[dropcap size=small]D[/dropcap]ar unde este King Taksin The Great, căci nu am reîntâlnit nicăieri în incinta de 218.400 mp împrejmuită cu 2km de ziduri, vreo referire la el? Şi pe cine puteam să întreb, cine putea să îmi lămurească misterul, pe cine altul de cât pe Google cu care am stat într-o clipă de răgaz turistic, la o bârfa mică şi un suc de rodie; şi Google mi-a zis că MareleTaksin, deşi de filiaţie chineză, a urcat treptele serviciului regal până a ajuns Phraya (guvernatorul) unei provincii, iar de aici, prin vitejie, reunind ţinuturile Siamului şi alungându-i pe birmanezii care cuceriseră capitala de atunci, Ayutthaya, ajunge împărat, şi aşează noua capitală în mlaştinile marelui râu, la Thonburi. Prea încântat de el şi de faptele lui, se crede Buddha în viaţă, stârnind nemulţumirea supuşilor dar şi a prietenilor care decid să ia măsuri, adică pun de o lovitură de stat, hotărând execuţia împăratului, și urcarea pe tron a unui prieten de arme al acestuia, adică numitul Chao Phraya Chakri. Se zice că sub privirile îndurerate ale lui Chao, fostul împărat este înghesuit într-un sac de mătase, şi bătut cu beţe din lemn de santal, până şi-a dat ultima suflare. Un alt mod de execuţie nu putea fi ales, pentru că o cutumă a socităţii nu permitea vărsarea de sânge regal. Mai circula o vorbă, precum că în sac a intrat de altfel, o sosie a sa, adevăratul Taksin fugind şi ascunzâdu-se de urgia stârnită, undeva în sudul ţării.
Odată aşezat pe tron, noul mare împărat, de la care îşi trage numele râul impresionant al oraşului, mută iar capitala în 1782, pe partea cealaltă a apei, în actualul Bangkok, şi pune bazele casei Chaki, el devenind regele Rama I, întemeietorul actualei dinastii, ajunsă la al IX -lea Rama care se bucură şi acum de o domnie extrem de îndelungata, dar Rama al V-lea este cel în a cărui domnie, Complexul Marelui Palat a înflorit cel mai mult.
Şi, ca într-o telenovelă, la două sute cincizeci şi ceva de ani de la momentul “regele a murit, trăiască regele”, evenimentele sângeroase şi trădarea prietenilor de atunci încă nu au fost uitate, pentru că există adepţi ai lui Taksin care consideră că i s-a făcut o mare nedreptate acestuia, întreţinând un conflict ideologic deschis cu dinastia în funcţie şi susţinatorii ei. Între-timp, restul thailandezilor îşi venerează familia regală prin fotografii imense cu regele şi regina, rămaşi în imagini la vârsta tinereţii, montate în rame sofisticate, decorate cu flori, şi amplasate în marile intersecţii ale oraşului.
Că tot am pomenit de intersecţii, traficul în oraş este aglomerat, năvalnic, dar, surprinzător, destul de fluent. Şi aici motocicliştii domină strada, neconstrânşi de reguli prea stricte: n-am văzut Harley Davidson, dar am văzut pe nişte motorete mai degrabă, familii întregi, mamă, tată, cu 1-2 copii înghesuiţi între ei, sau cu câte unul mai mic, sprijinit pe umărul adultului din spate, legănându-se agil printre celelalte vehicule. Dacă eşti tare grăbit, de exemplu să duci repede, undeva, câteva plase cu casolete cu mâncare caldă, cel mai bine iei o motocicletă taxi, căci există şi aşa ceva; le recunoşti după vesta colorată pe care o poartă taximetristul, şi care te strecoară abil şi agil, periclitând uneori stabilitatea conţinutului din casolete, dar fentând înghesuiala la stopuri, spre mulţumirea clientului.
Tuk-tuk-urile sunt un pic mai greoaie, mai scumpe, şi la fel de nesigure în trafic. Surprinzător, taxiurile mai confortabile, mai sigure, sunt şi cele mai ieftine, daca stabileşti din start că vrei să meargă cu aparatul de taxat pornit şi exact unde vrei tu. A omite să îţi exprimi această dorinţă s-ar putea să te coste, mulţi taximetrişti sau tuktukişti încarcă tariful, sau au comision de la diferite magazine dacă te aduc în ograda lor căci, pe principiul “ochii văd, inima cere”, mai laşi un ban ici, mai laşi un ban colo… Aşa am ajuns eu, dar nu mi-a părut rău, căci altfel nu aş fi ştiut de existenţa acestei galerii, la un mare show room de pietre preţioase şi bijuterii.Gems Gallery. Din uşa m-au întâmpinat şi preluat două thailandeze elegante, îmbrăcate impecabil în stil tradiţional, care m-au predat apoi altora şi tot aşa, din stand în stand de expunere, era mereu cineva lângă tine dornic să te convingă de valoarea obiectelor şi de chilipirul pe care îl poţi avea cumpărând orice. Este imposibil să pleci cu mâna goală pentru că ajungi să vrei să îţi iei ceva, oricât de mic, ştiind că simpla ta prezenţă acolo, şi cu atât mai mult, orice cumpărătură, pot aduce un baht, doi, în buzunarul taximetristului care s-a străduit să facă loby pentru magazin. Avea omul doua job-uri, ce e rău în asta? (va urma)
Foto featured image: vagrantvoyager.wordpress.com
Add Comment