Europa Lumea lui Eddie

10 lucruri de văzut și făcut în Valencia

Recunosc că nu am mers în Valencia cu așteptări foarte mari. Dar am plecat din acest oraș din Spania, aflat în apropiere de Costa Blanca, având în minte un lucru pe care nu-l am de regulă după ce petrec câteva zile într-un loc: aș reveni oricând. Valencia e un oraș fantastic. Nu se compară cu Barcelona sau Madrid. Nu are farmecul zeflemist al orașului lui Gaudi și nici eleganța imperială a Capitalei. Valencia e ca un bărbat de 40 de ani plin de surprize plăcute, al cărui parfum e mereu proaspăt, chiar dacă în fiecare zi ți se pare că ar fi altul. Valencia e cutia de bomboane a Spaniei mediteraneene iar bomboanele Valenciei sunt de cea mai bună calitate. De aceea, am adunat de la fața locului informații despre ce să faci și ce să vezi în Valencia.

[nextpage title=”Pagina 1 – locurile 8-10″ ]

Valencia e un oraș în care îți poți petrece foarte bine o vacanță de vară, după cum poți veni într-un city break pentru doar câteva zile, fie că e luna martie sau noiembrie. În Valencia ai plajă, cultură, gastronomie, arhitectură, istorie – nu ți-a putea dori mai multe într-un oraș aerisit, cu bulevarde largi, în care (dacă închiriezi o mașină) se circulă lejer, în bunul spirit urban generat de sensurile giratorii (pe care românii nu vor deloc să-l priceapă și să-l implementeze), în care se parchează gratuit pe marginea străzii și în care nimeni nu dă vreo secundă impresia că ar fi iritat de ceva.

Am petrecut o săptămână de iunie în Valencia și am reușit să-i gust pe deplin farmecul. Despre câteva dintre locurile vizitate – cele clasice, deocamdată, la a doua incursiune promit să plonjez mai adânc în secretele orașului – în cele ce urmează. Câteva dintre ele le-am văzut cu ajutorul Mariei Terrén, country manager pe Europa de Est la Biroul de Turism al Valenciei, care mi-a demonstrat cu un profesionalism desăvârșit cum se fac lucrurile când vrei să-ți promovezi cu adeărat orașul. Alături de ea, mulțumirile mele merg și către Marta Sanz Navarro, sales manager la departamentul de marketing al Oceanografic Valencia.

Ca orice oraș care se respectă (și își respectă vizitatorii), Valencia oferă, prin intermediul ghișeelor biroului său de turism (pe care le găsești peste tot în oraș, inclusiv la aeroport) un card turistic. Cu Valencia Tourist Card, valabil 24 (13,5 euro), 48 (18 euro) sau 72 de ore (22,5 euro), ai o mulțime de avantaje și chiar nu e vorba de bani aruncați pe fereastră ci de discounturi și gratuități reale. De pildă, cu VLC ai transport gratuit pe autobuze, tramvaie și metrou, ai acces liber în muzeele și clădirile publice, ai discounturi de până la 50% la biletele de intrare în diverse locuri (cum ar fi Bioparcul sau Orașul Artelor și Științelor), plus alte avantaje pe care le găsești pe site.

10 Grădinile Turia

Cum e să ai în oraș un parc care se întinde pe o lungime de 9 kilometri? Și parcul nu doar să fie o adunătură de copaci și tufe ci un spațiu amenajat într-un perfect echilibru arhitectonic, care armonizează cu elementele urbane din jur. Trebuie să trăiești în Valencia ca să știi. Orașul era străbătut, până după jumătatea secolului 20, de râul Turia. În 1957, în urma unor inundații care au devastat urbea, edilii au decis să scoată râul din oraș, drenându-i cursul în mod artificial către sud. Pe locul vechiului râu a rămas un spațiu imens care avea să fie transformat de către arhitectul catalan Ricardo Bofill în ceea ce astăzi se numesc Grădinile Turia – un parc de 120 de hectare ce trimite către ideea de grădini maure.

Imensul parc Turia (Foto: pro-e-bike.org)

Parcul este divizat 12 secțiuni, fiecare dintre acestea având propria personalitate și propriile caracteristici. Într-unele găsești trasee pentru bicicliști și pentru cei care practică alergarea și crosul, în altele există facilități pentru practicarea anumitor sporturi – fotbal, rugby, baschet, baseball etc, unele sunt pur și simplu grădini frumoase – precum grădina Palau, acolo unde se află Palau de la Música auditorium și lucrările arhitectului valencian José María García Paredes.

