurile sunt exorbitante, pentru că şi priveliştea care ţi se oferă de aici este pe măsură.

Nu există absolut niciun motiv să te plictiseşti în Florenţa. Atracțiile obligatoriu de vizitat sunt accesibile oricui. În vreme ce hoinăreşti pe străzi pentru a ajunge la toate, poţi să te concentrezi şi asupra delicateselor locale. Oriunde te-ai afla în Florenţa nu ai cum să dai greş. Pentru că aici, ai la tot pasul ceva de văzut! Prin urmare uite ce să faci și ce să vezi într-o vacanță în Florența.

Ai în plan o vacanță în Florența? Ai aici cele mai bune hoteluri din Florența.

1. Domul (Catedrala Santa Maria dei Fiori)

De secole, oamenii au susţinut faptul că această măreaţă catedrală din Florenţa este un pic făcută pe dos, în sensul că exteriorul se făleşte cu faimoasa cupola a lui Brunelleschi, cu clopotniţa lui Giotto şi cu plăcile fastuoase de marmură albă, verde şi roz, în timp ce interiorul rămâne puţin în umbră.

La sfârşitul secolului 13, Florenţa era stăpânită de un sentiment de irascibilitate. Rivalele sale, Siena şi Pisa făceau paradă cu noile lor domuri, adevărate opere de artă, în timp ce Florenţa nu avea decât micuţa catedrală Santa Reparata, datând din secolul 5 sau 6. Aşa că, în anul 1926, oraşul l-a angajat pe Arnolfo di Cambio pentru a proiecta un nou dom, acesta demarând lucrările de ridicare a faţadei şi a primelor coloane, înainte de moartea sa în 1302.

Ulterior, breasla lânarilor a preluat construirea acestei clădiri şi arhitecţii Giotto di Bondone (care s-a concentrat asupra clopotniţei) şi Francesco Talenti (care a finalizat structura arhitecturală a cupolei şi care a extins mult planul original al lui Arnolfo). Faţada pe care o vedem astăzi este o compoziţie neo-gotică, proiectată de către Emilio de Fabris şi a cărei construcţie a avut loc în perioada cuprinsă între anii 1871-1887 (pentru a afla povestea ei, trebuie să vizitezi Museo dell’Opera di Duomo).

Cea mai distinctivă trăsătură a Domului din Florența este cupola sa imensă, care domină bolta cerească şi este un adevărat simbol al orașului. Ridicarea Domului, cea mai mare construcţie de acest gen din lume, la momentul respectiv, a fost abordată într-o manieră arhitecturală de excepţie, de către Filippo Brunelleschi, între anii 1420 şi 1436. Poţi urca până sus la cupolă, pentru a vedea panorama întregului oraş.

În anul 1507, Baccio d’Agnolo a început construirea unui balcon. Una dintre cele 8 laturi ale sale a fost terminată în anul 1515, când cineva l-a întrebat pe Michelangelo – a cărui opinie artistică era la vremea aceea literă de lege – ce părere are despre această realizare. Maestrul a răspuns batjocoritor că “seamănă cu o cuşcă pentru greieri”. Din acel moment, lucrările au fost oprite şi, până în ziua de astăzi, celelalte 7 laturi au rămas neterminate.

În fapt, Domul din Florența a fost construit în jurul bisericii Santa Reparata, care astfel a putut rămâne funcţională, până la terminarea sa. Pentru mai mult de 70 de ani, florentinii au intrat în vechea lor biserică prin faţada celei noi, dar în anul 1370, odată cu terminarea în mare parte a Domului (cu excepţia cupolei), intrarea originală a fost dărâmată.

Dintotdeauna conservatori în ce priveşte partea financiară, florentinii au început să fie vehemenţi în a-şi exprima dorinţa de a vedea opera de artă, imediat ce intrarea principală a faţadei a fost terminată la începutul anului 1300 – pentru a fi siguri că rezultatul a ceea ce au investit este mult mai frumos decât catedralele rivale. Gaddo Gaddi a fost însărcinat să realizeze mozaicul “Înscăunarea Mariei” în luneta aflată deasupra intrării, iar oamenii au fost mulţumiţi. Setul de vitralii de pe faţadă a fost proiectat de către Lorenzo Ghiberti şi Paolo Uccello, un pictor obsedat de noile perspective, care a pictat în anul 1443, imensul ceas “hora italică”, cu cele 4 capete ale profeţilor.

dom 1

dom 2

dom 3

În partea dreaptă a coridorului se află treptele care coboară spre săpăturile vechii biserici Santa Reparata. În anul 1972, o lespede de mormânt inscripţionată cu numele lui Filippo Brunelleschi a fost descoperită acolo (era vizibilă printr-o poartă). Dacă nu eşti interesat de ruinele caselor romane antice şi de bucăţile rămase din mozaicurile aparţinând podelei bisericii Santa Reparata, nu merită să dai 3 euro, reprezentând taxa de intrare.

