Covasna, județul aflat în estul Transilvaniei, în curbura internă a Carpaților, tinde să devină o importantă destinație turistică pentru cei care doresc să descopere România. Promovată până nu demult mai degrabă ca zonă de interes pentru turiștii de naționalitate maghiară, Covasna își deschide larg porțile și propune câteva puncte de reper extrem de interesante, la care ”asortează ideea de a învăța despre obiceiurile și tradițiile zonei. Județul Covasna este cunoscut drept ”Ținutul Conacelor” și al apelor termale, având nu mai puțin de 200 de conace și castele care-l împânzesc și care-și așteaptă nerăbdători vizitatorii.
La invitația Asociației de Promovare a Turismului din județul Covasna și a Asociației Travel Focus, am ajuns în Covasna pentru a-i descoperi comorile și a-i savura o parte din tentantele oferte turistice. Iată, prin urmare, ce să faci și ce să vezi în Covasna, într-un tur de trei zile.
Vrei să-ți faci vacanța în Covasna? Ai aici cele mai bune hoteluri din Covasna!
1 Învață să prepari kürtőskalács
Kürtőskalács, celebrul cozonac secuiesc/unguresc cunoscut în întreaga lume și adulat în România la orice târg sau festival mai mult sau mai puțin tradițional, are ”secretele” sale de preparare. Desertul în formă de burlan se face din făină de grâu, lapte, ouă, drojdie, unt și zahăr și se garnisește cu diverse mirodenii, aluatul format fiind întins apoi, în fâșii, pe suluri din lemn care se așează deasupra unor grătare cu cărbuni și se învârtesc în permanență, pentru a se coace uniform. Zahărul cu care sunt ”stropiți” se caramelizează, apoi ”burlanele” sunt impregnate cu diverse arome: scorțișoară, nucă, nucă de cocos, vanilie. Denumirea de kürtőskalács vine de la kürtő – care înseamnă ”coș de fum” și kalács – cozonac împletit. Potrivit legendei, primul kürtőskalács a fost preparat în Ținutul Secuiesc pentru inducerea în eroare a tătarilor invadatori, lipsiți de alimente, dar strămoșul cozonacului e considerat germanul Spiesskuchen, copt pe cilindri de lemn, despre care se vorbește într-un manuscris din Heidelberg. Prima rețetă de kürtőskalács apare în cartea de bucate a contesei Maria Mikes, din anul 1784.
Poți să mănânci kürtősi proaspeți până te umfli ca un balon – sunt delicioși și irezistibili și nici măcar o palincă nu te poate opri din a rupe încă o fâșie, și încă una și încă una… Precum spuneam, Ținutul Secuiesc este locul de origine al kürtőskalács-ilor iar noi ne-am bucurat de ei la Ojdula, comună situată la 9 km de Târgu Secuiesc, la poalele Munților Brețcu. În Ojdula se pot vizita Biserica romano-catolică, de pe Dealul Bisericii, reconstruită în 1818-1819, Biserica Ortodoxă, sfințită în 1975, Monumentul Milenar, cioplit în piatră de sculptorul italian Pittino Anselmo (care a trăit în Oituz) dar se pot face și câteva interesante trasee turistice.
2 Descoperă arta sculpturii în pănușe
La Centrul de Informare Turistică din Ojdula am fost întâmpinați, printre altele, cu o masă pe care se aflau înșirate câteva obiecte artizanale despre care am aflat că sunt realizate din pănușe de porumb. Am descoperit-o îndată și pe autoarea lor. Szabó Erzsébet „Bimbi”, ilustratoare și maistră a confecționării obiectelor din pănușă de porumb, s-a mutat acum un deceniu la Ojdula și a învățat acest complicat meșteșug de la un meșter tradițional din Odorheiul Secuiesc. I-a plăcut atât de mult încât creațiile dumneaei, cu care s-a prezentat la o sumedenie de târguri și expoziții naționale și internaționale, au primit elogii. O simplă demonstrație de realizare a unei flori din pănușe, te face să o aplauzi la modul propriu și să realizezi că artiștii populari ar merita o prețuire mai mare.