M-am plimbat noaptea prin Turia și am rămas fascinat de energia magică pe care o poate elibera un asemenea parc. Sunt nu mai puțin de 18 poduri, din secolele 15-17, care trec pe deasupra lui. Valencia poate fi realmente descoperită la pas, printr-o plimbare de-a acestor grădini. Cu muzeele, cu monumentele, cu arhitectura și cu istoria ei. În Turia descoperi câte ceva din metru în metru. Fie că e vorba de palmieri, portocali, pini, plante aromatice, trandafiri sau de surprize de genul Parcului Guliver, în care personajul din povestea lui Jonathan Swift a fost transformat într-un uriaș loc de joacă pentru copii, cu fel de fel de tobogane și tuneluri.

Iar cea mai frumoasă zonă este, fără-ndoială, cea aflată în imediata apropiere a Orașului Artelor și Științelor, acolo unde peisajul urban se transformă într-un decor ce pare desprins dintr-un film științifico-fantastic.

9 Parcul Natural Albufera

Cei care locuiesc în București au auzit probabil de Parcul Natural Comana, aflat la circa 20 km distanță, un loc în care pe lângă un parc de aventură vizitatorii se pot plimba în mijlocul naturii, desfășurând activități în consecință, printre acestea numărându-se privitul păsărilor sau plimbarea cu barca pe o adevărată deltă. Cam despre același lucru, înmulțit cu zece înseamnă laguna Albufera, una dintre cele mai importante zone naturale care se află în sudul Valenciei, la o jumătate de oră de mers cu mașina.

Albufera, un fel de deltă

Sunt trei canale – două naturale, unul artificial – conectate la această lagună, care înconjoară întinderea de apă și fac legătura cu marea, fiecare dintre ele dispunând de propria faună și floră. Practic, un colț de natură protejat, a cărei viață o poți simți și palpa cel mai bine mergând în satul El Palmar, care se află pe malul lagunei. Cel mai bine e să ajungi în El Palmar la orele serii, pentru a prinde apusul de soare și pentru a lua cina la unul dintre cele peste 30 de restaurante din zonă. Se spune că aici se servește cea mai bună paella din Valencia (și, se știe, paella a fost inventată în Valencia), secretul acestui preparat fiind în calitatea orezului cu care este gătit.

O mulțime de restaurante în El Palmar. Majoritatea se deschid doar seara

Din El Palmar poți face o plimbare cu barca pe canale (pentru sume decente, pe care le discuți cu barcagiii), pentru a vedea cum pescuiau oamenii acum 6-700 de ani, poți merge prin pădurea Dehesa del Saler sau poți sta la soare pe plajele Pinedo, Cullera sau El Saler. În sat am văzut și una dintre casele tradiționale ale locului, o ”barraca”, locuință construită din chirpici, cu acoperiș de paie, care datează de mai bine de 100 de ani. Per total, Parcul Natural Albufera și satul El Palmar în special, reprezintă o superbă oază de liniște în care valencienii își petrec adesea weekendurile sau momentele în care vor să scape de agitația urbană.

Dacă nu ai închiriat o mașină, una dintre variantele pentru a ajunge la Albufera este bus-ul turistic, care are o rută specială pentru lagună.

O ”barraca”, una dintre ultimele case tradiționale ale zonei

8 Port Saplaya

Am inclus Port Saplaya în acest top pentru că este o alegere perfectă pentru vacanța în Valencia. E vorba, de fapt, de un fel de mini-localitate, construită de spanioli în urmă cu câțiva ani, în care există proprietăți pe care valencienii le-au cumpărat sau le închiriază pe parcursul întregului an.

Clădiri cu apartamente ce pot fi închiriate. Toate au vedere la mare

Aflată la 6-7 km distanță de oraș, spre nord, Port Saplaya se întinde de-a lungul țărmului care a fost ”modelat” în câteva golfulețe în care localnicii își țin iahturile și în jurul cărora sunt case și blocuri vopsite în culori vesele, alături de piscine și locuri de relaxare, motiv pentru care zona a fost botezată ”Mica Veneție”. La toate acestea se adaugă, desigur, o mulțime de restaurante și magazine, în așa fel încât în zonă ai tot ce-ți trebuie pentru petrecerea unei vacanțe (inclusiv un centru comercial ce include un super-market Auchan – Alcampo, cum se numește el la spanioli).

