Bazine cu apa calda, saune, camere cu aburi, izvoare cu apa fierbinte – cultura spa imbraca diferite forme in intreaga lume, iar relaxarea aidoma localnicilor din locurile pe care le vizitezi reprezinta o atractie de top a multor destinatii de vacanta. Dar daca aceasta cultura spa este strans legata de stilul de viata din societatea moderna, practica de baza a folosirii caldurii pentru a elimina toxinele din organism dateaza de zeci de mii de ani, inca din Epoca Neolitica, in care triburile de nomazi se protejau de frig scufundandu-se in diferitele izvoare cu apa calda pe care le gaseau in drumurile lor prin intreaga lume.
Una dintre cele mai vechi bai publice din lume a fost construita in Valea Indus in jurul anului 2500 i.e.n., in orasul Mohenjo-daro. Numita Marea Baie, acest bazin larg construit din caramida, a fost descoperit in urma sapaturilor arheologilor din jurul anului 1900, care au avut loc unde se afla in prezent Pakistanul. Antropologii spun ca acest loc se poate sa fi fost utilizat drept templu, din moment ce imbaiatul si curatatul erau strans legate de convingerile religioase.
Mult mai tarziu, in jurul anului 300 i.e.n., practica imbaiatului public a fost adoptata de catre romani, iar baia a devenit o parte vitala a societatii, vizitata atat de cei saraci cat si de cei bogati. Pentru multi, acesta era singurul loc in care se puteau spala dupa o saptamana lunga de munca manuala si la acel moment, zeci de barbati si de femei se spalau la un loc, dezbracati, intrucat baia publica era principalul loc de intalnire si socializare.
Traditia baii publice a evoluat si s-a raspandit in intreaga lume, adaptandu-se la normele culturale si sociale, pentru fiecare existand diferite ritualuri si etichete.
Hammam-ul turcesc
Baile turcesti numite hammam, derivau in mare parte din cele romane si bizantine – export al Imperiului Roman care s-a extins in Turcia in secolul 7. Conceptul avea la baza existenta unor locuri extrem de curate, in care purificarea trupului mergea mana in mana cu cea a sufletului. Popularizate in jurul anului 600 e.n., hammam-urile erau si spatii in care erau sarbatorite evenimente majore din viata omului, iar ritualurile de imbaiere erau incorporate in ceremoniile matrimoniale si in cele ale nasterii.
Hammam–ul este inca un loc de intalnire in care poti socializa si te poti relaxa, deopotriva. Inca de la intrare, ti se ofera un prosop, o pereche de sandale si o manusa abraziva, numita keşe, cu care sa iti exfoliezi pielea. Un hammam este alcatuit in principal din trei zone: o camera cu aburi fierbinti, cu o piatra mare din marmura in centru, pe care clientii se intind pentru a li se exfolia pielea si apoi pentru a beneficia de masaje; o camera incalzita pentru baie si o camera racoroasa pentru relaxare. In general, aceste zone sunt separate pe sexe, iar nudismul este la alegere.
Un hammam istoric care merita vizitat este Cagaloglu Hamami, din Istanbul, o baie din marmura, construita in anul 1741.
Banya din Rusia
Primele dovezi istorice despre existenta bailor rusesti sunt plasate undeva in jurul anului 900. In mitologia slava, exista un spirit al bailor, Bannik, despre care se credea ca se ascunde in aceste locatii si se arata numai daca vreunul dintre clientii acestor locatii era lipsit de respect sau nu se purta frumos – caz in care Bannik arunca inspre respectivul cu apa fierbinte sau cu pietre fierbinti.
De-a lungul istoriei Rusiei, banya au fost frecventate de toate clasele sociale. Taranii care faceau munci manuale veneau aici pentru a se spala, in timp ce rusii instariti se rasfatau in banya private. Baile erau privite si ca o experienta spirituala, mai ales in zilele de duminica, o traditie care continua si in zilele noastre. Actul de lovire a celor de aici cu un manunchi de nuieluse – numit veniki – se face cu scopul de a deschide porii si de a imbunatati circulatia sanguina si reprezinta si un act de auto-flagelare.
In prezent, majoritatea acestor bai din Rusia sunt separate pe sexe, iar nuditatea este optionala. In aceste locatii se afla de regula o piscina cu apa rece si o camera cu aburi, cu banci de lemn asezate la diferite inaltimi – cu cat te asezi mai sus, cu atat aburul este mai fierbinte.
Una dintre cele mai vechi banya din Moscova (si totdata, una dintre cele mai faimoase) este Sanduny Banya, construita in anul 1806. In prezent, aici se afla un complex de dimensiuni impresionante, in care exista piscine, centru de fitness, salon de frumusete si restaurant.
Onsen-ul japonez
Onsen sunt izvoare termale naturale, aparute gratie activitatii vulcanice extrem de prezente in aceasta tara, iar practica imbaierii in aceste bai termale pentru vindecare, intarirea spiritului si a trupului, dateaza din perioada raspandirii budismului in Japonia, in jurul anului 500. Unele marturii sugereaza faptul ca la descoperirea primelor locatii gen spa din tara, au contribuit calugarii budisti.
