Există momente când istoria pare să aleagă cele mai neașteptate locuri pentru a-și țese poveștile cele mai importante. Stând aici, pe una dintre băncile din Piața Cetății Alba Carolina, în timp ce soarele după-amiezii își aruncă umbrele lungi peste zidurile masive de piatră, nu pot să nu te gândești că acest loc reprezintă poate cel mai frumos paradox al istoriei românești: o fortăreață construită de habsburgi a devenit, prin capriciile sorții, leagănul unității naționale românești.
O dimineață în Alba Iulia
Am ajuns în Alba Iulia într-o dimineață răcoroasă de toamnă, când ceața încă se agăța de crenelurile cetății ca un văl subțire. Prima impresie e una de uimire totală – nu te-ai aștepta ca o cetate din inima Transilvaniei să rivalizeze cu cele mai impresionante construcții militare pe care le vezi în peregrinările prin Europa. Dar Alba Carolina este exact asta: o structură monumentală în formă de stea, cu șapte bastioane masive și porți triumfale care par să te invite în capsula timpului.
Cetatea asta are mai multe straturi de istorie decât o prăjitură Doboș. Comparația cu celebrul desert austro-ungar te poate face să zânbești, realizând că analogia este perfect potrivită pentru acest loc unde civilizațiile s-au suprapus precum foile fine de aluat.
Straturi de istorie la cetatea Alba Carolina
Înainte să ne amintim de momentul 1918, trebuie să facem câțiva pași înapoi în timp. Pe locul unde astăzi se înalță impunătoarea fortăreață în stil Vauban, romanii și-au construit castrul legiunii a XIII-a Gemina. Apoi, în Evul Mediu, aici s-a ridicat o cetate care a devenit reședință princiară și loc de încoronare pentru conducătorii Transilvaniei. Dar cea mai spectaculoasă transformare avea să vină în secolul al XVIII-lea.
În 1715, împăratul Carol al VI-lea al Austriei (de la care vine și numele „Carolina”) a decis să transforme vechea cetate într-una dintre cele mai moderne fortificații ale imperiului. Timp de peste patru decenii, mii de meșteri și lucrători au ridicat ceea ce arhitecții militari numesc o fortăreață de tip Vauban – după numele celebrului arhitect militar francez care a revoluționat arta fortificațiilor.
„Vedeți liniile acelea zimțate ale zidurilor?” îmi arată ghidul meu. „Sunt proiectate astfel încât să nu existe niciun unghi mort. Fiecare centimetru al cetății putea fi apărat”. Privesc cu admirație geometria perfectă a fortificației, gândindu-mă că arhitectura militară poate fi, în felul ei, la fel de impresionantă precum cea a marilor catedrale.
Porțile timpului la cetatea Alba Carolina
Dacă vrei să înțelegi cu adevărat spiritul baroc al Cetății Alba Carolina, trebuie să începi cu porțile sale monumentale. Sunt trei la număr, dar Poarta a III-a, cea dinspre oraș, este fără îndoială piesa de rezistență a întregului ansamblu arhitectural. În timp ce o privesc, ghidul îmi explică faptul că e o adevărată operă de artă barocă, construită între 1715-1738, în timpul domniei împăratului Carol al VI-lea de Habsburg.
„Uitați-vă la detalii”, îmi spune ghidul, arătând spre decorațiunile elaborate. „Fiecare element de aici e o mică operă de artă”. Într-adevăr, poarta este un manual de istorie în piatră. Cele patru statui masive care o străjuiesc reprezintă virtuți alegorice esențiale pentru imperiu: Înțelepciunea, Dreptatea, Cumpătarea și Curajul. Între ele, pe frontispiciul porții, tronează stema imperială cu vulturul bicefal al Casei de Habsburg, flancat de lei rampanți.
Dar poate cel mai fascinant aspect al porții este programul său iconografic complex. Pe fațada exterioară, deasupra intrării principale, se află un basorelief impresionant care îl înfățișează pe împăratul Carol al VI-lea călare, într-o postură triumfală. „Era un mesaj clar de afișare a puterii„, explică ghidul. „Oricine intra în cetate trebuia să înțeleagă că pășește pe teritoriul uneia dintre cele mai puternice dinastii europene”.
Arhitectura porții urmează ordinul ionic la primul nivel și cel dorico-toscan la cel de-al doilea, creând o impresie de maiestuozitate și echilibru. Coloanele angajate, pilaștrii și capitelurile sunt executate cu o precizie care te face să te întrebi cum au reușit meșterii acelor vremuri să lucreze piatra cu atâta finețe.