Case colorate în micile porturi
Piscina publică

Plaja din Port Saplaya are o lungime de circa 1 kilometru, are nisip fin, e dotată cu mini-dușuri publice, cu toalete, cu puncte de salvamari. Transportul în oraș – câtă vreme nu ai închiriat o mașină – se face cu autobuzul sau cu taxiul (cca 7 euro).

[/nextpage] [nextpage title=”Pagina 2 – locurile 5-7″ ]

7 Mercado Central și Mercado de Colon

Un loc ce merită vizitat în Valencia, mai ales pentru foodies și pentru cei pofticioși, este Mercado Central – Piața Centrală, o clădire istorică, ridicată între 1915 și 1928 (la indicațiile arhitecților Francisco Guardia și Alejandro Soler), pe o suprafață de 8000 mp. Din păcate, pentru că am stat în afara Valenciei, întotdeauna când ajungeam în oraș (după-amiaza sau seara) piața era închisă (programul zilnic este 7.30 – 14.30, duminica e închisă). Nu am apucat să o fotografiez decât pe dinafară însă am aflat că în interior se află una dintre zonele cu cea mai proaspătă și mai bună mâncare din Valencia, un loc colorat și animat, aflat într-o zonă foarte ”vie”.

Am trecut însă printr-o altă piață, de altă natură. Mercado de Colon este una dintre cele mai emblematice clădiri ale orașului, construită și ea în aceeași perioadă cu Piața Centrală (1914, autor fiind Francisco de Mora y Berenguer). Piața (care a fost restaurată și ale cărei detalii arhitectonice sunt extrem de frumoase, amintind de Gaudi) ocupă o zonă semi-deschisă în care se află o mulțime de cafenele, baruri, restaurante, magazine de flori și alte buticuri – locuri de întâlnire pentru o șuetă sau pentru socializare.

6 Barrio del Carmen (El Carmen)

Una dintre plăcerile oricărui turist aflat pentru întâia oară într-un oraș, ar trebui să fie plimbările pe străzile acestuia, fără vreun scop anume. Recunosc că îmi place să fac asta, și cum prind ocazia și, mai ales, am timp, mă pierd fără hartă prin oraș, lăsându-mi pașii și intuiția să mă călăuzească și, la un moment dat, mă opresc să mănânc la un restaurant sau la o terasă care-mi face cu ochiul. În Valencia, probabil cel mai bun cartier pentru a face asta este El Carmen (practic, Centrul Vechi). Străzi șarmante, istorie la fiecare pas, multe locuri de vizitat și o atmosferă prietenoasă, deloc agresivă.

Prin El Carmen te poți plimba ore-n șir, fără să te plictisești. Aici ai restaurante, baruri, zone cu muzică live, biserici vechi, case superbe, buticuri și magazine. Aici vei descoperi un obicei al localnicilor care dă un plus de culoare orașului: acela de a-și picta grilajele magazinelor cu grafitti-uri care mai de care mai spectaculoase. Dacă vrei să cauți anumite obiective (de care e posibil să dai chiar și fără să vrei), află că în El Carmen poți vedea Torres de Quart și Torres de Serranos, două dintre vechile porți ale orașului, turnuri care au funcționat vreme de sute de ani drept închisori. Cele două porți, aflate în direcții opuse, au o arhitectură diferită (au fost construite la distanță de 100 de ani) și au făcut față de-a lungul istoriei numeroaselor atacuri cotropitoare.

Și tot în El Carmen, colindătorii de muzee au câteva motive de satisfacție, având în vedere că aici se află Museul Centro del Carmen, Institutul de Artă Modernă, Muzeul Preistoriei, Casa-muzeu a pictorului Jose Benlliure, Muzeul Valencian de Etnologie și Muzeul Secolului 19.

