Trufele sunt, se stie, obicte curioase ale seductiei. Excita si provoaca gusturile. Si primesc imediat raspunsurile pe care le solicita. Te fac sa-ti doresti sa le studiezi si sa le admiri forma si profunzimea culorii. Te implora sa inchizi ochii si sa le sorbi aromele intense. Te fac sa le mangai textura si sa le strangi usor intre doua degete pentru a le simti fragezimea.
Australia este una dintre tarile care produc de curand trufe negre. Chiar daca expertii nu ar da niciodata traditionalele trufe din Franta sau Italia pe unele ce sosesc atat de departe, si chiar daca, in parte au dreptate, cand vine vorba de trufe nu ar trebui lasate la o parte, ba dimpotriva, cele ce provin din Tasmania si se numesc Perigord.
Precum rudele lor europene, radacinile de stejar (si aluni, dar pentru alte specii) sunt injectate cu spori fungici pentru a produce trufele negre cunoscute sub numele tuber melanosporum iar caini specializati in trufe sunt folositi pentru depistarea acestor diamante negre. Similaritatile dintre trufele tasmaniene Perigord si cele frantuzesti cu acelasi nume sunt surprinzatoare. Ambele au aceeasi adancime a culorii si degaja aceeasi aroma suava daca sunt pastrate vreme de doua saptamani intr-un borcan ermetic, in frigider. Dupa cele doua saptamani, trufele tasmaniene nu prind acel mucegai alb pe deasupra, care se instaleaza pe suratele lor europene. La sfarsitul celei de-a treia saptamani, aroma devine imperceptibila, lucru care se intampla, insa, la orice tip de trufa dupa atatea zile. Iar in privinta gustului, ambele sunt perfect asemanatoare, pastrandu-si calitatile in orice mancare in care se regasesc
Add Comment