Îți place mult să călătorești și ai fost în multe țări. Ai numărat în câte?
Nu le-am numărat dar nu au fost chiar atât de multe. Am văzut, de pildă, aproape toată Asia de Sud-Est…
Când erai mică ai și stat mult prin zona aia.
Am stat șase ani în Sri Lanka, practic am copilărit acolo. Am plecat în clasa-ntâia și m-am întors în clasa a șasea. Acum, una dintre marile mele dorințe e să revăd Sri Lanka și sper să o fac cât de curând, mai ales că acum tatăl meu este consul onorific al Sri Lankăi pentru România. Prin 2007 am reușit un pic să-mi revăd țara copilăriei mele dar am stat doar două zile, timp în care nu am apucat să ajung nici măcar la casa în care am locuit pe vremuri.
Ce amintiri păstrezi din Sri Lanka?
Amintiri foarte plăcute. E o țară extraordinară. Deși e mică, e plină de vegetație și parcă neatinsă încă de comerțul turistic. Palmieri, plaje superbe, Oceanul Indian, apusuri superbe, mâncare gustoasă, multe fructe foarte bune, un miros îmbătător de flori exotice, apoi acei elefanți pe care îi vezi peste tot pe stradă, aceștia fiind protejați prin lege. Oamenii zâmbesc și sunt tot timpul joviali, chiar dacă nu sunt deloc bogați.
Care e țara ta favorită?
În primul rând Sri Lanka, pentru că acolo am copilărit, am cele mai dragi amintiri și nu ai cum să mă rupi de această țară. Dar mie îmi place ideea în sine de a vedea orice țară, de a călători. Eu, când ajung într-o destinație nu-mi pierd timpul la piscină. Împreună cu Răzvan, soțul meu, închiriem mașină sau biciclete și mergem să descoperim tot ce are mai frumos țara respectivă de oferit. Nu fac deloc shopping în magazine – nu-mi cumpăr nici măcar o haină, pentru că mi se pare că pierd timpul. Sigur, vânez suveniruri sau nebunii care să-mi amintească de vacanța petrecută acolo, dar asta e deja altceva. De pildă, eu și cu Răzvan colecționăm căni, din toate țările în care am fost. Și în fiecare dimineață avem un ritual care ne alimentează dragostea: bem cafeaua din câte-o cană și ne amintim ce s-a petrecut în acea vacanță, în țările respective. Cu amintirile rămâi, până la urmă.
Alții preferă altceva…
Știu, alții se duc la un hotel de cinci stele, all-inclusive, și stau doar acolo. Am prietene care au văzut toată lumea, dar în ce fel: toate zilele sejurului au stat la piscină, în timp ce bărbații lor erau la golf.
În Indonezia nu ai stat?
Ba da, vreun an și jumătate, de la 2 la 4 ani. Eram foarte mică dar tot țin minte unele lucruri, am frânturi de amintiri. M-am bucurat că m-am putut reîntoarce în Indonezia, în 2007, și am vizitat-o bine de tot, cu Bali inclus.
E vreun continent pe care n-ai fost?
N-am fost în Africa. Nici în America Latină și nici în Australia.
Anul ăsta unde plănuiești să pleci?
N-am mers niciodată în croazieră și aș vrea să mergem cu MSC-ul (Mediterranean Shipping Company, n.a.) prin țările nordice. Am ochit o crozieră care pleacă în luna iunie și ajunge în Skt. Petersburg (fiindcă eu acolo îmi doresc mult să ajung) pe 17 iunie. Pe 19 e ziua căsătoriei noastre iar noi avem tradiția ca în fiecare an, de această zi, să fim într-un loc frumos din această lume. Anul trecut, de pildă, 19 iunie ne-a prins în Corfu. Acum, mi s-a pus pata pe croazieră. Vom vedea. Dar până una-alta, avem o excursie pe care am primit-o cadou de ziua mea de la un V.I.P. Travel Club, în Bahamas. Cu promisiunea că mergem la cea mai mare rezervație de flamingo și alte nebunii de genul ăsta. Nu am mai fost în Bahamas, așa că abia aștept. Deși mă uitam recent cu Julie, fata mea, pe Google Maps, și am văzut că e foarte aproape de Triunghiul Bermudelor dar și de Miami. Bine-ar fi să-mi iau viză de State și să ajungem și în Miami.
În State ai fost la Chicago.
Și la New York. Iar visul meu e să ajung la Los Angeles și San Francisco. În Vegas nu m-aș duce. Nu-mi plac kitsch-urile, nu-mi plac lucrurile artificiale. Cum sunt, de pildă, în Dubai. Nu mi-a plăcut Singapore, nu cred că mi-ar plăcea Tokyo. Clădiri înalte și atât. Mă feresc de zonele cosmopolite și caut mai mult naturalul.
Ți-ar fi plăcut să trăiești în altă țară?
E o întrebare care mi se pune des, fiindcă am fost mulți ani cu părinții mei în misiuni diplomatice. Nu e cazul, eu mă simt foarte bine în România. Sigur, poate și pentru că am un statut aici iar dacă ești persoană publică ți se mai deschid niște uși, ai tot timpul ceva de făcut etc.
Ai lucrat o perioadă la Ministerul Turismului, pe post de consilier?
Da, mai mult pe partea de imagine, pe proiecte. Dar nu e de mine lucrul la stat. Nu mi-a plăcut și nu a fost zona mea, nu mă simțeam confortabil. Eu sunt o persoană creativă și liberă iar acolo ai o mulțime de îngrădiri fiindcă mulți dintre cei care lucrează în Minister se feresc să vină cu idei fiindcă au impresia că asta iese din atribuțiunile lor. Sau, dacă aveam eu o idee, nu aveam cui să i-o spun: urechile sunt închise. Cu toate astea, am cunoscut câțiva oameni interesanți acolo cu care, după ce au ieșit și ei din Minister, am colaborat.
Add Comment