TukTuk a avut privilegiul de a face o vizita in fabrica Toyota din Nagoya, locul de unde pleaca mii de masini ale celui mai renumit producator de automobile japonez. Nu voi face aici o descriere a ceea ce inseamna Toyota in industria de profil. Amintesc in treacat ca Toyota are 51 de fabrici, plasate in 26 de tari si regiuni din intreaga lume. Dar si ca in 1867 s-a nascut Sakichi Yoyoda, cel care in 1924 avea sa inventeze razboiul de tesut automat Toyoda Model G. fost punctul de plecare al unei companii care avea sa se dezvolte exponential, pornind de la industria textila si continuand, din 1930, cu cea auto.
Turul cu ghid in Motomachi Plant din Nagoya te lasa cu gura cascata. Te trezesti din start intr-o lume desprinsa din filmul Transformers. Zeci de roboti, mai mari sau mai mici, lucreaza pe banda, cu precizie milimetrica. Printre ei, din cand in cand, apare cate un om care verifica lucrurile. Fabrica e 96% robotizata, avand insa, 4500 de angajati (majoritatea in birouri, probabil). Nu poti sa nu te intrebi, instant, oare cat de robotizata e fabrica Dacia de la Mioveni? Pana si ghida noastra pare a avea doar 4% uman in ea: e tinerica, imbracata elegant (ca majoritatea japonezelor), dar rigida si extrem de stricta atunci cand vine vorba de fotografii, facute fie si in autocar, inainte de intrarea in fabrica. Revenind la fabrica, facem turul pe un traseu bine stabilit, undeva deasupra tuturor sectiilor, de la tinichigerie la vopsitorie si asamblare. Inutil de spus ca organizarea pare ireprosabila. Lumini si semnale acustice avertizeaza despre eventualele nereguli produse pe banda. La Motomachi se produc modelele Crown, Mark X si Estima, unele pe care nu le gasesti in Europa. Ti se vorbeste continuu despre atentia celor de la Toyota pentru a produce masini atente cu mediul inconjurator, reducerea gradului de poluare, trecerea catre modele hibride si catre cele care vom emite nimic altceva decat apa.
Nu e nimic complet legat de Toyota daca, dupa ce faci turul fabricii (in care, apropo, nu se intra cu una cu doua), nu vizitezi si cele doua muzee aferente: Muzeul Comemorativ al Industriei si Tehnologiei dar si Museum and Plant Tour. In primul, vezi cum a evoluat compania, de la perioada in care producea masinarii pentru industria textila la epoca automobilului – incluzand modul in care se faceau primele modele: din lemn! Peste 400 de piese aflate in expozitia care respira intr-un spatiu generos si cumva neobisnuit pentru inghesuiala tipic japoneza. Nu e un muzeu care sa te dea pe spate, dar japonezii vin sa-l viziteze in numar mare si, lucru de admirat, isi aduc copiii. Mai mari sau mai mici, dar si-i aduc, ii invata, le arata masinile, ii tin in zona de creativitate unde deseneaza sub supravegherea angajatilor, ii duc inainte de plecare in zona de jocuri interactive, de unde invata o multime de alte lucruri si le explica rabdatori cate-n luna si-n stele.
La Museum and Plant Tour (Toyota Kaikan Museum), l-am cunoscut pe George Sipos, romanul care jumatate de an si-o petrece la Nagoya, traducator a mai multor autori japonezi in Romania si, totodata, project manager la departamentul de creatie al companiei Toyota. Intre cantecul la trompeta al robotului de la intrare si prezentarea catorva prototipuri iesite din mintile sclipitoare ale designerilor niponi, George ne-a povestit cate ceva despre viata in Nagoya. Apoi am fost sa servim masa la cantina angajatilor Toyota.
Un spectacol de civilizatie. O sala imensa, impartita in cateva compartimente unde lucratori surazatori serveau mancaruri diverse. Multe. Ca in orice cantina, iti iei tava si apoi treci sa-ti alegi mancarea (grea alegere pentru un european). Aceasta nu e gratuita, dar clientii nu platesc inainte de a manca. Fiecare farfurie sau cana are pe spate un chip. La finalul mesei, cand isi duc tavile, un angajat le trece peste un scanner si iti spune exact cat ai de plata. Inainte de asta, daca vrei, un alt scanner iti va spune cate calorii ai consumat. Mancarea e tipic japoneza si, in ciuda faptului ca era diversa, ceea ce am mancat nu m-a satisfacut. Insa cea mai mare frustrare a fost legata de bautura: nu existau decat doua optiuni – ceai si ceai. In fine, si cafea. Cu greu am descoperit ca din automatele de ceai se putea pune si apa plata, rece. Japonezii mananca repede, apoi se intorc la munca. Ca un proces monoton, obligatoriu si constant. Sunt multe automobile Toyota de produs iar robotii nu pot lucra doar de capul lor.
Add Comment