Pe zidul din stânga se regăsesc numai fresce. Prima dintre ele înfăţişează Memorialul lui Sir John Hawkwood (1436), un mercenar (condottiere) englez, căruia florentinii i-au stâlcit numele în Giovanni Acuto, atunci când l-au angajat pentru a-şi înspăimânta inamicii. Povestea spune că înainte de a le muri conducătorul, mercenarii au cerut ca în onoarea lui să fie ridicată o statuie din bronz, înfăţişându-l călare.

Florenţa a promis că va realiza această operă, dar în stilul său avar caracteristic, după moartea lui Hawkwood, oraşul a apelat la serviciile maestrului perspectivei şi iluziei – Paolo Uccello – pentru a picta în schimb un monument ecvestru, care reprezenta o investiţie mult mai ieftină decât realizarea unei statui din bronz. 20 de ani mai târziu, Andrea del Castagno a copiat ideea realizării unei picturi în loc de un monument ecvestru, atunci când a realizat fresca “Memorialul lui Niccolo da Tolentino”, lângă opera lui Uccello. Spre capătul coridorului din stânga se află opera lui Domenico di Michelino, “Dante explicând Divina Comedie” (1465).

În colţul din stânga al sanctuarului, se află Noua Sacristie. Lorenzo de Medici participă la slujba ţinută în Dom într-o zi de aprilie a anului 1478, împreună cu fratele său Giuliano, când au fost atacaţi în Piaţa Conspiraţiei. Conspiratorii, instigaţi de Papă şi conduşi de un membru ai familiei Pazzi, vechii rivali ai familiei de Medici, i-au atacat pe cei doi fraţi în clipa în care clopotul din sanctuar a sunat. Giuliano a fost omorât pe loc – trupul său a avut 19 răni – dar Lorenzo a reuşit să sară peste balustrada altarului şi s-a refugiat în Noua Sacristie, închizând uşile din bronz în urmă să.

Acele uşi au fost turnate de Luca della Robbia, între anii 1446 şi 1467, această fiind singură să opera importantă din acea vreme. Înaintea acesteia, Luca a creat deasupra intrării, fresca “Resurecţia” (1442), în teracota smălţuită, precum şi “Înălţarea” deasupra uşii din partea de sud a sacristiei. Interiorul Noii Sacristii este caracterizat prin existenţa a numeroase uşi încrustate din lemn.

Frescele din interiorul Domului au fost proiectate de către Giorgio Vasari, dar ele au fost pictate de către ucenicul sau mai puţin talentat, Federico Zuccari, în anul 1579. Frescele au fost şterse în urma unei operaţiuni care a luat sfârşit în anul 1996. Aceasta a scos la iveală paleta coloristică inovativă folosită de Zuccari.

2. Palazzo Vecchio (Muzeul)

Construcţia palatului a început în anul 1299, acesta fiind ulterior extins în repetate rânduri – în 1343, 1495 şi ultima dată în secolul 16, de către Vasari şi Buontalenti. Palazzo Vecchio a reprezentat simbolul şi totodată centrul politic al oraşului, timp de secole. Marea sală Cinquecento, opera lui Cronaca, este decorată cu fresce omagiind victoria florentinilor împotriva celorlalte oraşe toscane şi cu sculpturi descriind cele 12 munci ale lui Hercule, creaţii ale lui De Rossi.

La etajele superioare se află obiecte care au aparţinut lui Eleanor de Toledo, soţia lui Cosimo I şi căreia i-a fost dedicată micuţa capelă a lui Bronzino. Sala Gigli şi Sala Audienţei, cu intrarea sa din marmură sunt nişte încăperi somptuoase. La mezanin se află colecţia Loeser de sculpturi pictate. Merită să vizitezi balconul de sus, de unde poţi admira priveliştea încântătoare a Florenţei. În faţa muzeului vei găsi o copie a statuii David, a lui Michelangelo.

3. Ponte Vecchio

Nu poţi rata cel mai vestit punct de reper din Florenţa, Ponte Vecchio. Construit în anul 1345, el este cel mai vechi pod al oraşului, de unde şi numele său. Structura multicoloră găzduia iniţial magazinele măcelarilor. Podul era folosit de către bancheri în drumul lor spre birouri, iar mirosul greu al sângelui de porc şi al cărnii putrezite, îi deranja la culme pe aceştia.

În efortul de a rezolva problema acestei zone, familia de Medici a luat măsuri pentru a-i îndepărta pe măcelarii de pe pod, mutând în locul lor bijutieri şi slefuitori de diamante. Ponte Vecchio este singurul pod care a scăpat de bombardamentele nemţilor în cel de-al doilea Război Mondial.