El Carmen

5 Catedrala și Plaza de la Virgen

În vecinătatea cartierului El Carmen (se poate spune chiar că e integrată în el), se află Plaza de la Virgen, probabil cea mai cunoscută dar și cea mai frumoasă piață din partea veche a orașului, care datează din perioada romanilor și care este mărginită de trei dintre cele mai emblematice clădiri ale Valenciei: Catedrala Santa Maria, Basilica de la Virgen de los Desamparados și Palau de la Generalitat. Plaza de la Virgen e locul perfect pentru a te întâlni cu prietenii, a sta la o terasă (comercială) și a face o mulțime de fotografii. E un fel de buric al Valenciei, în care iei pulsul orașului și în care îți poți permite câteva momente de respiro înainte de a continua explorarea orașului. Eventual stând pe marginea elementului central al pieței, fântâna care îl reprezintă pe zeul Neptun înconjurat de opt femei goale. O capodoperă realizată de sculptorpul Silvestre Edeta, care este, de fapt, o alegorie ce reprezintă râul Turia și ale lui opt șanțuri de irigație.

Plaza de la Virgen

Lângă această piață, Catedrala Santa Maria, sau Seu, cum i se spune local, e principalul punct de atracție ecumenic al orașului. Ușor înghesuită în peisajul urban, catedrala a cărei istorie începe la 1238, e un amestec arhitectonic în care goticul predominant se împletește cu stilul romanesc, cu cel baroc, cu elemente renascentiste și neoclasice. Dar nu neapărat frumusețea este cea care definește această catedrală (nu am spus că este urâtă!) ci prezența în interior a Sfântului Graal, cupa din care Isus a băut în timpul ultimei lui cine. Deși prin lume mai există alte câteva presupuse potiruri ce ar fi îndreptățite să poarte acest titlu, spaniolii consideră că originalul este cel de aici. El datează, întradevăr, din secolul 1, și a fost donat catedralei de către regele Alfons el Magnanim, în anul 1436.

Catedrala din Valencia

Catedrala e deschisă în fiecare zi, de la 8.30 la 20.30 iar vizitarea ei costa 3 euro. Întâmplător – poate pentru faptul că am nimerit în timpul unei nunți – am reușit să intru fără a fi nevoit să plătesc bilet și am văzut și Sfântul Graal, bine păzit în spatele unor geamuri, într-o capelă din dreapta intrării, deasupra unui preot care ținea o slujbă. Povestea acestuia e destul de complicată – se spune că pocalul a rămas în casa în care a avut loc ultima cină, casă ce aparținea familiei evanghelistului Marcu, cel care mai târziu a dus obiectul la Roma, într-una din zilele când a servit ca traducător pentru Petru. Sfântul Petru. În secolul 3, ”vedeta” a fost scoasă din Roma de către Sf. Laurențiu și predată în mâinile unui soldat spaniol din Huesca (Spania). În timpul ocupației musulmane asupra Peninsulei Iberice, potirul a stat ascuns prin diverse mânăstiri și catedrale spaniole. Regii Spaniei au căutat să aducă obiectul în trezoreriile sau în palatele lor și, în cele din urmă, în secolul 15, Sfântul Graal a ajuns în Catedrala din Valencia, acolo unde a rămas până în zilele noastre. Și totuși, chiar dacă a trecut testul autenticității, nimeni nu poate fi sigur 100% de informațiile de mai sus.

[/nextpage] [nextpage title=”Pagina 3 – locurile 1-4″ ]

4 Plaja Malvarrosa și Marina

Valencia are mai multe plaje iar dacă ar fi să privești topul lor, acesta ar arăta așa: 1. Malvarrosa, 2. El Saler (aflată la 13 km sud în afara orașului, în zona parcului Albufera), 3. Port Saplaya (la 7 km spre nord – este cea pe care am stat), 4. Sagunto 5. Culera (ultimele două sunt ceva mai departe de oraș).

Plaja Malvarrosa

Principala plajă este Malvarrosa, în primul rând pentru faptul că aceasta se află în oraș. Are o lungime de un kilometru și este foarte lată (135 m). E o plajă, practic, neamenajată, gratuită, curată, mărginită de palmieri și de tot felul de tarabe cu obiecte ieftine și, practic, este întinderea de nisip la care valencienii vin să facă plajă atunci când au chef de așa ceva. Personal, o consider prea lată pentru scopul ei de bază (te plictisești până ajungi la apă) dar m-am plimbat pe așa-zis faleză înainte de lăsarea serii și are un farmec aparte, o atmosferă ce amintește pe alocuri de plajele din Los Angeles.

