Un alt parc de distractii, la fel de natural si interactiv, JUNGLE PARC, mi-a pus la incercare dexteritatile de stabilitate si echilibru fizic. Amuzante si incitante, tuburi din plasa, tuneluri si poduri impletite din odgoane legate intre doua reazeme, si la oarecare inaltime, te leganau in hohote de ras, a aventura fara varsta. La capatul traseului “periculos” ai sentimentul ca deja poti face parte din legiunea straina.
[xwidgetwordpress id=20233.1 align=right width=auto sidemargins=on]Pe platoul superior al parcului, in mijlocul unui amfiteatru dominat de bulina mare de iarba din centru, un nou spectacol de dresura, cu pasari, mai ales acvile; absolut inedit. De pe manusa de metal a dresorului, doua inaripate venite la un semnal de undeva, din verdele parcului, se avanta in inaltul cerului micsorandu-se pana la disparitie.
Am si uitat de ele. Barza cu ciocul portocaliu paseste agale si superior prin fata celor din primul rand . Asteapta un semnal. Cocorul cu mot tarcat trece in revista, nonsalant, fetele amuzate din public leganandu-si gatul fragil terminat intr-o privire curioasa. Parca am fi intr-un spectacol de stand up comedy. Se poate si fara vorbe.
Barza a primit semnalul; acum pluteste ridicandu-si show-ul la cote inalte, la propriu. Intermezzo-ul plutitor ne abate atentia de la motat, dar nu ratam bataia scurta a dresorului, cu cealalta mana, pe manusa de metal. Instantaneu, doua ghiulele cu pene, uitate in inaltul cerului se rostogolesc cu viteza de meteorit si precizie de racheta, aterizand pe mana inmanusata, revendicandu-si bucatica de carne promisa. Atata libertate… si totusi se intorc.
De toate acestea se bucura turistul, ca o alternativa la lancezeala de pe plaja, dar nici tenerefinos, asa cum isi spun locuitorii autohtoni, nu sunt lipsiti de distractii. Petrecerile incep cu ianuarie, cand pe 6 are loc o mare sarbatoare: Regii Magi (Reyes Magos) echivalentul lui Mos Neculai incuscrit cu Mos Craciun; e prilej de dat daruri si de petrecut la nivel insular, mai ales ca de Craciun acest lucru nu se intampla la fel ca in restul Spaniei. Apoi, pe 2 februarie, o alta intamplare religioasa, La Virgen de Candelaria -patroana insulei-, alintata La Morenita (brunetica), scoate in strada un pelerinaj plin de culoare, reeditat si in 15 august; La Morenita, denumita asa in urma unui incendiu din care bustul Fecioarei din lemn de abanos (gasit de catre localnici, naufragiat pe o plaja pe la 1840) a suferit doar schimbarea culorii din cauza funinginii, aduna din nou localnicii la cea mai mare sarbatoare inchinata Fecioarei Maria. Atunci insula se imbraca in rosu si albastru, culori purtatoare de noroc in traditia catolica.
Fervoarea religioasa este inlocuit, spre mijlocul lunii, de catre ceea ce este considerat al doilea carnaval ca marime din lume, evident dupa cel brazilian. Surprinzator clasament luand in considerare diferenta de marime a locatiei. Se pare ca nu spatiul, ci implicarea e cea care face clasamentul.
O saptamana de nopti traite la cote maxime in care ti se iarta orice ai face atata timp cat ramai in limtele codului penal, promisiuni pe care nu esti obligat sa le pastrezi o data cu retragerea carelor alegorice, nebunii prostesti de care sa te jenezi in anii in care doar amintirile mai conteaza, totul, absolut totul intra in categoria”nu se pune”.
O saptamana de zile amortite in refacera de dupa betie, dupa noptile petrecute in oras, cand transportul public functioneaza dupa orarul celui de zi, si autobuzele sunt pline de cele mai nastrusnice personaje in extravagante costume sub care se ascund cele mai normale chipuri din restul anului. Insula canta la propriu, trupe de muzica agita vazduhul cu ritmurile momentului, lasandu-se purtate dintr-un loc in altul in camioane cu platforma, banale si practice, la concurenta cu explozia de imaginatie si culoare a carelor alegorice.
[vc_gallery type=”image_grid” interval=”3″ images=”20249,20250,20251,20252,20253,20254,20255,20256,20257,20258,20259,20260,20261,20262,20263″ onclick=”link_image” custom_links_target=”_self”][/vc_column][/vc_row]Mai bate un pic de vant prin insula, si vine martie, in mod sigur este si atunci vreo sarbatoare, si apoi incep romeriile, altfel si la fel in tot felul de locatii, mai ales rurale, forme pagane de celebrare a primaverii; si cum Tenerife este denumita insula primaverii vesnice, si sarbatorile par a fi vesnice in traditia insulara.
Cea mai importanta este Romeria de Tegueste, loc de etalare a indemanarii, a priceperii in agricultura, in cresterea animalelor, artizanat, folclor, forta fizica si talent artistic.
Undeva, prin mai-iunie, vine vremea sarbatorii de Corpus Christi, cand indemanarea si creativitatea artistilor locali imbraca strazile principale cu covoare spectaculoase, inflorate, din… nisip colorat; doua zile de munca migaloasa sunt calcate in picioare, cu evlavie religioasa insa, de catre cortegiul procesiunii, marcand credinta in corpul si sangele lui Cristos.
Si uite asa, pana la sfarsitul anului, niciun sfant din panteonul religios sau pagan nu isi rateaza sarbatoarea, celebrand cu consecventa iubirea, recunostinta, sacrificiul sau dragostea de viata, bucuria renasterii si stralucirea soarelui; intotdeauna la fel, veselie, bautura, spectacol, creativitate la cote maxime, dormit putin, muncit deloc, totul pe principiul, corect dealtfel, ca viata trebuie traita! (va urma)
Add Comment