Astăzi, el este o zonă pietonală, în care magazinele îşi etalează colierele, inelele şi alte bijuterii pline de strălucire, dar şi foarte scumpe. Turiştii se pot bucura aici de o plimbare la orele dimineţii, înainte ca magazinele să se deschidă, sau la apusul soarelui, când îndrăgostiţii privesc vrăjiţi linia orizontului, iar muzicanţii cântă cu bucurie.

4. Biserica Santa Croce

Construcţia bisericii Santa Croce, adevărat centru al universului pentru călugării florentini franciscani, a fost începută în anul 1294, de către maestrul gotic Arnolfo di Cambio, în scopul de a rivaliza cu imensa biserică Santa Maria Novella, ridicată de dominicani, în partea cealaltă a oraşului.

Biserica nu a fost terminată şi nici sfinţită nici până în anul 1442 şi chiar şi atunci a rămas nefinisată; în anul 1857 i-a fost adăugată faţada neo-gotică. Aici se află îngropate personalităţi de seamă ale oraşului Florenţa, printre care Michelangelo, Niccolo Machiavelli, Leonardo Bruni şi Gioacchino Rossini.

5. Galeria Academiei

Academia este vestită pentru statuia David a lui Michelangelo, dar sunt multe alte tablouri în incinta muzeului, care merită văzute. Cum intri, prima sală îi este dedicată lui Michelangelo, încăperea fiind dominată de cea mai faimoasa sculptură din lume: statuia lui David. În vârstă de numai 29 de ani la acel moment, Michelangelo a finalizat în anul 1504 un David de mărimea lui Goliat, statuia reprezentând un omagiu adus oraşului Florenţa.

6. Galeria Uffizi

Galeria Uffizi este unul dintre cele mai minunate muzee ale lumii şi reprezintă cea mai bună introducere în pictura renascentistă, cu opere aparţinându-le lui Giotto, Masaccio, Paolo Uccello, Sandro Boticcelli, Leonardo da Vinci, Perugino, Michelangelo, Raphael Sanzio, Tizian, Caravaggio şi lista continuă.

Dacă ai timp, e bine să faci două vizite la acest muzeu din Florența. La prima, concentrează-te asupra primei duzini de încăperi şi admiră lucrările cele mai reprezentative ale secolului 16, aparţinând unor nume ca Michelangelo, Caravaggio, Raphael şi Tizian. La a două vizită, fă o scurtă trecere în revistă a ceea ce ai văzut şi continuă cu restul galeriei.

7. Muzeul Galileo (Muzeul de ştiinţă)

În Muzeul Galileo poţi vedea expuse un calculator mecanic datând din anul 1664, lentilele cu care Galileo Galilei a descoperit patru luni ale planetei Jupiter (numite după patronii săi, familia de Medici), telescoape de diferite mărimi şi o relicvă sfântă: degetul mijlociu de la mâna dreaptă a lui Galileo, sustras în timp ce cadavrul său era transportat la Biserica Santa Croce, pentru a fi înmormântat acolo.

8. Palatul Pitti şi Grădinile Boboli

Palatul Pitti din Florența se află pe malul răului Arno şi reprezintă fosta reşedinţă a familiei Medici. Palatul conţine galerii ce expun obiectele de artă deţinute de această familie – Rafael, Andrea del Sarto, Tizian, Rubens. În spatele palatului Pitti sunt Grădinile Boboli cu sculpturi şi arhitectura peisagistică, oferindu-ți posibilitatea unor plimbări plăcute şi  privelişti spre partea de sud a oraşului Florenţa.

9. Piazzale Michelangelo

Priveliştea asupra întregii văi a oraşului Florenţa şi a dealurilor ce o înconjoară, reprezintă o atracţie peste care nu poţi trece cu vederea. O vizită la apusul soarelui este recomandată romanticilor, iar cu o sticlă de vin la tine, magia este garantată. Nu există moment nepotrivit pentru a vizita Piazzale Michelangelo, întotdeauna aici este ceva de văzut.

10. Parco delle Cascine

Parcul Cascine din Florența este favoritul pasionaţilor de jogging, al călăreţilor şi al familiilor cu copii, mai ales în dimineţile de duminică şi marţi, când aici se organizează târguri. În partea de est a parcului se află o piscină în aer liber (deschisă în timpul verii), lângă care există un bar şi un restaurant.

În partea de vest există un amfiteatru, locaţie extrem de populară vara, pentru reprezentaţiile de dans şi concertele organizate aici. Parcul a fost deschis pentru public la începutul secolului 19. Programul de vizitare este între orele 8-18 toamna şi iarna şi de la 7 la 21, primăvara şi vara.

Citește și: 10 lucruri interesante despre Florența