„Știți ce e cel mai interesant?”, îmi spune ghidul în timp ce trecem pe sub arcada masivă. „Poarta asta nu era doar decorativă, ci era parte dintr-un sistem complex de apărare”. Într-adevăr, observ urmele vechiului pod mobil și locașurile unde coborau grilajele metalice de protecție. Deasupra intrării există încă mici deschideri prin care garnizoana putea să toarne smoală încinsă asupra eventualilor atacatori.
Pe fațada interioară a porții, decorațiunile continuă să impresioneze. Un alt basorelief, la fel de elaborat, prezintă scene alegorice care glorifică virtutea militară și victoriile imperiului.
„E fascinant cum habsburgii au reușit să îmbine funcționalitatea militară cu grandoarea imperială”, comentează ghidul în timp ce ieșim din zona porții. Într-adevăr, Poarta a III-a este perfecta ilustrare a filozofiei arhitecturale habsburgice: o structură care trebuia să impresioneze la fel de mult cât și să apere.
În prezent, după o amplă restaurare, poarta și-a recăpătat strălucirea originală. Pietrele sale, curățate cu grijă, își etalează din nou nuanțele naturale, iar detaliile sculpturale, protejate de intemperii timp de secole, continuă să uimească vizitatorii. Este locul unde, în fiecare zi, la ore fixe, garda cetății în uniforme de epocă execută ceremonialul schimbării gărzii, oferind vizitatorilor o glimpsă în atmosfera istorică a fortăreței.
„Habsburgii știau să împletească utilul cu frumosul”, concluzionează ghidul meu, în timp ce ne continuăm turul spre celelalte porți ale cetății. Privind îndărăt, spre monumentala Poartă a III-a, nu pot decât să-i dau dreptate. Este un edificiu care reușește să fie în același timp o capodoperă arhitecturală și o piesă esențială într-un sistem militar complex, o poartă care ne conduce nu doar în spațiul cetății, ci și într-o epocă de glorie a arhitecturii militare europene.
Drumul spre Marea Unire
Dar cum a ajuns această fortăreață habsburgică să fie locul unde s-a desăvârșit unitatea națională a românilor? Povestea începe, de fapt, cu mult înainte de 1918. Alba Iulia avea deja o semnificație specială pentru români: aici, în 1600, Mihai Viteazul realizase prima unire, fie ea și temporară, a celor trei principate românești.
În toamna lui 1918, când Imperiul Austro-Ungar se dezintegra în urma Primului Război Mondial, alegerea Alba Iuliei ca loc al Marii Adunări Naționale nu a fost întâmplătoare. Era un simbol al continuității istorice și un loc practic: cetatea era suficient de mare pentru a găzdui cei peste 100.000 de participanți care aveau să vină din toate colțurile Transilvaniei.
O zi care a schimbat istoria
1 decembrie 1918. Închid ochii și încerc să-mi imaginez atmosfera acelei zile. Străzile și piețele cetății erau înțesate de oameni veniți din toate colțurile Transilvaniei – țărani în costume populare, intelectuali în haine de oraș, preoți în sutane. Steaguri tricolore fluturau pretutindeni, iar aerul vibra de emoție și speranță.
În sala unde astăzi se află Muzeul Unirii, 1.228 de delegați oficiali au votat pentru unirea Transilvaniei cu România. Dar poate mai impresionant este că în afara zidurilor cetății, peste 100.000 de oameni așteptau cu sufletul la gură rezultatul. Când vestea a fost anunțată, întreaga cetate a explodat în urale și manifestări de bucurie.
„Bunicul meu era aici în ziua aceea”, îmi spune ghidul, cu o notă de mândrie în glas. „Spunea că niciodată în viața lui nu a mai văzut atâta fericire și atâtea lacrimi de bucurie”.
Alba Carolina astăzi
În prezent, Cetatea Alba Carolina este un spațiu viu, unde trecutul și prezentul se întâlnesc în mod armonios. După o amplă restaurare încheiată în 2012, fortificația și-a recăpătat strălucirea de odinioară.
În timp ce mă plimb pe aleile pavate cu piatră cubică, văd grupuri de turiști ascultând explicațiile ghizilor, copii alergând prin piețele largi, și cupluri făcându-și selfie-uri lângă statuile în mărime naturală ale gărzii austriece. La fiecare oră fixă, are loc schimbarea gărzii – o reconstituire spectaculoasă care atrage priviri admirative.
