Mă îndrept către telefericul care urmează să mă ducă pe Monte. Sunt pe Rua de Santa Maria, cea mai veche stradă a capitalei Funchal, din Madeira, aflată, evident, în zona care se cheamă ”orașul vechi”. E dimineață și zona nu e foarte animată dar un lucru îmi atrage atenția în mod special, în timp ce marșez cu pas destul de larg: strada e cam… colorată. Și asta nu doar pentru că bătrânele clădiri cu fațade refăcute respiră istorie de prin 1430 ci fiindcă aproape fiecare poartă și ușă pe lângă care trec este pictată. Și nu oricum.
Sunt circa 200 de porți pictate pe Rua de Santa Maria. Porți de hoteluri, de restaurante, de magazine, de locuințe particulare – fațade pictate de către artiști locali într-u proiect cultural major, intitulat Arte de Portas Abertas (Arta Porților Deschise). Pentru a înveseli atmosfera și a da o nouă dimensiune turistică locului, artiștilor li s-a cerut să facă din această stradă un loc aparte. Iar aceștia și-au pus imediat imaginația la contribuție, rezultând o stradă ca o veșnică invitație. Mai multă culoare și energie.
Nu treci prin orașul vechi doar ca să mănânci. Vizitatorul e uimit de ceea ce vede. Se oprește, fotografiază, comentează. Și, acolo unde imaginile sunt mai mult decât culoare, pășește înauntru pentru a descoperi noi lumi. E unul dintre cele mai frumoase proiecte stradale pe care le-am văzut și unicul regret e că nu am avut mai mult timp să-l savurez.
Se poate spune că Teleferico do Funchal, al cărui punct de start e în Parque Almirante Reis, e una dintre principalele atracții ale insulei. Practic, desfășurarea mărețelor peisaje din Madeira începe de la telefericul care urcă în 15 minute dealul de 560 m până la Monte, o suburbie a Funchalului în care se află atât Jardin Botanico (o grădină botanică exotică în care se lăfăie circa 2500 de plante de pe toate continentele – ore de vizitare 9 – 18.00, 5,5 euro intrarea / adult) cât și o mică și simpatică parohie, Nossa Senhora de Monte.
Acum mai bine de 100 de ani, acest drum se urca pe jos. După care a fost introdus un trenuleț, care a funcționat între 1893 și 1943, când a traseul lui a fost distrus din cauza războiului. Construcția telefericului a început în 1999, fiind inaugurat în noiembrie 2000. Are o lungime de 3200 m și o viteză de 5 m / sec.
Cozile sunt destul de mari, dar treaba merge repede. În momentul în care te urci în cabina cu 8 locuri, ești fotografiat. Peste 15 minute, la sosire, vei fi îmbiat să cumperi, pentru 10 euro, fotografia cu tine în teleferic, asortată unui DVD. O practică des întâlnită în Madeira, la multe obiective turistice, remarcabilă fiind viteza cu care cei ce operează acest sistem scot poza la finalul unui tur (am întâlnit-o și la toboganul de pe Monte, și la Centrul de Vulcanism…) Ce-i drept, ca să scoți banii din buzunarul turistului trebuie să te miști perfect.
Precum spuneam, priveliștile din teleferic sunt sublime. Treci pe deasupra caselor cu acoperișuri portocalii, având în spate peisajul mirific al oceanului, eventual cu un mastodont de feribot acostat în port. Nu te poți abține să faci zeci de fotografii, mai ales că ferestrele superioare ale cabinei se pot deschide. Sau nu. Mai bine stai pe locul tău și admiri, retina fiind cel mai bun (și cel mai egoist) aparat foto, atâta vreme cât memoria îți rămâne intactă peste ani.
[notice type=”information” title=”Teleferico do Funchal” tag=”h5″]Teleferico do Funchal
Lungime 3200 m. Viteză 5 m/sec. Cel mai înalt stâlp: 39 m (al treilea). Capacitate: până la 800 pasageri / oră (pe sens). Număr cabine: 39.