3 Vizitează Biserica Fortificată Sf. Emeric, din Ghelința
Așezată de-a lungul poalelor munților, localitatea Ghelința (formată din mai multe sate) e cunoscută în special datorită bisericii romano-catolice. O atmosferă calmă, o liniște aproape nepământeană te întâmpină în Ghelința, acolo unde, pentru a vizita biserica ai nevoie de cheia de la femeia care nu știe limba română dar care știe totul despre monumentul pe care-l are în grijă. Treci pe sub turnul-clopotniță (în care se poate urca) și pătrunzi în curtea interioară acolo unde vei descoperi, în spatele bisericii, un cimitir în care, printre alții, e îngropat Fekete Janos, preot-martir al regimului comunist.
Biserica are o frumusețe arhaică de necontestat, atât la exterior cât, mai ales, la interior. Unele surse spun că o parte a fost construită în secolul 14 (porțile poziționate în direcția sud-vest), ulterior locașul de cult primind fortificații cu aspect gotic. În interior, frescele (cea mai veche e pictată în 1330) prezintă legenda Sfântului Laszlo (Ladislau), care spune că un turc a răpit o fată maghiară iar Ladislau l-a urmărit și l-a prins, s-a luptat cu el, cu ajutorul fetei și, în final, l-a decapitat. Pe pereții bisericii sunt surprinse și scene din viața lui Isus dar cel mai interesant ni s-a părut tavanul, cu cele 103 casete pictate (niciuna la fel cu alta) în anul 1629. Ar mai fi de menționat orga și o scriere în alfabetul cu rune, care întregesc imaginea unei biserici frumoase, despre care se știu puține lucruri dar care merită vizitată.
4 Învață să faci butoaie, la dogăria din Harale
Harale e un sat care aparține de comuna Ghelința și în care am fost să vedem singura familie de dogari rămasă în activitate, după ce, vreme de secole, 90% din populația satului s-a ocupat cu acest meșteșug. Dogarii fac, în principal, butoaie, iar meseria asta nu e atât de ușoară precum pare. Ne-a întâmpinat o pereche jovială de mustăți răsucite, aparținând lui Szoke Barna, fiul lui Szoke Tibor, meșter popular dogar, care a învățat meseria de la tatăl său.
Ospitalitatea și harul celor doi meșteri răzbat dincolo de porțile casei lor. În atelierul lui Tibor cei doi fabrică butoaie din stejar (pentru vin), din stejar și dud (pentru țuică), căzi, putini, găleți, ciubăre, și alte obiecte din lemn, comenzile curgând pe bandă rulantă. Un dogar adevărat cunoaște orice tip de lemn și știe cum să-l modeleze pentru a da valoare vinului și țuicii pe termen lung. Tibor ne-a făcut o demonstrație legată de modul în care se fabrică un butoi, făcându-ne să înțelegem că păstrarea vie a pasiunii pentru acest meșteșug e nu doar o obligație ancestrală ci și o necesitate și o garanție acalității. Doagele sunt rașchetate, apoi, la asamblare, sunt îndoite prin încălzire, ardere și înmuiere. Prin tratment, țesuturile acestora suferă modificări complexe iar dibăcia dogarului constă în introducerea lemnului în transformare chiar la momentul oportun, când acesta e îndeajuns de copt.
5 Bea palincă
Aceasta e o activitate permanentă în Ținutul Secuiesc. Nu există moment al zilei în care să nu se poată consuma această licoare distilată iar calitatea ei este supremă. Dar dincolo de palinca obișnuită, am testat o gamă de palincă absolut fabuloasă, un fel de Moet al palincilor. Este produsă de Potio Nobilis, o companie mică, înființată de doi înreprinzători din Sfântu Gheorghe, care nu și-au propus să facă avere din licori dar care au pus calitatea înainte de orice. Palincile lor, realizate din diverse fructe (afine, caise, coacăze negre, pere, gutui, mere, mure, prune, scorușe, soc, struguri, vișine, zmeură, tescovină) au câștigat numeroase premii la concursurile internaționale, concurând cu succes alături de produse ale unor țări, precum Germania și Ungaria, în care producerea palincăi se predă la nivel universitar.