Traseul celor trei fortificații oferă o perspectivă fascinantă asupra evoluției arhitecturii militare de-a lungul timpului. Poți vedea urmele castrului roman, fragmentele cetății medievale și, bineînțeles, impresionanta fortăreață Vauban.
Comori ascunse
Unul dintre aspectele cele mai interesante ale cetății sunt tunelurile și galeriile subterane. „Avem peste doi kilometri de tuneluri”, îmi explică ghidul. „În timpul asediilor, acestea permiteau trupelor să se deplaseze rapid și în siguranță între diferitele puncte ale fortificației”.
Biblioteca Batthyaneum, adăpostită în fosta biserică trinitariană, este un alt loc care merită toată atenția. Aici se află peste 55.000 de volume rare, inclusiv Codex Aureus – un manuscris din secolul al IX-lea scris cu litere de aur pe pergament purpuriu.
Viața în cetate
Ce mă surprinde cel mai mult este că, dincolo de a fi un adevărat muzeu în aer liber, Alba Carolina este un spațiu urban viu. În interiorul cetății există restaurante unde poți gusta specialități locale, cafenele cochete ascunse prin ganguri istorice și magazine de artizanat unde meșteșugarii locali își expun creațiile.
Seara, când luminile se aprind, cetatea capătă o atmosferă aproape magică. Zidurile sunt iluminate artistic, iar umbrele lungi ale bastioanelor creează un spectacol vizual impresionant. Nu e de mirare că tot mai mulți tineri aleg să-și facă pozele de nuntă aici.
Moștenirea vie a Marii Uniri
Alba Carolina este o fortăreață extraordinar de bine conservată, un muzeu al istoriei românești, dar și simbolul viu al modului în care destinul poate transforma un loc construit pentru război într-un spațiu al unității și al păcii.
Cetatea care a fost concepută să țină oamenii departe a devenit locul care i-a adus împreună. Zidurile care trebuiau să separe au devenit martore ale unul dintre cele mai importante momente de unitate din istoria României. Este o ironie frumoasă a istoriei, dar și o lecție despre cum semnificația locurilor se poate transforma radical de-a lungul timpului.
Ce să vizitezi în Cetatea Alba Carolina
Când pășești în interiorul Cetății Alba Carolina, ai senzația că te-ai rătăcit într-un fel de parc tematic istoric. Doar că, aici totul este autentic. Principalele puncte de interes ale Cetății merită trecute în revistă, într-o plimbare care te poartă prin două milenii de istorie.
Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail
Dacă bisericile ar putea vorbi, aceasta ar avea probabil cele mai multe povești de spus. Construită în stil romanic în secolul al XIII-lea, Catedrala Romano-Catolică adăpostește unul dintre cele mai importante morminte din România – cel al lui Iancu de Hunedoara.
Ghidul îmi spune că sarcofagul lui Iancu este considerat cea mai valoroasă piesă de artă gotică din Transilvania. Privesc la lespedea de marmură unde eroul medieval doarme somnul de veci alături de fiul său, László, și de fratele Ioan, cărora li se adaugă, în nava opusă, primului principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund și mama lui, Isabella, regină a Ungariei, și mă gândesc că puține biserici din Europa pot să se laude cu asemenea oaspeți.
Catedrala Reîntregirii Neamului
Când am intrat prima dată în această catedrală ortodoxă, m-am gândit că numele ei nu putea fi mai potrivit. Construită între 1921-1922, imediat după Marea Unire, are ceva care îți taie respirația – poate e lumina care se strecoară prin vitraliile înalte, poate e iconostasul impresionant, sau poate e simplul gând că aici, în 1922, au fost încoronați Regele Ferdinand și Regina Maria ca suverani ai României Mari. În fiecare an, pe 1 decembrie, catedrala devine punctul central al ceremoniilor de Ziua Națională.
Palatul Principilor
Stând în fața acestei clădiri în stil renascentist, nu poți să nu te gândești la toate personalitățile istorice care au trecut pragul său. Construit în secolul al XVI-lea și extins ulterior, palatul a fost reședința principilor Transilvaniei.
„Aici a locuit și Mihai Viteazul în scurta perioadă când a unit cele trei principate românești”, îmi explică ghidul. Și, în perioada 1541-1699, aici s-a decis soarta națiunii. Astăzi, clădirea găzduiește un spațiu expozițional interactiv, care include un hub cultural, un centru de cercetare, un loc de studiu, relaxare și petrecere a timpului liber.