Prețuri: adult – 10 euro (15 euro dus/întors). Copil (7-14 ani) – 5 euro (7,5 dus-întors). Copil 0-6 ani gratuit.
Orar: 9.00 – 17.45. deschis tot anul, cu excepția Crăciunului.
[/notice]
Toboganele de pe Monte
Cei care urcă pe Monte își iau, de regulă, bilet doar dus. Și asta pentru că e păcat să nu faci, la întoarcere, o tură pe celebrele Carreiros de Monte, toboganele Madeirei, probabil cel mai cunoscut ride al insulei. E vorba de niște sănii de lemn, manevrate de doi carreiros, ce poartă uniforme albe și pălării de paie, și care manevrează vehiculul cu ajutorul a două frânghii dar și a încălțărilor speciale, cu care frânează.
Sunt 2 kilometri de parcurs în sanie, între Monte și Livramento. 10 minute pline de adrenalină, chiote și hohote de râs, în special când ai impresia că băieții au scăpat hățurile și urmează să te lovești de zidurile caselor ce mărginesc strada îngustă și patinată de acest ”sport” ce se practică în Madeira încă din prima jumătate a secolului 19. Ce-i drept, săniile, cu care faci cunoștință de la debarcarea din teleferic nu inspiră prea mare încredere: sunt făcute din nuiele de răchită și din lemn și par a scârțâi din toate încheieturile.
La ”poalele” bisericii Nossa Senhora de Monte, care se înaltă semeață la capătul a câtorva zeci de scări, atmosfera e animată de turiștii care abia așteaptă să se îmbarce în sănii și se amestecă printre conducătorii de carreiros ce își așteaptă liniștiți clienții, vorbind între ei sau jucând tabinet. E o atmosferă ”de duminică”.
Înainte de a o lua la vale în sania nebunilor, poți vizita Grădina Botanică de care vorbeam mai sus, te poți ruga în micuța biserică sau te poți plimba prin jurul acesteia. Vei descoperi locul în care este îngropat Charles I al Austriei, ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, care a murit în exil (ca urmare a unei pneumonii), pe 1 aprilie 1922. Ultima reședință a acestuia a fost Quinta do Monte, aflată în aproprierea bisericii Nossa Senhora.
Am vizitat Quinta do Monte și am aflat cum stă treaba cu aceste quinte din Madeira. Quintele sunt conace vechi ce au aparținut unor nobili din Madeira, care au fost renovate și transformate într-o colecție de hoteluri de cinci stele, de tip boutique, care recompun atmosfera anilor de glorie ai insulei.
Prin urmare, dacă mergi în Madeira și vrei să stai într-un hotel special, poți alege o quinta: Quinta do Monte, Quinta das Vistas, Quinta do Estreito, etc. La Quinta do Monte am descoperit, pe lângă camerele mari, cu panorame frumoase asupra insulei, cu restaurantul gourmet, un mini-muzeu aflat la recepție, care cuprinde câteva piese de excepție legate de transportul persoanelor în Monte în urmă cu câteva zeci de ani: jilțuri și jiletci. De remarcat că prețul unei camere la Quinta do Monte nu este atât de mare precum ai crede la prima vedere: în plin sezon de vară, acesta pornește de la circa 120 de euro.
Socotelile cu Monte le-am încheiat odată cu distracția de pe derdelușul de asfalt (25 euro/persoană, 30 euro pentru două persoane, 45 euro – 3 persoane). A fost distractiv. Nu atât de ”periculos” pe cum mă așteptam dar suficient de haios.
Unii spun că, de-a lungul timpului, s-au înregistrat și accidente, viteza de 45 km/h (și sper că nu starea de ebrietate a conducătorilor săniilor) ducând la răsturnări spectaculoase, în special la curbe. De reținut că punctul final al turului cu sania este în Livramento, și nu în Funchal, așa că pentru a ajunge în oraș va trebui să luați taxiul. (va urma)
”Aventura” cu sania pe asfalt:
Citește și:
Lumea lui Eddie: Madeira, insula magică (1)
Lumea lui Eddie: Madeira, insula magică (2)
Add Comment