Palincile Potio Nobilis sunt făcute doar cu fructe atent selecționate și de cea mai bună calitate iar rezultatul e pe măsura întregului proces de fabricație. Și chiar dacă prețul final poate părea exagerat, vă asigurăm că merită fiecare leu. Nouă ne-au plăcut la nebunie palinca de afine, cea de zmeură și cea de pere Williams.
6 Decorează turta dulce
Amintește-ți de copilărie și mergi la casa familiei Szántó, din Târgu Secuiesc, pentru a decora turta dulce. Szántó József a ”furat” rețeta de la mama lui, pe vreme când stătea alături de ea pentru a pregăti bunătăți de Crăciun și a exploatat apoi acest meșteșug, devenind cel mai renumit producător de turtă dulce din Covasna. Prăjituricile lui conțin miere, anason, scorțișoară, cuișoare, făină și margarină iar formele sunt diferite, de la inimioare la brazi și alte elemente. Cea mai simpatică parte (după coacerea în cuptor, care durează 7 minute) – cea pe care cu siguranță orice copil o va adora – este decorarea acestora, cu glazură de zahăr. E nevoie de un pic de răbdare și de o mână care să nu tremure (prea mult). Nouă nu ne-a ieșit perfect dar ne-am amuzat.
7 Tratează-te la o mofetă
Mulți se întreabă ce înseamnă o mofetă, cuvânt despre care auzi mai la tot pasul prin Ținutul Secuiesc. Mofeta este o emanație de dioxid de carbon, rezultată ca urmare a unei activități vulcanice. În fapt, o ”emanație puturoasă” (după traducerea din latină a cuvântului mephitis), perfectă însă pentru tratarea diberselor boli cardio-vasculare. Mofetele împânzesc județul Covasna iar noi am avut privilegiul de a vizita Centrul de tratament cu mofetă și apă minerală de la Hătuica, sat ce ține de comuna Cătălina.
Centrul a fost deschis în anul 2013 și are la primul nivel camera mofetei, construită deasupra izvorului de apă minerală, acolo unde cei care suferă de boli cardio-vasculare, periferice sau ale aparatului locomotor, se pot trata în ședințe care se pot întinde pe durata a mai multe zile. Centrul e dotat cu băi medicinale, saună, cabinet medical, cabinete de fizioterapie și de masaj, precum și cu camere de oaspeți. Nu e neapărat o plăcere să inhalezi dioxidul de carbon emanat de o mofetă dar cu siguranță efectele benefice ale apelor carbogazoaze, bicarbonatate, calcice etc sunt extraordinare.
8 Vizitează o moară de apă și fă pâine cu cartofi
La Centrul Malomkert, din localitatea Cernat (la poalele Munților Bodoc), vei găsi o moară de apă. Din aceea, ca-n povești, care, culmea!, funcționează perfect. Moara e veche din secolul 19 și e considerată monument istoric. Dacă-ți pui mintea și mai adaugi și niște grâu, apoi dai drumul la drăcie, te vei transforma ad-hoc într-un morar șmecher. Și, mergând mai departe, după ce ai produs făina, e momentul să prepari o excelentă pâine cu cartofi. Te va ajuta o gospodină de nădejde, care va face aluatul și-l va introduce în cuptorul cu jăratec, de unde va scoate o oră mai târziu o fabuloasă pâine de casă.
Aceste două activități se petrec, cum spuneam, la Centrul Turistic Malomkert, acolo unde găsești inclusiv 55 de locuri de cazare (în căsuțe din lemn) și unde poți face și alte lucruri minunate, cum ar fi să prepari tăieței, să faci drumeții în natură și să vizitezi atracțiile turistice din împrejurimi.
