Casablanca, un oras total diferit de cel din celebrul film

‘Ce se poate spune despre Casablanca este ca e extrem de reala’, spune Kathy Kriger, fosta angajata in diplomatia americana si transformata in proprietareasa in orasul Casablanca, in timp ce sta in barul ei si isi flutura bratele. Si… aici incep problemele. O gasim pe Kathy in Rick’s Cafe, replica localului din filmul turnat in 1942, in care personajul interpretat de Ingrid Bergman se intalneste cu cel al lui Humphrey Bogart.

Casablanca nu a fost filmat in… Casablanca

Casablanca (si aici ne referim si la Piata Mohammed) nu este precum in celebra pelicula: in realitate este un oras aglomerat si zgomotos, care iti starneste cu adevarat curiozitatea.

Cu toate acestea, filmul a cochetat periculos de mult cu ideea de a suprinde pe pelicula adevarata Casablanca. Asta pentru ca ideea filmului Casablanca nu a pornit de la orasul Casablanca. Si nu a fost nici macar filmat in Maroc, ci intr-un studio de la Hollywood, aflat la peste 9500 kilometri departare.  Asa ca Rick’s Cafe – in ciuda imensului sau pian, mesei de ruleta si a bauturilor mojito – este pentru Casablanca ce este Planet Hollywood pentru California – o mare si frumoasa iluzie.

• 

• 

Adevaratul oras Casablanca nu are legatura cu acest local. La 20 de pasi de bar, intri intr-o lume cu miros intepator de peste si praf mult iar singurele locuri incarcate de glorie sunt fast-food-urile.

Cel mai mare si cel mai industrializat

Cu o populatie de 3,8 milioane de locuitori, Casablanca este cel mai mare oras din Maroc. Ar putea fi epicentrul financiar al oricarei tari dezvoltate, dar nu suficient de dezvoltate. N este insa decat o asezare murdara si gri, in care toate strazile miros a peste (pescuitul si conservele din peste sunt doua dintre cele cele mai dezvoltate industrii din acest oras).

Cafenele in stilul celor pariziene impanzesc strazile, cu singura deosebire fata de suratele lor din capitala franceza, ca scaunele sunt deteriorate, iar ceaiul marocan de menta, pe langa ca este scump, uneori are gust de salvie, iar alteori are prea mult zahar.

Clientii obisnuiti sunt grupuri de barbati – femeile merg la baia comunala pentru a socializa – care vorbesc toti odata si care striga “hello baby”, de fiecare data cand pe langa ei trece cate o fata cu aspect occidental. Locul de plimbare ar putea avea vedere la plaja care se intinde pana la Oceanul Atlantic, asta daca nu ar actiona ca un magnet pentru lanturile de fast food-uri.

Strazile din spatele coastei sunt pline de magazine, desi majoritatea sunt goale sau au obloanele trase, cu exceptia unei Pizza Hut, iluminata de neoane, unde mesele sunt toate ocupate. Mai exista in zona un magazin Roberto Cavalli, un semn disperat al prosperitatii, dar prin ferestrele acoperite de praf se vede ca rafturile sunt goale.

Acum 80 de ani, aici era un oras prosper, inconjurat de o veche fortareata si constructii noi aparute la periferie. Iar cu 120 de ani inainte de aceasta, Casa, asa cum o numesc localnicii, avea in jur de 600 de locuitori si un comert infloritor cu Europa.  Negustorii veneau aici pentru cereale si lana, atrasi de pamanturile fertile care inconjurau orasul.

La inceputul secolului 20, aici au fost construite un port si o cale ferata care ducea la mina din oras. Dupa venirea la putere a generalului Hubert Lyautey, Marocul a devenit, in anul 1912, Protectorat Francez, planul fiind acela de a face din Casablanca un epicentru financiar – din aceasta cauza, bulevardele largi si cladirile moderne au fost construite in afara vechii fortarete, creandu-se astfel orasul cu doua fatete care este in zilele noastre Casablanca.

Unul dintre cele mai mari bulevarde, o adevarata Fifth Avenue a Marocului, este Mohammed V. Aici se afla hotelul Lincoln. Candva simbol arhitectural al curentului Art Deco, acum este o constructie in paragina, cu ziduri care stau sa cada, lasand sa se vada scari pe jumatate daramate si cuiburi de porumbei.

Chiar si cei care candva isi gaseau adapost aici au plecat, dupa ce un om a fost omorat de un fragment de zidarie care a cazut peste el. Din pacate, nimeni nu are energia necesara pentru a reconstrui acest hotel, ca si o mare parte a orasului.

Moscheea Hassan II

Oricat de curios ar parea, sunt oameni care apreciaza Casablanca pentru abordarile sale amuzante. Ceea ce frapeaza mai intai este spiritul de competitivitate cu lumea moderna.  Locuitorii orasului Casablanca au construit deja cel mai inalt minaret din lume, la moscheea Hassan II – clopotnita, care cu cei 210 metri ai sai, strapunge bolta ceresca. In timpul zilei, coloanele sale din granit si candelabrele italienesti iti iau ochii, iar pe timpul noptii intreaga moschee invaluie coasta intr-o lumina galbena.

Targurile din oras sunt la indemana oricui in Djemaa el Fna din Marrakech. Ceainice argintate, genti din piele si papuci sunt vandute in stilul caracteristic arabilor – cumperi sau pleci. Te poti plimba nestingherit prin piata de peste, trecand pe langa capete insangerate de peste spada si siruri intregi de merlani si sardine argintii.

In spatele sacilor cu sofran si chimen, poti avea surpriza sa gasesti o curte interioara in care o galerie de arta vinde tablouri in ulei, cu descrieri vagi ale iadului. La cativa pasi mai incolo gasesti ornamente din sticla, ceainice ruginite si pui de pisica, nou nascuti nu mai mari decat un pumn.  Temperatura este de 35ºC. Duhoarea pestelui, care devine insuportabila, patrunde in curte, se amesteca in blana pisoilor si cu aroma ceaiului.

Marrakesh e un loc drag sufletului. In “Casablanca” de la Hollywood, un barbat seducator ar putea rosti celebra fraza: “Din toate cluburile din toate orasele, din toata lumea, ea vine in al meu ?!”  In loc de asta, nimeni nu vorbeste. Se aude doar zgomotul unei tastaturi de calculator. Cineva negociaza pretul unei marfi. O oglinda impodobita cu mozaic este stearsa cu o carpa gri si apoi impachetata in hartie maro. Un alt pahar de ceai de menta asemanator petrolului, este dat pe gat.

Asta e tot. Asa cum spunea adevaratul Rick, “Acesta este inceputul unei frumoase prietenii” cu oaia neagra a oraselor marocane, care nu este totusi chiar atat de neagra pe cat pare.

Te poti caza (luxos)  la Art Deco Hotel & Spa Le Doge (0800 2000 0002, www.relaischateaux.com). Pretul camerelor pleaca de la 300 euro pe noapte, cu mic dejun inclus.

Pretul biletelor de avion dus-intors, de la Bucuresti la Casablanca, porneste de la 249 euro de persoana (fara taxe de aeroport) cu Lufthansa.

Citeste si: Călătorie în Maroc (2): Casablanca, orașul alb