Apus pe Plaja Malvarrosa

Malvarrosa se împarte, de fapt, în trei zone: Malvarrosa, Las Arenas și Patacona, toate trei fiind asemănătoare. Dacă vrei să iei însă plaja de la capăt, mergi în Marina, în Puerto de Valencia, acolo de unde începe Las Arenas (după care nu se mai știe unde se termină aceasta și unde începe Malvarrosa). În port te poți plimba și, eventual, poți cina într-un restaurant drăguț și elegant (Panorama), cu vedere la mare. Restaurante (multe) se află și în zona de promenadă dar ia în calcul că aici e destul de mare aglomerația, în special în ceea ce privește parcarea.

3 Orașul Artelor și Științelor

Din punct de vedere al reperelor urbane, Valencia este, poate, mai puțin cunoscut pentru frumoasele clădiri din Centrul Vechi și mai mult pentru un complex arhitectonic modern, care se întinde într-o zonă aerisită a orașului, în imediata apropiere a Grădinilor Turia, complex denumit pompos: Orașul Artelor și ȘtiințeiCiutat de les Arts i les Ciències.

Orașul Artelor și Științelor

Complexul a fost inaugurat în 1998 și este opera arhitectului valencian Santiago Calatrava. Am citit unele păreri ”avizate” care luau în cumva în derâdere arhitectonica Orașului Artelor și Științei. Nu poate exista hater-ism mai mare: rareori vezi într-un oraș mare al lumii o asemenea capodoperă, perfect înglobată în peisajul urban, cu un concept unic și cu o funcționalitate variată. ”Orașul” înglobează șase zone: El Palau de les Arts Reina Sofia (în fapt, Opera din Valencia și, totodată, spațiu pentru diverse evenimente culturale), L’Umbracle (o frumoasă grădină ce se întinde pe o distanță de 320 m și în care se află inclusiv o galerie de artă în aer liber), El Museu de les Ciències Principe Felip (muzeul de știință), L’Hemisfèric (cinema Imax, planetariu și laseriu, cu un design în formă de ochi uman care ”privește” către o imensă piscină), Oceanografic (acvariul și parcul oceanografic, cu cele peste 45.000 de animale) și Ágora (un spațiu versatil în care se țin diverse evenimente și lansări). Toate aceste clădiri sunt înconjurate de spații în care vizitatorii se pot relaxa, plimbându-se pe lângă piscine cu apă turcoaz în care pot practica inclusiv sporturi acvatice.

Nu voi lua la rând zonele Orașului, fiindcă nu am vizitat decât Oceanograful (despre care vorbesc mai jos) dar recomand în mod obligatoriu o vizită aici, chiar și pentru o plimbare după lăsarea serii, când peisajul e cu atât mai frumos. Prețurile de intrare pentru diversele zone ale Orașului le găsești pe site-ul complexului, aici.

Orasul artelor

2 Oceanografic

Am ales Oceanograful pentru o vizită pe larg în zona Orașului Artelor și Științei, în primul rând fiindcă părea cea mai spectaculoasă opțiune. Apoi, pentru o vacanță cu copii, Oceanograful din Valencia este în mod cert un excelent prilej de distracție și o oportunitate pentru cei mici de a descoperi lucruri noi și fascinante despre vietățile care populează întinderile de apă.

Oceanograful din Valencia

Oceanograful este, în esență, un parc imens, creat ca spațiu de vizitare dar și ca centru de cercetare, structurat în zece zone distincte. De pildă, zonele marine reflectă viața mediteraneeană, oceanele polare, insulele, mările tropicale, mările din zonele temperate și Marea Roșie. Există o zonă a crocodililor, una a belugilor și a focilor, o zonă a păsărilor și una a fluturilor, una a broaștelor țestoase, o zonă rezervată păsărilor flamingo, una rezervată rechinilor și una pentru pinguini, la care se adaugă, desigur, delfinariul, în care zilnic au loc spectacole cu aceste frumoase și inteligente mamifere acvatice. Tema din acest an are legătură, evident, cu ecologia iar show-ul e simpatic, chiar dacă, poate, mai puțin reușit ca altele similare de prin Europa. Dar delfinii au întotdeauna un magnetism aparte, prin urmare merită să-ți aloci o jumătate de oră (în special dacă ești cu copiii) pentru a le aplauda acrobațiile.