9 Relazează-te la un spa de excepție
Probabil cea mai bună variantă de cazare în Covasna este Grand Hotel Balvanyos (4 stele), care nu doar că e situat într-un cadru natural de mare excepție (deschizi geamul și respiri natura, fără alte ”ingrediente” toxice) dar excelează la un capitol din ce în ce mai cerut (și) în România: centrul Grand Santerra Spa. O zonă de recreere unde găsești tot ce-și pot dori sufletul și fizicul, de la piscina wellness la bazinele cu hidromasaj (cu apă sărată și cu apă de izvor), de la bazinele Kneipp la piscinele pentru copii, de la piscina exterioară la camera salină, sauna rusească, sală de fitness, camerele pentru tratamente și masaje diverse.
Altfel, hotelul dispune inclusiv de un parc de aventură, care te așteaptă să-ți testezi limitele și să faci abuz de adrenalină, sub îndrumarea instructorilor, pe diverse trasee, de dificultate progresivă, pentru toate categoriile de vârstă. Camerele hotelului sunt suficient de spațioase (există varianta de cameră dublă standard, dublă superioară, junior suite și apartament) , mobilierul e modern iar prețurile încep de la 55 euro pentru dubla standard. [Foto: http://balvanyosresort.ro]
10 Vizitează Cetatea Ika
Punem pariu că n-ai auzit de Cetatea Ika, din Munții Bodocului (localitatea Cernatul de Sus). Iar dacă ai auzit, înseamnă ori că ești din Covasna, ori că îți cunoști țara atât de bine încât meriți un premiu. Ika nu e propriu-zis o cetate. A fost una, ridicată în secolul al 14-lea, la acea vreme având un important rol de apărare. Între timp însă, din ea a rămas doar un turn, și acela retezat (i se spunea Turnul Ciunt). Lucrările de restaurare l-au pus în valoare, transformându-l într-o destinație de neratat, asta și pentru că se află într-o zonă frumoasă.
În turn se poate urca dar ghinionul a făcut că atunci când am ajuns, cheia de la poarta de jos nu a vrut și pace să se învârtă în broască, făcându-ne să credem mai abitir în legenda acestei cetăți. Se spune că la baza turnului e îngropată o comoară, cu mult aur și multe diamante. Comoara este păzită însă de doi cocoși magici, foarte furioși, unul roșu, celălalt negru. Când unul dintre ei doarme, celălalt stă treaz, nelăsând pe nimeni să se apropie de comoară – dacă unul dintre ei simte că cineva s-a apropiat de poarta de intrare, începe să cânte iar poarta se închide automat. N-am auzit cântecul vreunul cocoș dar am rămas cu turnul admirat doar de la bază.
11 Urcă pe ”acoperișul” Covasnei, la Cetatea Balvanyos
La întâlnirea munților Turia, Bodoc și Ciomad se află localitatea Balvanyos, cunoscută stațiune balneoclimaterică. La altitudinea de 1041 m, veghează deasupra stațiunii ruinele cetății cu același nume. La cetate se ajunge nu foarte ușor, urmând drumul care urcă spre lacul Sf. Ana (o oră din centrul stațiunii), iar acest lucru spune multe despre faptul că, de când a fost construită – în secolul 11 – a rezistat multor atacuri ale hoardelor de tătari, care nu au reușit să o cucerească niciodată. Noi am ajuns la Cetatea Balvanyos după un drum fulminant prin pădure, făcut cu quad-urile – mașinuțele motorizate extrem de puternice.
Panorama de la cetate este fantastică iar prea multe informații despre ea nu există, începând cu prima menționare documentară, din anul 1360. E clar că a aparținut păgânului Apor Szilamér, care, la un momenta dat, a înstrăinat-o, nu se știe cui. Se pare că cetatea a fost locuită până în 1603, după care a rămas în paragină, lăsând în urmă legende și povești de spus la gura sobei.
