Hakone: lacul Ashi si Owakudani

La mai putin de100 km de Tokyo, in apropierea muntelui Fuji, se afla parcul national Fuji-Hakone-Izu. Daca vrei sa evadezi din forfota capitalei si sa-ti petreci o zi in mijlocul naturii, atunci aceasta zona s-ar putea sa-ti satisfaca si cele mai pretentioase gusturi. Si asta fiindca e renumita pentru cateva lucruri aflate la mare cautare printre turisti: lacul Ashi, Valea Marelui Clocot si Owakudani, locul din jurul unui crater care a erupt in urma cu 3000 de ani. Acestora li se adauga o multime de spa-uri cu ape termale, unele dintre ele foarte spectaculoase.

Am inceput ziua la Hakone de langa lacul Ashi (Ashinoko), pe care pluteau cateva barcute-pirat, in fapt feriboturi ce faceau legatura de pe un mal pe altul, in mijlocul unui peisaj superb. Am aflat ca de la tarmul lacului Ashi, poti avea norocul sa vezi, in zilele senine, muntele Fuji. Partea ciudata cu muntele Fuji e ca… nu-l prea vezi, si n-am inteles foarte bine de ce. Dincolo de explicatia clasica, si anume ca e invaluit in ceata, nori si alte blabla-uri, Fuji-san ar trebui sa fie mai respectuos cu turistii si sa se faca vizibil mai des. Lasand gluma la o parte, se spune ca Fuji e mai lesne de vazut iarna decat vara si mai degraba dimineata decat in timpul zilei. Oricum, pentru a fi corecti, trebuie spus ca TukTuk n-a avut ocazia sa dea cu ochii de el, desi a fost in imediata lui apropiere. Altfel, documentandu-ne, am aflat ca o calatorie cu feribotul intre malul sudic si cel nordic al lacului Ashi, costa 970 de yeni (circa 8 euro) si dureaza o jumatate de ora. N-am facut-o, ci ne-am indreptat spre telecabina care urca spre muntele Soun Zan.

Cu telecabina treci pe deasupra a ceea ce se numeste Valea Marelui Clocot. Peisajul e mai degraba artagos cu privirea calatorului: din muntele relativ arid ies somoioage de fum, lasand impresia ca cineva i-a dat foc din loc in loc si, acum, mntele isi traieste momentele de dupa vapaie. In realitate, Owakudani, locul in care am ajuns in final, este o zona ce se intinde in jurul carterului de care vorbeam la inceput, unul de care Muntele Hakone a facut abuz in urma cu trei milenii. Prin urmare aceasta e o zona vulcanica, sulfuroasa, plina de ape termale si cu o personalitate a adancurilor care razbate des la suprafata: jeturi de aburi, fum, apa sulfuroasa si clocotitoare. De altfel, cand ajungi sus, la Owakudani, dupa ce te urci sute de scari asezate pe muntele sterp, intr-o atmosfera sulfuroasa nerecomandata bolnavilor (de orice fel), poti cumpara oua negre, fierte in apa fierbinte si naturala a vulcanului pe care tocmai il calci in picioare. Ele sunt negre din cauza sulfului iar localnicii spun despre aceste oua ca, odata mancate, iti prelungesc viata cu sapte ani. Iti vom da de stire la momentul potrivit daca TukTuk va trai cu sapte ani mai mult peste limita lui normala si naturala, cu precizarea ca dupa o apreciabila cantitate de sulf inhalata, ne-am permis sa ne delectam, pe langa ouale negre, cu un delicios cartof copt dulce, vandut, pentru 2-3 euro de niste domni simpatici chiar la baza statiei telecabinei.

Prin urmare, dupa ce ne-am desfatat cu sulful japonez si ouale aferente, dar si cu imaginea seducatoare a telecabinelor (Hakone ropeway) care traverseaza haurile, ne-am continuat drumul inca o „statie”, apoi am schimbat mijlocul de transport, plonjand intr-un teleferic care urma sa coboare pe munte, prin padure, catre Gora. Telefericul este, in fapt, un ditamai trenuletul (Hakone Tozan Cablecar) care traverseaza o padure minunata. Am coborat la un moment dat, in locul in care trebuia sa ajungem pentru a lua parte, timp de circa 4 ore, la un exceptional exercitiu de eliberare a trupului si spiritului, si anume, intrarea in spa-ul Kowaki-en Yunessun.