La prima vedere, pare o greșeală. O gară de provincie, situată în liniștita vale a Cernei, arată ca o replică în miniatură a unui palat habsburgic, construit mai degrabă pentru baluri decât pentru navetiști. Trecătorii o privesc cu mirare și, uneori, cu un vag sentiment de vinovăție, ca și cum s-ar fi rătăcit într-un muzeu fără bilet.
Construită între 1878 și 1886, gara Băile Herculane este un exemplu elegant de arhitectură baroc, cu influențe austro-ungare evidente. Proiectul i-a aparținut arhitectului A.D. Serres, care a conceput-o pentru a servi nevoilor logistice ale stațiunii balneare, dar și ambițiilor imperiale. Legenda spune că aici ar fi coborât de mai multe ori împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei (Sissi), deși din punct de vedere documentar acest lucru rămâne discutabil.
Gara impresionează prin detalii care nu-și au locul, în mod normal, într-o infrastructură feroviară: colonade masive, feronerie lucrată cu migală, vitralii elegante și o cupolă impresionantă, decagonală, care se sprijină la interior pe două coloane și care este acoperită cu țiglă culorată, în diverse figuri geometrice. Cupola este împodobită cu câteva reprezentări din mitologia romană, care-l au în prim-plan pe Hercules.
Gara era, la vremea sa, o poartă de intrare într-un loc care se voia rafinat, exclusivist, cu ape termale, ofițeri de cavalerie și doamne în rochii complicate.
De la bal, la… uitare: o istorie pe șine ruginite
Timp de câteva decenii, gara Băile Herculane a fost simbolul legăturii dintre stațiunea Băile Herculane și elita austro-ungară. Stațiunea era promovată în cataloage medicale și ghiduri aristocratice, iar calea ferată inaugurată în 1878 aducea turiști din Viena, Budapesta sau Zagreb. Trenurile cu aburi se opreau direct într-o poveste cu parfum de epocă.
În perioada interbelică și, mai ales, în timpul comunismului, gara a început să-și piardă din strălucire, dar și-a păstrat funcționalitatea. Încă din anii ’80, arhitectura sa era menționată ca un exemplu rar de gară-monument în România.
După 1990, a început un proces lent, dar constant, de degradare. Ferestrele s-au spart, tencuiala a căzut, iar pereții au început să semene cu niște scrisori netrimise. A fost clasată ca monument istoric, dar protecția s-a dovedit mai degrabă formală. Trenurile au început să ocolească orașul, iar turiștii au uitat să coboare aici. Cu toate acestea, clădirea a rămas în picioare – cu o încăpățânare demnă de istoria pe care o adăpostește.
Fără promovare, dar cu turiști: cum ajunge o ruină pe Instagram
Paradoxal, în ultimii ani, gara abandonată a început să atragă atenția fără nicio campanie de promovare. Fără panouri turistice, fără finanțări europene și fără vreo pagină oficială de Facebook, clădirea a devenit subiect de reportaje, postări virale și proiecte fotografice. Turiștii vin, fotografiază, publică, iar algoritmul preia firul narativ.
Mulți vizitatori sunt străini care caută lost places sau monumente cu poveste. Pentru ei, gara Băile Herculane e un fel de scenografie accidentală — frumoasă tocmai pentru că nu face eforturi să fie frumoasă. La fel ca o fotografie uitată într-un sertar, cu colțurile tocite și culorile șterse, dar care spune o poveste mai vie decât orice afiș lucios.
Asta a făcut ca gara să revină, treptat, în conștiința publicului. Nu prin PR, ci printr-un fel de turism de empatie. E un loc care transmite un mesaj clar: „M-au lăsat în paragină, dar încă am ce să-ți arăt.”
O ruină vie: între patrimoniu, nepăsare și speranță
Statutul actual al gării este unul paradoxal: e monument istoric, dar fără funcție; admirat, dar nefolosit. În 2019, mai multe ONG-uri și inițiative civice au semnalat degradarea avansată a clădirii.
În 2022, au existat discuții despre o posibilă restaurare cu fonduri publice, dar birocrația românească e mai lentă decât un tren personal din 1987. Deocamdată, singurii care „intervin” constant sunt turiștii, fotografii, pasionații de arhitectură și, din când în când, câte un student la Arte care pictează clădirea într-o agendă.
Și totuși, în decembrie 2024 s-a anunțat că Ministerul Transporturilor a găsit fonduri pentru refacerea mai multor stații CFR din România, între care și Gara Băile Herculane. Investiția este estimată la 19 milioane de lei iar proiectul include restaurarea completă a clădirii.
Deocamdată, clădirea rămâne funcțională, fiind un punct de referință. E locul unde se opresc pașii atunci când nu mai e nimic de văzut în stațiune. Un loc unde oamenii așteaptă. Poate nu întotdeauna trenuri, ci povești.
Pentru cine are ochi, timp și un pic de răbdare, gara Băile Herculane oferă o lecție despre cum un loc abandonat poate continua să vorbească — uneori chiar mai convingător decât cele în care totul e perfect renovat.
Foto: Canva Pro
Add Comment