Spectacolul delfinilor
Păsările flamingo

Unele dintre zonele Oceanografului se află la exterior, în vreme ce altele sunt în interior. Nu rata spectaculoasa trecere prin tunelul cu rechini și nici sala dedicată meduzelor. Dacă ți se face foame, poți lua masa în restaurantul subacvatic, înconjurat de un imens acvariu cu creaturi marine iar daca vrei să te răcorești când te plimbi prin zonele exterioare, ai la dispoziție o mulțime de standuri cu răcoritoare, baruri etc.

Fascinantele meduze:

Biletul de intrare la Oceanografic costă 29,10 euro (adulți), 21,85 euro (copii) iar cu cardul turistic Valencia ai reducere de 13% (aceasta poate varia).

Crocodilii, mereu pe fază
Pinguini de toate categoriile

Magica trecere prin tunelul cu rechini:

O lume colorată:

1 Bioparc

Am constatat în ultimii ani o ”împărțire” a publicului atunci când vine vorba despre grădinile zoologice. Sunt cei care le adoră și sunt cei cărora nu le poți pomeni de vreun zoo că sar ca arși și-ți țin un discurs lung și plictisitor despre cât de chinuite sunt bietele animale câtă vreme nu stau în mediul lor natural. Sigur, e de dorit ca animalele să stea în mediile lor naturale și să fie fericite (unele dintre ele, mâncate de altele, mai mari). La fel, e de dorit ca în lume să nu existe grădini zoologice precum cea din București, în care ai impresia că te întorci în timp cu vreo 50 de ani, pe vremea când iubitorii drepturilor animalelor erau mult mai puțini iar Brigitte Bardot mai tânără și (mult) mai sexy.

Bioparc, o grădina zoologică spectaculos amenajată

Există însă unele grădini zoologice care se străduiesc (și reușesc) să creeze un spațiu în care să adune fel de fel de lighioane pe care să le prezinte publicului creând senzația că publicul a ajuns în mediul lor natural și nu că animalele au fost ”plantate” într-un oraș. Bioparcul din Valencia este una dintre acestea. Practic, e o grădină zoologică interactivă care a încercat să înlăture aproape toate barierele dintre oameni și animale, plasându-le pe cele din urmă în locuri fantastic amenajate, aproape identice cu cele în care ar fi trăit în mod natural.

Bioparc-ul din Valencia a fost inaugurat în anul 2008 și acoperă o suprafață de peste 100.000 mp, obiectivul declarat al acestuia fiind acela de a proteja mediul înconjurător și de a crea o permanentă educație în privința îngrijirii și protejării animalelor. Față de alte grădini zoologice europene, în Bioparc am remarcat, poate, mai puține specii. Dar nu am văzut nicăieri o grădină zoologică mai spectaculos amenajată. Se pune accent pe speciile africane dar parcul nu va limita la continentul negru, planul pentru următorii ani fiind o extindere cu încă 20.000 mp, în ideea de a acoperi și zone de floră și faună din Asia de sud-est și din America de Sud.

Până atunci, însă, momentan poți admira multe specii de maimuțe, te poți poza cu lemurii care mai au puțin și-ți cer să faci un selfie cu ei, te bucuri de prezența elefanților, leoparzilor, girafelor, rinocerilor, hipopotamilor, struților, leilor, hienelor, antilopelor și a multor alte specii la vederea cărora copiii vor fi încântați.

Biletul de intrare în Bioparc costă 23,80 euro (adulți) și 18,00 euro (copii). Copiii mai mici de 4 ani au intrarea gratuită.

[/nextpage]

Wizz Valencia

About the author

Eddie Tone

O experiență de peste 25 de ani în jurnalism, timp în care a fost la conducerea unor reviste de succes, precum FHM și Playboy, dar a activat și în presa de sport. O pasiune fără limite pentru călătorii și pentru descoperirea de locuri noi, despre care să povestească lumii. Mai nou, ghid licențiat, pentru a purta prietenii și cunoștințele spre zări îndepărtate. Șoferul de TukTuk te așteaptă să urci la bord!

1 Comment

Click here to post a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Urmărește-ne pe Facebook!