Cei care iubesc drumețiile pot merge mai departe, pentru a vizita, pe Muntele Puturosul, peștera cu același nume. În Peștera Puturosul nu se poate intra, emanațiile sulfuroase fiind mortale. De altfel, acesta e un loc în care, se spune, au avut loc multe sinucideri în perioada dificilă a ocupației habsburgice. Deși unii folosesc gazele emanate din Peștera Puturosul pentru a-și trata diversele afecțiuni, prezența în dreptul ei nu e tocmai o plăcere. Deși drumul până acolo, de la, e lejer și frumos.
12 Stai în echilibru pe Lacul Sfânta Ana
Se știe că Lacul Sf. Ana este unicul lac de origine vulcanică din România, fiind situat în craterul masivului Ciomatu Mare din masivul vulcanic Puciosu (ok, geografic nu în Covasna ci în vecinul județ Harghita). O excursie aici este aproape obligatorie, fie că o faci ca drumeție sau, cum am făcut-o noi, cu quad-urile, apoi într-o coborâre spectaculoasă și plină de adrenalină, de 2 kilometri, cu mountaincart-urile și mountainbike-urile.
Pe lacul liniștit (care are o adâncime maximă de 6,4 m) se poate face sport: îmbraci costumul de neopren, iei o placă și încerci să-ți ții echilibrul pe ea, fără să cazi în apa albastră. Lucru desul de dificil. Ca orice loc de acest gen, și Sf. Ana are legendele lui, una dintre acestea povestind despre o tânără care urma să fie măritată împotriva voinței ei de către părinți. Pentru că nu-l dorea pe viitorul soț, ea s-a aruncat în noaptea nunții în lac, care a primit apoi numele ei. O altă legendă spune despre doi frați căpcăuni, care aveau două castele, unul dintre ei având și o caleașcă teribil de frumoasă, câștigată la zaruri. Pentru a nu fi mai prejos, celălalt a pus rămășag că el va veni cu o caleașcă și mai frumoasă. A făcut rost de una și a înhămat la ea opt fete superbe. Acestea nu au reușit să urmească însă caleașca cea grea, iar tiranul a început să le biciuiască. Una dintre cele opt fete, pe nume Ana, l-a blestemat iar blestemul s-a împlinit: pe loc s-a pornit o furtună puternică, în urma căreia castelul tiranului și caleașca lui au fost cuprinse de flăcări. Pe locul castelului s-a format apoi un lac liniștit și albastru.
Lacul sf. Ana in jud. Covasna?
No comment!
“Your comment is awaiting moderation.”
felicitari, asumati cu curaj critica.
Desigur că nu, am făcut modificarea în material și vă mulțumim pentru sesizare.
mersi
V-as mai recomanda si ferma de bizoni americani din localitatea Aita Mare, Covasna, un loc nemaipomenit in mijlocul naturii.
https://www.facebook.com/FermadebizoniTransilvania/
Oare din ce an sunt pozele de la cetatea IKA? Va invit sa cautati pe google imagini despre ea.
De acum doua saptamani. Am vazut cum arata turnul cand era retezat.
Turta dulce si kurtos kolaks!
Ce frumos!
De unde ati inchiriat quad? Ati fost in grup organizat? Daca mergem pe cont propriu ne putem bucura de toate astea? De decoratul turtei dulci, etc?
Da, sigur. Toate activitățile descrise în articol se pot face de către oricine, la fața locului.
Am fost și noi, un grup de 4 doamne, la începutul lunii octombrie 2020. Domnul ne-a primit în gospodăria lui, nimic de zis, dar nu am avut ce vedea decât o expoziție cu vânzare în curte, iar în interior un cuptor în care se coace turta dulce, tăvile, formele, masa pe care se face și cam atât. E gospodăria unui om care nu face toată ziua turtă dulce, noi am prins un ”gol de producție” și nu prea am avut ce vedea. Și nu se apuca omul de făcut turtă dulce doar ca să vedem noi. Cel mai bine în grup organizat, cu un telefon dat înainte, că omul e amabil, dar mai are și alte treburi de făcut în gospodărie.
biserica de la Ghelinta nu este pe lista Unesco. Nu avem nimic din judet pe aceasta lista. Nu ca nu ar merita…
Corect. Ne-a indus în eroare o informație de pe un site dar am verificat acum pe lista UNESCO și am corectat. Mulțumim.