Intrucat aceste bazine sunt amenajate in jurul unor formatiuni de relief naturale, unele dintre ele exista de mii de ani. Un astfel de loc este Dogo Onsen, aflat pe insula Shikoku, despre care se se crede ca este folosit de cel putin 3000 de ani. Insemnari despre onsen apar in textele din istoria timpurie a Japoniei, fiind descrise drept locuri in care veneau zei, imparati si oameni saraci, deopotriva. Atunci cand vizitezi o astfel de locatie, trebuie sa respecti un anumit protocol cultural (de exemplu, nuditatea este obligatorie).
Jimjilbang-ul corean
Dezbracatul este obligatoriu si in jimjilbang – baile coreene – separate intotdeauna pe sexe. Jimjilbang reprezinta o afacere de familie in Coreea de Sud, acolo unde toata lumea, de la cei mici pana la cei in varsta, frecventau in trecut aceste locatii.
Originile acestei traditii pot fi legate de izvoarele termale naturale din tara, unele dintre ele datand de mai bine de 1000 de ani. In prezent, multe jimjilbang sunt deschise 24 de ore din 24 si iti ofera si posibilitati de cazare peste noapte. Unice pentru Coreea sunt si materialele folosite in saune, bai de aburi si bazine cu apa calda. De exemplu, in saune se foloseste jad, care alina durerile si alunga stresul, in timp ce lutul se foloseste pentru detoxifiere. Tratamentele gen scrub sunt oferite in mod frecvent, cu ajutorul unei manusi asemanatoare cu cele folosite in Turcia, dar ele sunt pe baza de lapte si apa, care inmoaie pielea, asigurand si o imbunatatire a circulatiei sanguine.
Una dintre cele mai faimoase jimjilbang din Seul este Dragon Hill Spa, un centru spa care se intinde pe sapte etaje si unde exista bazin cu apa sarata, salina, saune, bai, piscine, centru de fitness, gradini, sala pentru servirea mesei, salon de manichiura si pedichiura, teren de golf, Internet Café si cinematograf. Atractia principala o reprezinta insa sauna, incalzita cu carbuni si avand aroma de stejar.
“Lacasul de transpirat” al nativilor americani
Cele mai timpurii dovezi despre aceste constructii din cultura nativilor americani, apar in scrierile europene din anii 1600 si, potrivit antropologului Raymond A Bucko, autorul cartii “Ritualul Lakota al lacaselor de transpirat”, acestea nu s-au schimbat foarte mult de atunci. Participantii la aceste ritualuri intrau intr-o coliba sau cort rotund, in mijlocul caruia se afla o gramada de pietre incalzite. O persoana era responsabila cu turnarea de apa peste aceste pietre, pentru a umple lacasul cu abur. Tot ea era responsabila cu conducerea grupului in interpretarea de rugaciuni si cantece. In timpul ceremoniei, spiritelor li se aduceau ofrande, cum ar fi de exemplu, tutun.
Spre deosebire de alte constructii de acest gen, ritualurile in aceste lacasuri puteau dura pana la cateva ore. Sedintele tineau in jur de 30 minute, cu pauze intre ele pentru a lasa aerul din exterior sa patrunda inauntru si pentru ca oamenii sa poata bea apa.
Aceasta experienta a nativilor americani, o ceremonie dedicata si axata in totalitate pe spirit, forteaza limitele atat ale trupului cat si ale mintii. Suferinta pentru intarirea morala este una dintre temele de baza ale ceremonialului din aceste lacasuri.
Sauna finlandeza
Sauna este o obisnuinta in Finlanda, tara in care se afla in jur de doua milioane de astfel de constructii sau cu alte cuvinte, o sauna la fiecare doi sau trei locuitori. Aproape toti finlandezii fac sauna cel putin odata pe saptamana (chiar si cei aflati in inchisoare) si multe familii detin saune portabile, pe care le iau cu ei atunci cand merg cu cortul. “Sauna” este un cuvant finlandez, care inseamna baie cu abur fierbinte – abur creat in urma turnarii de apa peste pietre incinse.
Desi originile saunei finlandeze sunt usor neclare, climatul rece din aceasta tara este cel mai probabil ca a contribuit la aparitia acestor structuri datatoare de caldura.
Potrivit documentarului ”Aburii vietii”, un film axat pe obsesia pentru spa a finlandezilor, unele dintre primele saune erau de fapt niste colibe incalzite, care serveau si pe post de locuinte. In plus pe langa principala lor destinatie, saunele erau folosite pentru treburi care necesitau multa caldura, precum tratarea carnii sau practici care aveau nevoie de un mediu steril cum ar fi de exemplu, pregatirea inmormantarii celor decedati.
Sauna traditionala finlandeza – care dateaza din secolul 12 – este o sauna incalzita de o soba cu lemne, fara cos de fum. Dupa ce se incalzesc bine, multi localnici ies afara in zapada sau sar intr-o gaura facuta intr-un lac inghetat, intrucat aceasta trecere de la cald la frig este menita sa stimuleze circulatia sanguina.
Cea mai veche sauna publica care este inca functionala in Finlanda este Rajaportin Sauna, care a fost deschisa in anul 1906, in orasul Tampere. A sta in Finlanda fara a merge la sauna este ca si cum ai vizita Roma antica fara sa mergi la o baie termala. Ce alt loc mai bun exista pentru a experimenta aceasta traditie veche de secole, decat o locatie istorica care a contribuit la formarea obiceiurilor din zilele noastre?
Add Comment