O vizita in Timbuktu, orasul de legenda

Te consideri un turist aventurier? Atunci o vizita in indepartatul, pe jumatate miticul oras african Timbuktu, dovedeste ca adevarata calatorie este reprezentata mai intai de drumul pana acolo, apoi de destinatia in sine.

In inima tarii africane Mali, o natiune marginita de uscat, situata in vestul continentului, exista o delta. O intindere de apa imposibil de imaginat ca ar putea exista aici, impodobita de insulite aidoma unor panglici, ti se desfasoara inaintea ochilor: este fluviul Niger.

Pe malul sau nordic se afla un oras, dincolo de care primele dune de nisip ale vastului desert Sahara, se retrag in valuri catre linia orizontului. In partea de vest, peisajul e dominat de luna plina – o minge galbena care se scufunda intr-o caldare de tufisuri si nisip. In partea de est, soarele pateaza cerul cu umbra sa rosiatica. Pe masura ce constructiile din mal si caramida incep sa straluceasca in lumina zorilor, orasul Timbuktu revine la viata.

Legendarul Timbuktu ramane in imaginatia occidentala drept o asezare aflata undeva in afara atlasului, agatata de desertul Sahara, desi realitatea este oarecum alta. Vizitarea lui nu mai are nevoie de vointa de fier a exploratorilor si de insotitori ce fac parte din triburile native de tuaregi, capabili sa strabata desertul, doar ‘citind’ textura nisipului. Nu este insa o calatorie usoara, dar pana la urma tocmai asta e farmecul.

Mali si capitala Bamako

Pentru majoritatea turistilor, calatoria in Timbuktu incepe pe pista singurului aeroport international din Mali, situat la cativa kilometri sud de capitala tarii, Bamako. Pentru a descrie orasul Bamako drept un exemplu de asezare vasta intr-o natiune in curs de dezvoltare, trebuie sa iei in considerare atat elementele sale pozitive, cat si pe cele negative.

Capitala nu are cladiri inalte si este un oras poluat. Aerul este un cocktail de praf rosu din vestul Africii, gaze de esapament si deseuri arse. Petrece doar o dimineata in jurul unei artere principale si te vei simti de parca ai inhalat o cutie de creioane. Dar intr-un oras care se intinde pe o suprafata de 252 de kilometri patrati si care este taiat in doua de fluviul Niger, vehiculele cu motor sunt o necesitate.

In orice caz, ceea ce orasul ofera in cantitati la fel de mari precum poluarea, este forfota, coloritul si o varietate incredibila de baruri si cluburi in care se poate asculta una dintre cele mai bune muzici live de pe continent. Trebuie mentionata aici si autogara Songoniko, punctul terminus pentru autobuze, de unde acestea pleaca in fiecare zi catre orasul port, prima etapa a calatoriei avand ca destinatie finala, Timbuktu.

Merita mentionat faptul ca nimic nu se intampla conform programului de circulatie al autobuzelor. Masinile pleaca numai atunci cand sunt pline, ceea ce inseamna ca inaltimea lor se dubleaza din cauza plafonului incarcat de bagaje, motociclete si saci cu mancare, iar coridorul dinauntru se umple cu animale si pasageri din partea locului. Calatoria efectuata pe o distanta de 460 kilometri, cati te despart de Mopti, dureaza teoretic 8 ore, dar trebuie sa stii din start ca vei petrece cam doua zile pe drum!!

Mopti, oras de tranzit

Totul e sa-ti pastrezi optimismul si sa te pregatesti pentru ceea ce urmeaza. Mopti, un oras dur, aflat pe malul sudic al fluviului Niger, se afla cam la jumatatea drumului catre Timbuktu, iar de aici, ai doua optiuni pentru a continua calatoria.

Cea mai convenabila alegere este aceea de a-ti rezerva un loc intr-unul din multele vehicule 4×4. Cu o astfel de masina ajungi usor la Douentza, o mica asezare saracacioasa, unde asfaltul se termina si unde incepe o calatorie de o zi pe un drum prafuit, care iti va zdruncina la maximum oasele. Totul culmineaza cu o excursie de neuitat peste Niger, unde vacarii isi conduc in mod regulat bovinele pe rampele de metal ale unui mic bac, animalele strecurandu-se cum pot printre land cruiser-ele pline de pasageri.

Acest mijloc de transport te va duce pe malul de nord al fluviului, in Korioume, asezarea de langa Timbuktu, legata de acesta printr-un drum din macadam, lung de 10 kilometri, parcurs la capatul unei zile extrem de lungi (asta desigur daca nu pierzi ultimul feribot care pleaca la apusul soarelui).

Pentru calatorii mai romantici, Mopti ofera sansa de a parcurge restul drumului cu barca, trecand in urmatoarele 2 sau 3 zile prin delta Nigerului, unica prin frumusetea ei si petrecand noptile pe punte sau campand pe malul apei, in jurul focului.

Atunci cand nivelul apei este suficient de inalt, cam intre lunile iulie si decembrie, traversarea se poate face cu unul din feriboturile mari cu aburi, care trec regulat pe fluviu. In timpul sezonului uscat, va trebui sa traversezi fluviul cu pinasa sau cu piroga, barci particulare de dimensiuni mici, care transporta laolalta marfuri si pasageri.

Odata imbarcat este usor sa intri in ritmul calatoriei linistite pe fluviu. Urmareste pescarii pe inserat, aruncandu-si plasele in apele argintii, incearca-ti norocul de a vedea un hipopotam sau doi in lacul Debo si pluteste pe langa Naifunke, orasul natal al legendarului chitarist de blues, Ali Farka Toure. Ce modalitate mai frumoasa decat aceasta poate fi pentru a ajunge la destinatie?

Timbuktu, candva un tinut al aurului

Timbuktu din zilele noastre s-a schimbat oarecum fata de perioada sa prospera din secolul 15, atunci cand renumele sau de a fi unul dintre cele mai prospere puncte comerciale din Africa, a dat nastere unei legende care spunea ca orasul s-a format intr-un tinut al aurului. In prezent, pietele razlete si tarabele de pe marginea drumului par sa vanda toate aceleasi lucruri, respectiv portocale acre si cartele de telefon.

Cu toate acestea, Timbuktu are inca multe de oferit vizitatorilor sai, in afara de onoarea de a ajunge pana aici. Inclus in Patrimoniul Mondial al UNESCO, vechiul oras se mandreste cu moschei antice construite din noroi si caramida, ansamblu de constructii care la prima vedere par opera unor specii de mult disparute, de furnici gigantice.

Dintre cele trei moschei, Djingareiber, construita in anul 1325, este cea mai veche si este deschisa publicului, in timp ce moscheea Sankori a adapostit candva universitatea orasului, unul dintre cele mai mari lacasuri de invatamant din lume, datand din perioada Evului Mediu.

Aici exista si cateva hoteluri, hosteluri si restaurante, modeste dar rezonabile – hotelul Boctou, cu restaurantul sau cu terasa fiind fara doar si poate cel mai popular.

Dar ceea ce face orasul Timbuktu special, nu sunt cladirile sale din caramida si noroi, sau locuitorii de aici. Magia vine din simplul fapt ca aceasta asezare exista cu adevarat si din fiorul pe care ti-l da gandul ca ai putea ajunge acolo, iar odata ce chiar ajungi acolo, ai senzatia ca orice alt loc din lumea asta este mult, mult prea departe.