Am fost impresionată de acest monument istoric! Am făcut o vizită de mai multe zile în jud Covasna la începutul lunii oct 2020, din curiozitate. Sunt din Iași și nu am fost în zonă decât în trecere. Într-adevăr, doamna în vârstă care are cheia bisericii nu știe românește, dar înțelege puțin și stă în sat. Nu vă duceți dacă nu o puteți contacta, căci e frumoasă curtea și fortificația, dar interiorul bisericii ”face toți banii”! Noi am sunat la Centrul turistic din Sf. Gheorghe și am întrebat cum putem lua legătura cu doamna și o angajată de acolo. foarte amabilă, ne-a spus să revenim cu un telefon în 30 min căci o contactează ea pe doamna și ne ajută ca translator. Ne-a spus că a doua zi bătrâna va fi acasă și cu 15-20 min înainte de a ajunge la Ghelința să o sunăm pe ea, și ea o să o sune pe bătrănă șă ne aștepte la biserică. Ne-a așteptat și a fost tare de treabă, ne-a arătat tot și ne-a lăsat să cântăm la orgă.
Dacă tot ați scris de lacul Sf. Ana, de ce nu ați scris și de Tinovul Mohoș care este foarte aproape, face parte din aceeași arie protejată și este o zonă unică? La Tinovul Mohoș se poate ajunge pe jos de la locul de parcare pentru lac. Intrarea în zona Tinovului se face numai cu ghid, la ore fixe. Acolo a fost cândva un lac, cam de 4 ori mai mare decât lacul sf. Ana și mai vechi. Când vulcanul în care este format acum lacul sf. Ana a erupt, cenușa abundentă s-a aselat pe suprafața lacului învecinat. Pe această peliculă de cenușă s-a format un strat de mușchi care a ocupat, în timp, suprafața lacului, în prefent mai fiind vizibile din vechiul lac doar câteva ochiuri. Stratul de mușchi a devenit, cu timpul, din ce în ce mai gros, ducându-se spre adânc. În câteva sute de ani lacul nu va ami exista, stratul de mușchi absorbind, ca un burete, apa lacului. Merită vizitat, veți rămâne impresionați!
Nu am fost la Tinovul Mohoș, dar mulțumim pentru informație, data viitoare vom ajunge.
La turnul Ika se ajunge pe un drum comunal, nu prea am găsit indicatoare, am întrebat câteva persoane care nu ne-au răspuns căci nu vorbeau limba română. Când credeam că am rătăcit drumul am găsit un indicator și ne-am apropiat de obiectiv. Turnul se vede ițindu-se în vârful dealului (dacă e munte nu e prea înalt, aduce mai mult a deal!), se lasă mașina în apropierea turnului, se trece peste un pârâu peste care nu am găsit un podeț și am țopăit prin apă ca să îl trecem. Am găsit niște trepte care urcau iar drumul urcă pieptiș prin pădure. Fiindcă știam de la dvs că e închis și nu am știut de unde să luăm cheia, am renunțat căci era cam spre seară și, neavând antrenament la urcuș, am zis să nu riscăm căci și așa nu aveam cum intra înauntru. La întoarcere am gasit un podeț fragil, peste care am trecut cu mare grijă. Apropos, de unde ați luat cheia???
Atenție, articolul e ceva mai vechi, probabil că între timp lucrurile s-au mai schimbat.
Articolul dvs ne-a ajutat foarte mult în octombrie, anul trecut. Pe 1 iulie, peste câteva zile, merg din nou în zonă, cu familia, și voi revedea o parte dintre obiective li voi vizita ce mi-a mai rămas nebifat. Din vizita anterioară aș menționa, dacă ajungeți în Tg. Secuiesc, centru istoric și Muzeul păpușilor, care este foarte aproape de centru, la 2 pași.
Mulțumim și ne bucurăm că v-am fost de ajutor. De asemenea, mulțumim pentru sugestii, oricând sunt binevenite.