Kyoto: Gion, cartierul gheiselor

Mai intai, sa dezamorsam un mit: gheisele nu sunt (chiar) prostituate, in sensul clasic. Apoi, sa-l dezamorsam pe al doilea: cartierul gheiselor din Gion NU este un cartier al felinarelor rosii. Acestea fiind zise, putem incepe sa construim noi mituri (reale) spunand ca am ajuns in Gion, traditionalul cartier al gheiselor din Kyoto, la un moment al dupa-amiezii, spre seara, cand incepuse ploaia. Nu e tocmai un moment bun daca esti in cautarea unor imagini cu renumitele ambasadoare ale culturii japoneze. Si asta nu doar pentru ca in Japonia mai sunt doar circa 1000 de gheishe (dintre care, majoritatea se afla in Kyoto), ci pur si simplu fiindca in momentul in care incepe ploaia, ele se grabesc sa intre la adapost pentru a-si proteja renumitul machiaj alb al fetei.

Se stie ca gheisele (geiko, in dialectul din Kyoto) sunt profesionistele distractiei. Femei care isi fac aparitia in timpul meselor, banchetelor sau cu alte ocazii pentru a-i distra pe barbatii ce iau parte la acestea. Ele sunt antrenate perfect in cel mai pur stil traditional japonez, cunosc in cele mai mici detalii secretele dansului si muzicii (gheisele stiu sa cante la instrumente populare japoneze, de pilda la shamisen), au cunostinte largi despre literatura si poezie, stiu sa faca aranjamente florale de tip ikebana si stapanesc uimitor arta conversatiei si a comunicarii. Cursurile incep de la varste fragede, profesoare fiind gheise in varsta si cu experienta, care le invata pe viitoarele profesioniste inclusiv cum se poarta kimonoul sau cum se negociaza cu clientii. Deindata ce o fata devine ucenica (maiko), ea isi capata dreptul de a acompania o gheisa profesionista in casele de ceai, la petreceri sau banchete. In ziua de azi, micutele fete nu mai sunt aduse ca pe vremuri in casele de gheise: aceasta meserie a devenit complet voluntara.

Serviciile oferite de gheise sunt scumpe si exclusiviste si, in general, ajungi la o gheisa prin recomandarea unui client de-al acesteia. Recent, exista agentii de turism sau hoteluri care pot facilita doritorilor petrecerea catorva ore in compania unor gheise insa aceste “pachete” costa mult si nu garanteaza intotdeauna experiente complete.

Recunosc, nu am vazut gheise in Gion, in afara uneia care se grabea sa se adaposteasca, din pricina ploii. Cartierul are un aer aparte, cu case de lemn de un nivel, cu stradute inguste, pavate perfect si cu un soi de intimitate care razbate de peste tot. Unele dintre cladiri sunt case de ceai, ochaya, in care pot intra doar clientii de incredere si in care, spre deosebire de localurile obisnuite, nu vor taxa clientul la finalul serii. Fiindca toate serviciile oferite de local, incepand cu costurile camerei, mancarii, a gheisei, a taxiului si asa mai departe, vor fi taxate lunar, din contul acestuia.

Gion e un cartier extrem de popular, in afara atractiei generate de prezenta gheiselor existand suficient de multe motive pentru o vizita, de la templul Kenninji la teatrul kabuki sau partea comerciala, plina de magazine si restaurante.