Sunt relativ putine locurile din Tokyo care au pastrat aerul vechi, traditional. Districtul Asakusa e unul dintre ele si aici vei gasi atmosfera efervescenta a unui loc care-si trage seva din vechile cartiere muncitoresti dar si din si mai vechile zone ale placerilor (Yoshiwara), infiintate in vremea cand orasul purta numele Edo.
Principalul obiectiv turistic al Asakusei este, fara indoiala, templul budist Senso-ji, la care se ajunge trecand prin fabuloasa poarta Kaminarimon (Poarta Tunetului), ce strajuieste strada comerciala Nakamise dominand atmosfera cu imensele sale felinare de hartie rosie dar si cu cei doi monstri (in fapt, zeitati – zeul Vantului si zeul Tunetului) care-l marginesc pe partea interioara. Templul Senso-ji isi trage legenda din anul 628, cand doi frati au pescuit din raul Sumida o statuie a lui Kannon, zeita iertarii. Cei doi au aruncat la loc statuia in apa, insa aceasta a revenit de fiecare data la ei, nascand astfel ideea ca trebuie construit un templu care s-o reprezinte. Asa s-a ridicat Senso-ji, in anul 645. Astazi, acesta este cel mai vechi templu din Tokyo, desigur, ca mai toate lucrurile din Japonia, fiind reconstruit de mai multe ori, ultima oara in 1958, dupa ce bombardamentele celui de-al doilea Razboi Mondial l-au facut una cu pamantul. Ceva mai tarziu (1973) a fost construita si frumoasa pagoda cu cinci niveluri din partea stanga.
Strada Nakamise, pe care o parcurgi pana la intrarea in templu, e oarecum in contrast cu ceea ce te asteapta la capatul ei. Zeci de comercianti de suveniruri isi umplu tarabele cu nimicuri, de la brelocuri, evantaie si celebrele pisicute care dau din labuta pana la traditionalele yukata, kimonoul lejer, de bumbac. In ciuda aspectului de „dragonul rosu”, strada are o istorie de cateva secole. Odata ce ai trecut de ultima taraba, te va intampina un cazan urias de metal, in care se ard betisoare parfumate, al caror fum trebuie indreptat catre propria persoana, ca purificare inainte de intrarea in templu. Cativa pasi mai in fata, standuri masive de ravase, biletele care-ti prezic viitorul. Procedura e simpla: iei un betisor de pe unul dintre cilindrii metalici din apropiere, il dai unui oficial al templului si acesta iti va returna o hartiuta pe care iti vei citi viitorul. Daca ai ghinionul ca aceasta sa prevada ca vei avea ghinion, e musai sa agati apoi hartia pe un stand special sau intr-un pom, pentru a sta in bataia vantului care va alunga raul. Ca semn de respect, odata ajuns in capatul scarilor pe care se afla templul, ar trebui sa bati de doua ori din palme, sa-ti inclini capul, apoi sa arunci cateva monede intr-un recipient de lemn.
Templul e inconjurat de o gradina splendida (am remarcat portocalii de iarna, cu fructele stralucitoare in plina luna februarie). Pentru amatorii de senzatii ceva mai tari, in fata portii Kaminarimon, ricsarii te invita la o plimbare cu acest neobisnuit mijloc de transport. O fita, pana la urma, care te va costa enorm: in jur de 8000 de yeni (aproape 80 de euro), pentru doua persoane – o jumatate de ora in care carca simpaticului ricsar cu incaltari despicate va avea de suferit.
TukTuk recomanda: risca sa iei un biletel ce prevede viitorul. Chiar daca nu vei gasi in el ceea ce-ti doresti, vanturile bat suficient de tare in Japonia.
Add Comment