Sala Unirii
Există momente când simți că pășești pe un teren sacru al istoriei. Muzeul Unirii din Alba Iulia, adăpostit în impozanta clădire “Babilon”, este un loc unde istoria României prinde viață. Construită inițial ca pavilion militar în stil romantic în 1853, clădirea a fost transformată în muzeu în anii ’60 și găzduiește peste 200.000 de obiecte. Printre piesele emblematice se numără documentele și obiectele de la Marea Unire din 1918, expuse în Sala Unirii, unde cei 1.228 de delegați au votat pentru unirea Transilvaniei cu România.
Muzeul include și o bibliotecă de aproximativ 70.000 de volume și organizează publicații de specialitate. Sala Unirii, remarcabil restaurată, poartă inscripția evocatoare a evenimentului din 1918, iar clădirea principală “Babilon” impresionează prin arhitectura sa romantică și expozițiile cronologice bine organizate.
Biblioteca Batthyaneum
Într-un colț mai liniștit al cetății se află ceea ce s-ar putea numi paradisul bibliofiilor. Găzduită într-o fostă biserică catolică, biblioteca conține peste 55.000 de volume rare, inclusiv faimosul Codex Aureus din secolul al IX-lea, scris cu cerneală de aur.
Printre piesele rare și valoroase se numără o „Biblia Sacra” din secolul XIII, scrisă cu caractere gotice minuscule, „Codex Burgundus” cu 35 de miniaturi renascentiste franceze, „Liber chronicarum” din 1493, decorat cu gravuri de Dürer, primul atlas geografic modern creat de Abraham Ortelius în 1595 și „Noul Testament de la Bălgrad” din 1648.
Muzeul Principia
Aici este locul unde poți face literalmente un salt în timp până în perioada romană. Muzeul prezintă ruinele fostului comandament al Legiunii a XIII-a Gemina, și se poate spune că este unul dintre cele mai bine conservate situri romane.
Clădirea găzduiește rămășițele impresionante ale comandamentului roman, cu spații dedicate tezaurului, stindardelor și armelor, toate păstrate in situ. Vizitatorii sunt întâmpinați de o statuie de bronz a unui soldat roman și de artefacte fascinante expuse atât în curte cât și în interior.
Traseul Celor Trei Fortificații
Este poate cea mai interesantă plimbare pe care o poți face în Alba Carolina. „Traseul celor trei fortificații” din Alba Iulia este o fascinantă călătorie prin istorie, reunind ruinele castrului roman Apulum, fortificațiile medievale ale principelui Gabriel Bethlen și cetatea bastionară ridicată de austrieci în secolul XVIII. Vizitatorii pot explora Porta principalis dextra și urmele de zid roman refăcute în Evul Mediu, apoi Bastionul Sașilor și alte structuri medievale.
Cetatea austriacă de pe traseu oferă priveliști panoramice și scene istorice, inclusiv focul de salut de tun sâmbăta, o sală a armelor, expoziții și evocări ale execuțiilor din răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan.
Sfaturi practice pentru vizitatori
Pentru cei care doresc să exploreze Cetatea Alba Carolina, recomandarea este să aloce cel puțin o zi întreagă vizitei. Traseul complet al fortificațiilor poate fi parcurs în aproximativ două ore, dar există atâtea muzee, biserici și locuri interesante de vizitat încât ar fi păcat să te grăbești.
Cel mai bun moment pentru vizită este dimineața devreme sau spre seară, când lumina este perfectă pentru fotografii, iar temperatura mai blândă. Nu rata schimbarea gărzii care are loc la ore fixe – este un spectacol care îi încântă deopotrivă pe copii și adulți.
Există ghizi excelenți care îți pot povesti în detaliu istoria cetății, și recomand călduros să apelezi la serviciile lor. Poveștile și detaliile pe care le vei afla vor da o cu totul altă dimensiune vizitei tale.
Fortăreața care a devenit simbolul Marii Uniri continuă să unească și astăzi – nu prin forță militară sau strategii defensive, ci prin frumusețea sa arhitecturală, prin bogăția istoriei sale și prin capacitatea de a ne reaminti că cele mai importante momente ale istoriei unui popor pot avea loc în cele mai neașteptate locuri.
Plec cu sentimentul că am înțeles puțin mai bine nu doar istoria acestui loc, ci și spiritul care a făcut posibilă Marea Unire. În fond, poate că asta este cea mai importantă moștenire a Cetății Alba Carolina: capacitatea de a transforma un monument al diviziunii într-un simbol al unității.
Foto: Canva Pro
Add Comment